anamaria.motateanu

1.300 de pui au ajuns la familiile nevoiase din judetul Cluj

88 de familii nevoiase din judetul Cluj au primit 1.300 de pui, in cadrul unui proiect ce are drept scop securitatea alimentara si asigurarea de hrana sanatoasa. Familiile care au primit pasari provin din comunitati izolate sau cu copii multi, cu probleme de sanatate, care necesita o dieta speciala.

Cei mai multi beneficiari ai donatiilor de pui provin din familii fara venituri sau cu venituri minime. Este si cazul Maria, mama a cinci copii. Nici ea, nici sotul ei nu au un loc de munca stabil, traiesc intr-o camera fara utilitati, iar pentru ca situatia sa fie cu adevarat dramatica, in luna februarie toti cei cincii copii s-au imbolnavit de hepatita A. Cea mai mica fetita, Alexandra, nu are doi ani impliniti si, proaspat scapata de hepatita, si-a rupt mana si acum urmeza sa stea cu ghipsul pus cateva saptamani. Situtia lor este cat se poate de grea, iar cei 20 de pui primiti reprezinta o gura de oxigen exterm de necesara.

„Barbatul meu lucreaza cu ziua, pe unde poate… Primeste banii la saptamana, cate 200 – 300 de lei, depinde cate ore are lucrate. Toti copiii merg la scoala, insa sase luni au stat acasa ca au facut hepatita. In februarie, baiatul cel mare a venit acasa de la scoala si se simtea rau, i s-au ingalbenit ochii si am chemat salvarea. A fost epidemie de hepatita, toti au facut. Trebuiau sa tina regim, da sincer va zic ca au tinut regim in spital si inca o luna acasa, ca nu am avut posibilitatea. Suntem sapte persoane intr-o camera mica, mica. Acolo e si bucatarie, si dormitor, n-avem baie, n-avem apa, nimic. Mi-ar placea mie sa avem inca o camera, doua sa doarma macar cate doi intr-un pat” povesteste femeia.

In anul scolar proaspat incheiat, 3 din cei 5 copii au fost inscrisi in invatamantul primar, iar din toamna inca un frate li se alatura. Din pacate, lipsa banilor ii tin de multe ori pe baieti departe de scoala.

„Sincer va spun ca de multe ori nu au cu ce se incalta. Cand are unul papuci, n-are celalalt, cand are papuci, n-are trening si tot asa. De mancat mai mananca de la scoala cornul si laptele, dar de multe ori nu avem cum sa ii trimitem ca n-avem bani de haine, de caiete. Eu am terminat patru clase, nu m-a lasat saracia sa fac mai multe clase si nu-mi doresc sa pateasca la fel si copiii mei. Va dati seama ca la situatia mea puii astia inseamna foarte mult, ma ajuta mult sa ii hranesc pe copii. Ma ajuta foarte mult, mai ales ca nu avem acasa animale. N-avem nici bani sa cumparam, nici cu ce sa le hranim, suntem foarte necajiti”, mai spune Maria.

Intr-o situatie similara sunt si Mihaela si Daniel. Resemnati si cu privirile stinse, cei doi stau si asteapta sa ajunga masina care aduce puii. Povestesc cum nu au unde lucra, iar capul familiei are si probleme de sanatate. Nu stie exact ce are pentru ca nu isi permite sa mearga la medic pentru un diagnostic, insa sunt zile in sir cand nu poate face nimic din cauza durerilor de picioare. Au patru baieti, cel mai mic are 6 ani, iar cel mare 16 ani. Toti au fost infectati cu hepatita A, iar singurul care aduce un ban in casa este baiatul cel mare, care lucreaza la spatii verzi, insa nu primeste un salariu pe care sa se poata baza.

„Mai mergem cu ziua la munca, dar nu ne cheama lumea foarte des. Fara scoala nu prea ai ce face, amandoi am crescut fara parinti, ne-au crescut de mila niste oameni. Pe copii am vrea sa ii trimitem la scoala cat mai mult, dar daca nu ne permite jebu` ce sa facem. As vrea eu sa ajunga in situatia mea? Nici vorba, dar daca nu ne permitem mai mult ce putem face?”, povestesc cei doi parinti.

