Mamica din mediul urban se gandeste cu nostalgie la momentul intalnirii cu micuta ei.. Sarcina decurge normal, fatul a luat in greutate, creste pe zi ce trece si se pregateste pentru clipa cea mare.
Azi am auzit cuvantul “perfect”. Mi-a tremurat inima de emotie….Totul pare normal, cel putin si la acesta ecografie totul a reiesit conform planului de crestere saptamanal.
Am ajuns la greutatea de 1770 de grame si se pare ca suntem mignona. Am suficient lichid si colul arata bine. In ritmul asta avem toate sansele sa prindem saptamana 39, cea programata pentru cezariana. Poza este si ea una foarte reusita. Prietenii rad de mine pentru ca Daria are pozitia unui copil care doarme. Mi se spune sa ma bucur acum de somnul ei, pentru ca in curand momentele astea vor fi rare si pretioase.
Sunt entuziasmata de intalnirea cu anestezistul. Abia astept sa trecem si de nivelul asta. A trebuit sa mai amanam putin, pentru ca este indicat ca el sa vada si rezultatele ultimelor analize de sange, acestea fiind un factor decisiv in alegerea anesteziei. Am repetat toxoplasmoza si citomegalovirusul. Mi s-a spus ca este ultima oara cand mai facem aceste analize. Toate astea imi arata ca mai e putin.
Incep sa rememorez ultimele luni. Mi-a fost mai greu la start, dar am uitat. Parca toata suferinta si toate neplacerile de atunci nici nu au existat vreodata. Greturile, durerile, toate transformarile sunt acum sterse de bucuria pe care Daria mi-o ofera in fiecare zi cand isi face prezenta simtita in corpul meu. Daria, cine si-ar fi imaginat vreodata, ca noi doua ne cunoastem deja asa de bine!
Ce inventie! Ce miracol!
