Daniela și Denisa, bursiere ”Vreau în clasa a 9-a” – pasiune pentru uniforma militară și valori tradiționale

Daniela și Denisa sunt surori gemene. Eleve în clasa a X-a, profil Științe Sociale la un liceu din Băilești, fetele își fac părinții mândri prin rezultatele școlare foarte bune, dar și prin destoinicia cu care îi ajută în îndeletniciri gospodărești. Surorile au o pasiune comună pentru istorie, iar Danielei îi place foarte mult și limba română. După terminarea liceului, ambele vor să urmeze studiile Academiei Militare – Daniela motivează că îi place mult uniforma militară. Denisa spune că ea vede în această carieră un viitor sigur și astfel va putea să își ajute familia…

Denisa
Denisa

În timpul liber, Denisei îi place să împletească părul prietenelor sau al surorii sale în diferite moduri – curioasă din fire, a învățat cum să facă asta din tutoriale de pe YouTube. Spune că e un mod de a se relaxa, pe lângă ieșirile cu prietenii.

Daniela este pasionată de dansuri populare și de lectură. Adesea, atunci când nu e la școală sau la activitățile propuse de Fundația World Vision România ori nu își ajută părinții prin gospodărie, alături de sora sa, Denisa își împarte timpul cu cărțile ei.

Cele două surori își dedică timp pentru studiu zilnic. Ele afirmă că implicarea în proiectul „Vreau în clasa a 9-a” le-a adus o și mai mare atracție față de școală, căci activitățile realizate cu reprezentanții fundației și colegii de proiect le captivează și determină să fie și mai curioase față de procesul dezvoltării și educației lor.

Daniela
Daniela

Daniela și Denisa au terminat clasa a IX-a cu 9.68, respectiv 9.52 și sunt decise să își mențină sau chiar îmbunătățească rezultatele școlare, mai ales că, spun ele, în cadrul proiectului au parte de toată susținerea.

Eminență prin determinare

Cristiana are 15 ani și este elevă în clasa a IX-a la un liceu cu profil filologic din Craiova. Îi place foarte mult la școală, este o elevă silitoare și iubită de profesori. Când o să fie mare, Cristiana visează să urmeze cursurile Academiei de Poliție.

La prima vedere, și povestea ei pare asemănătoare cu cea a multor fete de aceeași vârstă, dar dacă stai de vorbă cu ea, îți dai seama că lucrurile nu au fost mereu foarte simple pentru ea, deși e încă un copil.

 A crescut într-un sat din județul Dolj împreună cu parinții și sora mai mică, întreaga zonă fiind vestită pentru lipsa oportunităților de angajare. Părinții au ajutat-o și au susținut-o, totuși, întotdeauna să-și continue studiile, asigurandu-i suportul necesar în măsura în care au putut. După evaluarea națională, Cristiana a reușit să intre la un colegiu de prestigiu și, datorită susținerii financiare, cât și morale primite din partea PEPCO Romania, dar și a evoluției ei și rezultatelor foarte bune, a devenit bursieră a programului  ,,Vreau în clasa a 9-a”. Participarea în program a motivat-o pe Cristiana să învețe cât mai bine și să se numere printre primii din clasă. Cu toate că este o prezență discretă și timidă, Cristiana reușește întotdeauna să se facă remarcată. Atât în comunitatea ei, la școală sau la întâlnirile din cadrul programului, este printre primii care răspunde, se implică sau vrea să ajute. Este o tânără încrezătoare, care privește cu speranță spre viitor.

Seriozitatea, dăruirea și dragostea pentru învățat au continuat să îi aducă elevei rezultate tot mai frumoase. A terminat primul semestru din clasa a IX-a cu media 9.83. Intrarea în proiect i-a adus și bucuria de a fi parte dintr-o echipă mare. Participă cu drag la toate întâlnirile lunare și îi place să împărtășească din experiențele proprii. Se înțelege foarte bine cu colegii de proiect.