La fel ca si familia Mariei, Mihaela si Daniel impart o camaruta mica cu cei patru copii. Si-ar dori sa reuseasca sa primeasca macar un teren pe care sa-si poata face, pas cu pas, o casa din chirpici unde sa aiba macar doua camere si incearca tot ce pot sa-si incropeasca o mica gospodarie.

„Intr-o camera ne e toata casa. In covata ii spal pe copii, aducem apa de la fantana. Avem vreo 300 de metri pana la fantana, trebuie sa urcam un deal sa ajungem acolo. Avem cateva animale, cum au copiii pe unde au lucrat. Le-am ingrijit cum am putut si acum avem iepuri, rate, bibilici si curcani. Caram apa de la fantana si de 10 ori pe zi, cat trebuie sa fie pentru animale. Din gainile pe care le primim acum nu vrem sa taiem niciuna, vrem sa le tinem, sa faca oua, sa le inmultim daca putem”, povestesc cei doi.

In aceeasi saracie lucie se zbat majoritatea familiilor care au beneficiat de donatia de pui. Proiectul, in valoare de aproximativ 12.000 de lei, le va permite copiilor sa continue regimul alimentar prescris de medici si le asigura sanse sporite de insanatosire.

Pedagogul care ii ajuta pe copii sa se autodepasesca

Dupa vocea calda si privirea blanda o recunosti pe Mihaela Bala, pedagog social in cadrul programului ,,Paine si Maine” pentru copiii din clasa pregatitoare, clasa a II-a si clasa a III – a de la structura Sarbatoarea, din judetul Dolj. Aceasta este totodata lucrator social World Vision si cantaret bisericesc, experiente care au ajutat-o sa aiba o relatie foarte apropiata cu copiii din comunitate. Cu totii o sorb din priviri si ii adreseaza fara teama intrebari incercand sa afle raspunsuri la toate nedumeririle lor. ln timpul celor doua ore de afterschool petrecute impreuna, aceasta ii ajuta sa isi realizeze temele, sa recupereze cu cei care nu au inteles sau au ramas in urma, dar si sa ii invete lucruri noi. In fiecare zi se intalneste cu invatatorul copiilor pentru a afla care sunt nevoile pentru acea zi si lucrurile pe care trebuie sa se axeze pentru a completa munca acestuia.

,,Intotdeauna incerc sa completez munca depusa la clasa si sa aprofundez cu copiii lucrurile care li s-au parut lor mai dificile. Foarte important este ca am reusit cu ajutorul acestor doua ore suplimentare sa ridicam nivelul copiilor mai slab pregatiti, care din cauza greutatilor din familie ramasesera in urma fata de restul clasei. Avand parintii plecati sa munceasca cu ziua sau fiind preocupati cu treburile gospodaresti, copiii nu reuseau sa-si faca temele de unii singuri. Acum, lucrurile au intrat in normal si pentru ei. Sunt cu temele la zi si se prezinta la clasa mult mai bine pregatiti”, spune aceasta.

Atunci cand le permite timpul, Mihaela incearca sa ii implice pe copii in diferite activitati si jocuri in echipa care sa-i ajute sa devina mai siguri pe ei, comunicativi si indrazneti. ,,Majoritatea copiilor de la sat sunt timizi si nu au incredere in ei. Isi petrec timpul doar in satul lor, acolo unde oportunitatile de dezvoltare sunt limitate. Prin activitatile desfasurate incerc sa ii ajut pe copii sa se autodepasesca, sa vada dincolo de rutina satului si sa se pregateasca pentru viitor”, spune aceasta.