Rugând-o să ne împărtășească din perspectiva ei asupra drumului parcurs, Cristiana ne-a mărturisit: “Chiar dacă nu avem posibilitățile materiale necesare, părinții noștri au făcut mereu tot posibilul să nu ducem lipsă de nimic și să putem învăța cât mai bine. Știu că pentru a ajunge departe, educația este cea mai importantă. Nu locuiesc lângă liceu și dacă aș face naveta ar însemna să parcurg în fiecare zi aproximativ două ore pentru a ajunge la școală și încă două ore pentru a ajunge din nou acasă. De aceea, am fost nevoită să stau în gazdă, deci să nu fiu, în timpul săptămânii, lângă părinții și sora mea… Bursa pe care o primesc lunar este mai mult decât binevenită, deoarece o folosesc pentru a-mi achiziționa alimente, haine și cărți – sunt foarte pasionată de lectură. În plus, toate activitățile la care am participat alături de World Vision m-au ajutat să mă dezvolt și să capăt mai multă încredere în forțele proprii. Am reușit să ies din rutina comunității mele și să văd ce se ascunde dincolo de limitele satului natal. Toate acestea m-au pregătit pentru etapa următoare a dezvoltării mele. Pot spune că, de când fac parte din proiectul ,,Vreau în clasa a 9-a”, mi-am făcut prieteni noi și am participat la numeroase activități, fie vizite în parc sau la film, fie ieșiri în aer liber, toate realizate pentru a ne cunoaște mai bine și pentru a ne acomoda mai ușor cu viața de licean, în oraș. Totodată, mă bucur pentru că am avut șansa să merg pentru prima dată într-o tabără de vară, în care am participat la foarte multe activități interesante. Nu m-aș afla astăzi aici fără sprijinul familiei și fără șansa de a fi parte din Programul ,,Vreau în clasa a 9-a”. Privesc cu încredere spre viitor și, zi de zi, mă străduiesc să devin mai bună, pentru că îmi doresc să întorc binele făcut. Vă mulțumesc din suflet pentru grija pe care mi-o purtați!”.  

Maturitate în trup de copil

Claudiu este un copil ca oricare altul. Aparent.

 Vesel și sociabil, pasionat de istorie și geografie, elev în clasa a IX-a la un liceu din Băilești, Claudiu se numară printre cei mai conștiincioși elevi din clasă, înțelegându-se foarte bine cu toți colegii și admirându-și profesorii.

Ora 5.00 a fiecărei dimineți este cea la care Claudiu pleacă din casă, iar 16.00 este ora la care se întoarce de la liceu. Zi de zi… V-am spus doar că, aparent, Claudiu este un copil ca oricare altul. Da, aparent, pentru că nu fiecare copil e nevoit să parcurgă zilnic 72 de km pentru a fi prezent la școală sau liceu. Iar Claudiu vorbește cu mare ușurință despre asta, chiar zâmbind, gândindu-se la Facultatea de Drept pe care vrea să o urmeze după terminarea studiilor liceale. Da, Claudiu are visuri mari: vrea să devină avocat. De aceea își face cu sârguință datoria de elev, mărturisind că îi place mult de tot la liceu, chiar mai mult decât la școala generală.

Claudiu este un copil ca oricare altul. Aparent. Pentru că după o zi întreagă la școală și 72 de km parcurși în aceeași zi, Claudiu își mai găsește timp și energie să își pregătească lecțiile pentru următoarea zi de școală, ba uneori chiar să își mai și ajute părinții în gospodărie sau la munci agricole… Mai are două surori cu care îi place să își petreacă timpul liber, atunci când nu citește sau când nu participă la activitățile realizate în cadrul proiectului; lui Claudiu îi plac și cărțile, și este un copil implicat în ceea ce i se propune de coordonatorii de proiect… Pentru că sunt zile în care el participă cu entuziasm la activități de socializare sau educative realizate de Fundația World Vision România.

Bursa pe care Claudiu o primește din partea PEPCO România, prin programul ,,Vreau în clasa a 9-a” și activitățile la care participă, constituie, așa cum ne-a mărturisit, un real folos și o bucurie pentru el. Spune că se simte susținut, înțeles și îl bucură apartenența la comunitatea care se realizează prin implicarea reprezentanților World Vision în viața lui, odată cu acest proiect.

Mai sunt copii precum Claudiu, cu siguranță. Copii care, în ciuda unor medii vulnerabile sau a unor condiții de existență mai puțin prielnice, sunt nevoiți să facă eforturi pentru a se bucura de anumite drepturi care, altor copii, le sunt la îndemână.

Claudiu este unul dintre acei copii către care noi, adulții, ar trebui să ne uităm cu admirație, speranță și mândrie. Admirație, pentru maturitatea pe care o are la vârsta lui. Speranță și mândrie, pentru că ne ajută să conștientizăm că încă nu e totul pierdut și că… astfel de copii există chiar la noi în țară. Astfel de copii sunt copiii pe care Fundația World Vision România îi susține cu sprijinul PEPCO România, pentru a-și urma studiile liceale, în cadrul proiectului ,,Vreau în clasa a 9-a” .

Alexandru: Sunt timid, dar mă tratez!

Alexandru ne-a emoționat încă de la început, prin sinceritatea cu care ne-a vorbit despre familia și situația sa. Deși e un copil timid, care face economie de cuvinte, reușește totuși să puncteze  ceea ce vrea să transmită. Simplitatea din atitudinea lui ne-a făcut să îl îndrăgim imediat ce l-am cunoscut.