O femeie de 80 de ani redevine liderul familiei datorita noului scaun cu rotile primit prin programul ACCESS

Tanti Ana are cea mai calda si optimista privire din satul in care isi traieste batranetea. A implinit 80 de ani si si-a ghidat intreaga viata dupa niste principii simple, pe care doar oamenii de la sat le mai au – familia e sfanta, casa e ordonata si munca e facuta intotdeauna la timp. Din pacate, in ultimii ani, tanti Ana si-a pierdut apetitul pentru viata din cauza bolii ei – sufera de Parkinson si nu poate sa se deplaseze in jurul casei fara un carucior cu rotile. Pana acum cateva luni, nu a avut un carucior cu rotile, dar datorita celui primit prin programul ACCESS, tanti Ana a inceput o viata noua si si-a recastigat pozitia de „lider al familiei”.

Simpatica varstnica s-a casatorit de tanara, cat inca era copil, a avut doi baieti si niciodata nu a regretat alegerea ei. Si-a pierdut sotul in urma cu 17 ani si de atunci ii simte lipsa zilnic. Cu toate ca era mult mai tanara decat sotul ei si ca era singura femeie din familie, tanti Ana a fost intotdeauna o mana de fier: „Toata viata mea mi-a placut ca lucrurile sa fie la locul lor, niciodata nu m-am impiedicat de ceva aruncat la intamplare”, isi reaminteste ea.

Iar aceste cuvinte sunt sustinute de fiul ei, care are grija de ea in fiecare zi: „Credeti ca tata a facut ceva fara aprobarea mamei mele? Ea a fost intotdeauna o mana de fier, a dorit intotdeauna sa stie totul. In ultima vreme nu ii placea deloc ca nu putea sa vina si sa vada daca am facut ce mi-a spus, dar din momentul in care ea a primit scaunul cu rotile, intotdeauna imi cere sa o duc sa vada daca lucrurile sunt facute cum a cerut ea”, explica fiul ei.

Adevarul este ca in anii in care a fost imobilizata, tanti Ana a simtit cum viata ei se destrama. Ea nu a putut sa se ingrijeasca, sa gateasca sau sa faca ordine in casa. Tot timpul statea in patul ei si optimismul care o caracterizeaza disparuse complet. In afara de Parkinson, simpatica batranica se confrunta si cu probleme de sanatate cauzate de un accident din tinerete.

WVR_2669

„Nu am sa uit niciodata, pe 8 august 1986 am fost implicata intr-un accident de autobuz. Am stat sub autobuzul rasturnat ore-n sir, pana cand macaraua l-a ridicat de pe mine. Am stat zece saptamani in spital, iar medicii mi-au spus ca nu scap, insa uite ca am trait. Domnul Popescu, doctorul care m-a operat, mi-a spus ca voi simti efectele acestui accident la batranete si uite ca a avut dreptate”, spune ea.

Chiar si asa, pana acum sase ani, tanti Ana se descurca singura. Insa in 2010, din cauza bolii, s-a mutat cu fiul ei, in varsta de 59 de ani. Acesta este divortat si este singurul ei ajutor – el face curatenie, el se ocupa de gatit si el o ajuta sa mearga la baie.

Dupa ani la rand in care a fost izolata de lume pentru ca a fost imobilizata, viata i-a zambit din nou la 80 de ani. Prin proiectul ACCESS, tanti Ana a primit un scaun cu rotile adaptat nevoilor ei si de atunci a inflorit. Si-a recapatat increderea ca poate tine lucrurile sub control:

„L-am pus pe fiul meu sa zugraveasca bucataria si sa vopseasca gardul, sa aranjeze lucrurile in casa, in hambar si in curte, iar acum pot verifica daca a facut tot ce i-am cerut. Nu poate sa ma mai pacaleasca, acum eu sunt, din nou, sefa, asa cum am fost inainte de a fi imobilizata”, spune cu mandrie tanti Ana.

WVR_2669

„Of, e tare greu sa stai degeaba. Perioada de timp in care nu am avut scaunul cu rotile a fost cea mai grea. Acum sunt foarte fericita, am inceput sa pot sa ma ocup de treburi in jurul casei. Framant aluat de paine, pun muraturi, gem, pot face aproape orice”, continua ea.

Din momentul in care a primit scaunul cu rotile, tanti Ana a inceput sa primeasca vizitele vecinilor. Acum, cea mai mare tristete a ei este ca isi vede foarte rar nepotul plecat la munca in strainatate.