“Mă numesc Alexandru și sunt un elev în clasa a X-a la un liceu din județul Vaslui. Am două surori mai mici și locuiesc cu ambii părinți. 

Tatăl meu lucrează la manăstirea Buna Vestire si este mai tot timpul plecat, iar mama lucrează ca gestionar, la un magazin din sat. Deși se descurcă greu cu banii, părinții ne sunt alături tot timpul pentru a merge la școală, pentru a reuși să facem ceva în viață.

Acum îmi place la liceu. Faptul că am intrat în proiect m-a ajutat să mă acomodez mai ușor cu viața de licean. Sunt timid și aveam emoții la început, pentru că la liceu e altfel decât la școala generală. Parcă nu știam cum să mă port cu colegii mei. De asta mă bucur mult că încă de când am început liceul am avut norocul să intru în proiectul „Vreau în clasa a 9-a”. Acest proiect m-a ajutat să mă dezvolt, să învăț lucruri noi, și totodată mi-a oferit motivația necesară să învăț mai bine la școală și să învăț să mă înțeleg mai ușor cu colegii mei. Am participat la tot felul de activități, am mers în tabără, am primit rechizite. Pe lângă activitățile de socializare, educative la care învăț lucruri noi despre mine sau colegii mei, în cadrul proiectului primesc și bursa lunară, care mă ajută să îmi plătesc transportul, deoarece eu sunt nevoit să fac naveta zilnic pentru a ajunge la liceu.

Vă mulțumesc pentru tot ceea ce faceți și pentru ajutorul pe care mi-l oferiți în construirea viitorului meu!”

Marian, bursier „Vreau în clasa a 9-a”: Unul dintre cele mai plăcute sentimente din lume e să simți că părerea ta contează

Sunt Marian Cătălin și sunt elev în clasa a XII-a la un colegiu cu profil tehnic din Râmnicu Vâlcea. De când am început clasa a IX-a locuiesc la internatul colegiului în care studiez, deoarece până în comuna unde locuiesc sunt 60 de km. M-am acomodat bine la cămin, deși la început mi-a fost greu să locuiesc departe de familie și să merg doar la sfârșit de săptămână acasă.

Sunt un băiat timid, serios, conștiincios și harnic. În grupul din care fac parte nu sunt eu cel care îi animă pe toți, dar prietenii mei ar spune despre mine că sunt de încredere și că se pot baza pe mine atunci când au nevoie.

Fac parte din proiectul „Vreau în clasa a 9-a” al Fundației World Vision și sunt foarte bucuros pentru că, participând la activitățile lunare, am avut ocazia să mă cunosc mai bine, să mă dezvolt și să am mai multă încredere în mine. Am învățat lucruri într-o manieră nouă, iar în timpul întâlnirilor mă simt respectat și important, simt că părerea mea contează – ce sentiment plăcut! Am avut șansa să merg și în taberele organizate, în cadrul cărora mi-am învins teama de înălțime, de necunoscut, câștigând astfel încredere în forțele proprii. Am lucrat în echipă, am comunicat și cooperat cu colegii, într-o atmosferă relaxantă.

Materiile mele preferate sunt geografia și matematica. Și, pentru că îmi place să învăț la matematică, planul meu este să urmez cursurile unei facultăți cu profil tehnic. Consider că așa îmi implinesc visul de a descoperi cum funcționează anumite echipamente și cum le pot repara.

În timpul liber, îmi place să „meșteresc” diferite obiecte care s-au stricat și mă bucură gândul că luna aceasta vom merge în practică la o firmă, ai carei angajați ne vor învăța cum să instalăm fibra optica, care sunt metodele, tehnicile și problemele care pot să apară.

Mă înțeleg bine cu părinții și fratele meu, care întotdeauna mă susțin și mă încurajează să fac alegerile cele mai potrivite pentru mine.          

Le mulțumesc sponsorilor mei, pentru toate oportunitățile pe care le am făcând parte din acest proiect, inclusiv pentru bursa pe care o primesc lunar și cu ajutorul căreia plătesc o parte din cheltuielile cu internatul.

Camp Ignite: ”Scânteia” care îi pregătește pe 50 de adolescenți din Cluj și Vâlcea să privească viitorul drept în față!

Printre îmbrățișări, lacrimi de despărțire și promisiuni de revedere, se ridică un mesaj de optimism și speranță: ACESTA E DOAR ÎNCEPUTUL! Semn că încă o ediție a taberei de dezvoltare personală susținută financiar de unul dintre partenerii noștri de nădejde, Steelcase, s-a încheiat, dar efectele le vom simți pe termen lung. Începând din acest an, tabăra se numește IGNITE și, așa cum îi spune și numele, are scopul de a aprinde scânteia încrederii și a leadership-ului în fiecare dintre cei 50 de adolescenți participanți.