„Am un nepot plecat tare departe. Il iubesc ca pe ochii din cap. E lumina ochilor mei si mi-e tare dor de el, nu l-am mai vazut din toamna si nu stiu cand am sa-l vad din nou”.

Chiar si asa, tanti Ana ne ofera o adevarata lectie de viata. Modul in care a invatat sa lupte problemele ei, modul in care ea se bucura in fiecare zi si depaseste orice obstacol sunt doar cateva dintre motivele pentru care, in perioada imediat urmatoare, World Vision Romania incearca sa organizeze intalniri in care tanti Ana sa-i indrume si pe alti oameni cu dizabilitati sa-si depaseasca problemele si sa se bucure de viata.

Un vis implinit – 14 bursieri ai programului ,,Vreau in clasa a noua” din judetul Dolj au sarbatorit finalizarea studiilor liceale

14 bursieri doljeni – beneficiari ai programului „Vreau in clasa a noua” au sarbatorit in Sala de festivitati, din incinta Liceului de Arta ,,Marin Sorescu” din Craiova, implinirea unui vis – finalizarea studiilor liceale! La nivel national, programul mai este implementat si in judetele Cluj, Iasi, Vaslui, Ialomita si Valcea, numarul total de absolventi de anul acesta fiind 41. La eveniment iau parte reprezentanti ai Inspectoratului Scolar Judetean Dolj, ai Directiei de Sanatate Publica Dolj, dirigintii bursierilor, donatori individuli si reprezentanti ai companiilor partenere in program.

Din anul 2008, programul de burse al Fundatiei World Vision Romania – ,,Vreau în clasa a noua!” – sustine copiii din mediul rural care nu au posibilitati materiale sa isi continue studiile la liceu, prin oferirea de burse scolare pentru acoperirea cheltuielilor de cazare, masa, transport, alimente, haine sau carti. In plus, programul include activitati extrascolare pentru imbunatatirea situatiei scolare si pentru reducerea perioadei de acomodare in mediul urban. In timpul anului şcolar, tinerii liceeni participa la activitati educationale si de socializare precum si la consiliere individuala. In timpul vacantelor, sunt implicati in activitati de voluntariat sau merg in excursii organizate de Fundatia World Vision Romania. Toti tinerii bursieri beneficiaza de servicii de consiliere sociala, consiliere vocaţionala si scolara, consiliere in situatii de urgenta si de grup.

In cei opt ani de proiect, aproximativ 1000 de elevi au fost beneficiari la nivel national. In prezent, in judetul Dolj, 51 de elevi fac parte din programul ,,Vreau in clasa a noua”. Toti provin din familii defavorizate, in care, de cele mai multe ori, singurul venit este ajutorul social. In acelasi timp, sunt familii care lupta pentru educatia copiilor lor si pentru sansa lor de a avea o viata mai buna. Anul trecut, toti elevii din clasa a 12-a din program au promovat examenul de Bacalaureat si 35 dintre acestia au devenit studenti. In total, 207 copii sustinuti de World Vision au urmat o facultate precum cea de Matematica, Constructii de Masini, Marketing, Arte Plastice, Geografie, Drept, Telecomunicatii, Finante, Banci, Medicina Veterinara, Medicina, Asistenta Sociala sau Academia de Politie.

,,Ma bucur sa sarbatorim astazi finalizarea cu succes a studiilor liceale de catre o noua promotie a programului ,,Vreau in clasa a noua”. Ii felicit pe cei 14 absolventi de anul acesta pentru interesul si implicarea manifestate atat fata de activitatea scolara, cat si fata de activitatile din proiect, menite sa ii pregatesca pe tinerii bursieri pentru viata, prin dezvoltarea abilitatilor si cresterea increderii in sine. Le reamintesc ca echipa World Vision le ramane in continuare alaturi si le urez succes in tot ceea ce si-au propus! Multumim donatorilor individuali si companiilor partenere pentru sprijinul constant acordat si pentru frumoasa colaborare, „ a declarat Vasilica Cîrlugea, coordonator„Vreau in clasa a noua” in judetul Dolj.

„Proiectul de burse a insemnat pentru mine un pas inainte deoarece m-a ajutat exact cand aveam nevoie sa pot spera la un viitor mai bun. De-a lungul timpului fiecare intalnire cu grupul, fiecare excursie sau activitate la care am participat mi-au dat incredere in mine si astfel am ajuns azi aici, la sfarsitul unei etape cand privesc inainte increzatoare, cu curaj. Am incercat sa fiu cat mai activa si implicata, sperand astfel sa dau inapoi macar un strop din bucuria pe care World Vision mi-a daruit-o mie, „ marturiseste Marinela Mic, absolvent liceu si beneficiar program “Vreau in clasa a noua”, judetul Dolj.

Multumim donatorilor individuali si companiilor: KFC, Pizza Hut si Pizza Hut Delivery, Mars Romania, Avenor College, precum si Inspectoratului Scolar Judetean Dolj si massmedia, pentru sprijinul acordat si buna colaborare in cadrul programului „Vreau in clasa a noua”.

Liceenii din Cluj sunt dornici sa contribuie la integrarea sociala a persoanelor cu dizabilitati

Elevii claselor a IX-a si a X-a a Liceul Greco-Catolic „Inochentie Micu” Cluj-Napoca au participat astazi la o intalnire interactiva organizata in cadrul programului „ACCESS”. Peste 70 de liceeni au fost prezenti la discutii si, alaturi de profesori si de reprezentanti ai World Vision Romania, au identificat care sunt principalele provocari cu care se confrunta persoanele cu dizabilitati, ce nevoi au aceste persoane si cum ar putea sa se implice ei, ca liceeni, la integrarea acestora in societate.

Dupa ce au dezbatut problema drepturile pe care persoanele cu dizabilitati ar trebui sa le aiba, insa care nu le sunt respectate intotdeauna, liceeni au ajuns la cateva concluzii pretioase. Mai precis, acestia considera ca o vorba buna, o imbratisare sau ajutorul oferit ori de cate ori e posibil sunt cele mai indicate metode prin care pot contribui la integrarea sociala a persoanelor cu dizabilitati.

Prin intermediul a doua filmulete, liceenii au inteles mai bine cu ce se confrunta o persoana cu handicap locomotor si au realizat cat de imprevizibila e viata si cum in orice moment pot fi implicati intr-un accident si sa ramana imobilizati.

Impresionati de informatiile primite, patru liceeni prezenti la discutii au decis sa se implice activ in ajutorarea celor imobilizati si s-au inscris ca voluntari pentru urmatoarele actiuni desfasurate in cadrul programului „ACCESS”.

Diferiti, dar impreuna

Peste 250 de copii din cinci localitati din judetul Cluj au intrat in competitia „Diferiti, dar impreuna” organizata de Scoala Gimnaziala Iclod, alaturi de Primaria Comunei Iclod, cu sprijinul fundatiei World Vision Romania.

Timp de cateva ore, elevii de clasele I-VIII au uitat de orele de curs obisnuite si s-au implicat in competitii de cultura generala, pictura, desene pe asfalt si competitii sportive de fotbal si handbal. Pe tot parcursul zilei, zambetele si expresiile de satisfactie au fost prezente pe fetele copiilor.

Toate activitatile au avut drept tema centrala „drepturile copiilor”, iar copiii au avut libertatea sa-si exprime propria viziune prin pictura, esee si desene pe asfalt. Totodata, prin competitiile de fotbal si handbal, elevii au demonstrat ca sportul nu inseamna violenta, ci e un drept prin care copiii se dezvolta armonios.

La final, copiii au primit diplome si cadouri, iar amintirile placute vor dainui mult timp de acum incolo.

Un dascal cu daruire pentru cei mici

Alina Cătălinoiu este de peste 10 ani profesor pentru invatamantul primar la structura scolara Leordoasa, din comuna Argetoaia, judetul Dolj. Ea este cea care ii indruma pe micutii de clasa a II-a si a III-a atat la clasa, cat si in timpul orelor de afterschool din cadrul programului ,,Paine si Maine”.

In ochi i se citeste pasiunea si daruirea pe care, zi de zi, le pune in lucru cu copiii. Ii asculta cu atentie si le explica la fiecare pe rand atunci cand ii adreseaza intrebari sau nu au inteles ceva. Nici macar o secunda nu isi pierde rabdarea.

Este bucuroasa sa vada ca cei care intampinau greutati si aveau rezultate scolare slabe sunt acum mai bine pregatiti datorita orelor suplimentare: ,,In timpul celor doua ore, copiii aprofundeaza ceea ce facem la clasa, isi fac temele si chiar invata lucruri noi. Pana acum se intampla sa vina cu temele nefacute si nepregatiti pentru ca acasa nu avea cine sa-i indrume, parintii lor avand majoritatea numai opt clase, fiind ocupati cu treburile gospodaresti sau munca cu ziua,” spune aceasta.

Alina iubeste ceea ce face si nu se vede facand altceva: ,,Consider ca aceasta este vocatia mea. Este o profesie, nu o meserie, si pentru a putea oferi tot ceea ce este mai bun trebuie sa te pregatesti intreaga viata.”

Crede, totodata, in potentialul copiilor de la sat si isi doreste ca prin munca depusa sa ii ajute sa isi construiasca o personalitate care sa le permita pe viitor sa se integreze cat mai bine si usor in societate. ,,Pentru a depasi barierele impuse de mediul social si pentru a reusi mai departe, copiii de la sat au nevoie de educatie, sprijin constant, mai multa incredere in fortele proprii si in viitorul lor”, spune aceasta.

Un donator din Hong-Kong s-a intalnit cu fetita pe care o sponsorizeaza

Oaspete inedit la Vaslui!

Chiar saptamana trecuta am avut alaturi de noi un donator din Hong-Kong care sponsorizeaza un copil din Programul „Un viitor mai bun pentru copiii nostri”.

Aflat intr-o calatorie prin estul Europei, Petrik, in varsta de 23 de ani, a ajuns la Vaslui pentru a se intalni cu fetita pe care o sponsorizeaza. Intalnirea a fost deosebit de emotionanta pentru donator, care a marturisit ca poate intelege greutatile copilului pentru ca si el a avut o copilarie dificila.

Petrik a zabovit in comunitatile partenere World Vision din Vaslui pentru aproape trei zile, timp in care a avut prilejul sa se intalneasca cu fetitta pe care o sponsorizeaza, sa cunoasca proiectele comunitare derulate de World Vision pentru copii si pentru fermieri, a gustat din bucatele traditionale moldovenesti si s-a jucat cot la cot cu cei mici.

„Festivalul Florilor” a adus zambete copiilor din 8 comunitati

„Festivalul Florilor”, ajuns la cea de-a VII-a editie, a adunat anul acesta aproape 200 de copii din 8 comunitati din Ialomita: Malu Rosu, Armasesti, Rosiori, Jilavele, Moldoveni, Dridu, Barbulesti, Urziceni. Evenimentul a fost gazduit de Liceul Tehnologic „Iordache Zossima” din Armasesti.

Atmosfera de sarbatoare s-a instalat inca de la primele ore ale diminetii. Fetite si baietei costumati in flori si-au facut aparitia rand pe rand, nerabdatori sa-nceapa Parada Florilor. Copiii au dansat, au cantat si s-au bucurat din plin de prezenta lui Mickey Mouse printre ei.

Cei prezentati la festivalul din Armasesti au putut cumpara produse autohtone traditionale (gemuri si muraturi), facute in programul derulat de Clubul Copiilor din Rosiori. Pentru a sprijini consumul de miere naturala si o alimentatie mai sanatoasa in randul copiilor, World Vision Romania a oferit mostre de miere naturala de salcam.

Asociatia „La Metereze” infiintata in urma proiectului Rural a fost prezenta la Festival, in Armasesti, cu un stand de produse lucrate manual cu multa dibacie.

A fost un bun prilej de promovare a proiectele pe care World Vision le deruleaza: „Vreau in clasa a noua”, „Paine si maine”, precum si activitati educationale si de protectia copilului. In afara de acestea s-a mai facut prezentarea proiectelor economice si a diverselor posibilitati de afaceri.

Printre parintii prezenti la „Festivalul Florilor” s-au numarat si beneficiarii proiectelor economice pe apicultura si cresterea caprinelor.

„Festivalul Florilor” a fost un prilej de bucurie atat pentru copii, cat si pentru parinti.

Fericirea vazuta prin ochii copiilor: sa crezi ca tot ceea ce ti se intampla este o minune

Copiii prescolari si scolari din ciclul primar din satul Boju, judetul Cluj, ne-au aratat ca stiu sa se bucure din suflet de ceea ce au si de momentele frumoase ce le sunt oferite. Curiosi si sfiosi, micutii s-au imbarcat ieri dimineata intr-o excursie plina de surprize. Cu ajutorul fondurilor stranse de catre angajatii Emerson, cei mici au plecat catre Targu Mures, unde au vizitat Gradina Zoologica, s-au jucat intr-un parc de distractie, s-au plimbat cu trenuletul si au servit, pentru prima oara, masa la restaurant.

WVR_3232

Micii excursionisti au fost atat de nerabdatori sa isi inceapa aventura incat, inca de la urcarea in autocar, au marturisit ca s-au trezit la ora 5, desi plecarea era programata pentru ora 9. Incantati de tot ceea ce li se asternea in fata ochilor, copiii se minunau neincetat: de la parapetii de pe marginea centurii, la turmele de oi sau lacurile intalnite. Drept dovada sta una dintre reactiile copiilor: „Waaaawwww, un lac intreg!”, a exclamat Sorana.

Ajunsi la Targu Mures, pe aleea care duce la Gradina Zoologica, micutii identificau cu precizie animalele de pe plansele expuse si asteptau cu nerabdare sa intalneasca animalele salbatice despre care au invatat la scoala si pe care le-au vazut doar la televizor. Timp de mai bine de doua ore, acestia au fost fascinati de ceea ce aflau de pe placutele informative si se uitau hipnotizati la ursii care se jucau, leii care stateau la soare, la elefantul impunator sau serpii Anaconda.

A urmat apoi o portie zdravana de joaca in parcul de distractii, unde dupa ce au trecut de emotiile toboganului sau a tirolienei, micutii gradinari si scolari ne-au reamintit ca cea mai eficienta educatie consta in joaca lor cu lucruri frumoase. Toti erau coplesiti de numeroasele atractii si alergau dintr-o parte intr-alta incercand sa ajunga la fiecare aparat de joaca macar pentru cateva minute. Cu baloane colorate si zambete sincere, excursionistii s-au imbarcat si in trenuletul electric pentru o plimbare pe care niciunul dintre ei nu a mai incercat-o vreodata. Cu sprijinul unui conductor de tren sociabil si glumet, plimbarea celor mici a fost presarata cu informatii, anecdote si, cel mai important, cu voie buna.

Ziua a fost completata cu o masa la restaurant, unde cei mici au fost pentru prima oara oaspeti de seama, iar chelnerii i-au servit ca atare. Dupa ce au ajuns si la desert – „cea mai buna inghetata din lume” – au declarat ca a fost o zi de neuitat.

WVR_3568 (2)

In drum spre casa, copilasii au inceput sa isi sedimenteze amintirile si au povestit ce le-a placut cel mai mult:

„Mie mi-a placut cel mai mult de elefantica Tania”, spunea Lorena, in timp ce Carina a recunoscut ca cel mai mult i-a placut girafa.

„Mie mi-au placut ursii, dar mi-a placut foarte mult in parcul de distractii”, adauga Maria, urmata de toti copiii.

Intrebati daca vor sa le transmita ceva prietenilor de la Emerson, acestia au spus in cor: „Daaa, sa le spuneti ca le multumim, ca am vazut animalele! Si ca sunt cei mai buni, sunt prietenii nostri!”.