Cum a fost anul acesta? La fel de intens ca de fiecare dată: cei mai timizi au fost încurajați să-și depășească temerile, să-și exteriorizeze trăirile și să-și controleze emoțiile. Cei mai extrovertiți și dezinvolți au învățat să-și canalizeze energia și ideile în scopuri creative. Prin sesiuni de autocunoaștere, setare de obiective și jocuri de roluri, fiecare a fost, pe rând: lider, coechipier sau simplu observator. Cum să se împace cu modificările prin care trece corpul uman la vârsta adolescenței, ce întrebări îi frământă pe tineri, cum să aibă mai multă încredere în propria persoană și cum să gestioneze prejudecățile legate de vârstă, sex sau etnie au fost câteva dintre problemele abordate. ”În prima zi când am ajuns și am fost întrebată care ar fi cuvântul care mă definește am zis curcubeu. Nu am știut atunci să explic exact, dar pe parcursul acestor zile am trecut de la soare cu nori, la ploaie, la cer senin și acum e clar, e curcubeu!”, a zis Mihaela, din Vâlcea, la sesiunea de concluzii. 

Sunt exerciții de autocunoaștere și dezvoltare personală care se dovedesc utile nu doar adolescenților, ci și adulților care coordonează această tabără. ”Mi-am dat seama că venind aici m-am ajutat pe mine. Am avut complexele mele și a fost nevoie de o astfel de experiență ca să realizez că încă mai am de lucrat cu mine însămi!”, a recunoscut Bianca, una dintre facilitatoare.

”La plecarea din tabără nu mai sunteți aceleași persoane care erați când ați venit. Acum aveți o viziune, aveți încredere în voi și puteți fi voi schimbarea pe care vreți să o vedeți în comunitățile voastre”, le-a transmis Kim, director global pe Social Innovation în cadrul Steelcase, copiilor, în ultima zi de tabără.

În cifre, tabăra Ignite stă cam așa: 25 de fete și 25 de băieți de liceu din județele Cluj și Vâlcea, provenind din familii defavorizate, peste 20 de alumni (participanți din taberele anterioare) care au venit să-și împărtășească experiențele cu ”bobocii” și 10 facilitatori aleși pe sprânceană din rândul angajaților Steelcase, dar și 4 din rândul foștilor participanți. Alți 3 angajați Steelcase au grijă ca în fiecare an activitățile să fie bine organizate și adaptate nevoilor tinerilor.  

Dincolo de aceste cifre e ”scânteia”: o serie de experiențe și învățături care, sădite într-o minte tânără și dornică de cunoaștere, ar putea aprinde flacăra schimbării.

De ce este nevoie pentru a transforma viața unei tinere de 15 ani: Drag de carte, o familie care să o sprijine și un program care să-i asigure accesul la educație – “Vreau în clasa a 9-a”!

Cristiana are 15 ani și este elevă în clasa a IX-a la un liceu cu profil filologic din Craiova, județul Dolj. Cristianei îi place foarte mult la școala, este o elevă foarte silitoare și iubită de profesori. Când o să fie mare, Cristiana visează să urmeze cursurile Academiei de Poliție.

La prima vedere, povestea Cristianei pare asemănătoare cu cea a multor fete de vârsta ei. Însă dacă o cunoști mai bine, îți dai seama că viața fetei nu a fost atât de ușoară precum ar merita orice copil de vârsta ei. A crescut într-un sat din județul Dolj împreună cu parinții și sora mai mică, întreaga zonă fiind vestită pentru lipsa oportunităților de angajare. Părinții au ajutat-o și au susținut-o întotdeauna să-și continue studiile, asigurandu-i tot suportul necesar.

“Chiar dacă nu avem posibilitățile materiale necesare, părinții noștri au făcut mereu tot posibilul să nu ducem lipsă de nimic și să putem învata cât mai bine. Pentru a ajunge departe, educația este cea mai importantă.”, mărturisește Cristiana.

După evaluarea națională, Cristiana a reușit să intre la un colegiu de prestigiu și, datorită susținerii financiare, cât și morale primite din partea PEPCO Romania, dar și a evoluției ei și rezultatelor foarte bune, a devenit bursieră a programului ,,Vreau în clasa a 9-a.”

 „Bursa pe care o primesc lunar este mai mult decât binevenită, deoarece o folosesc pentru a-mi achiziționa alimente, haine și cărți, sunt foarte pasionată de lectură. Dacă aș face naveta ar însemna să parcurg în fiecare zi aproximativ două ore pentru a ajunge la liceu și încă două ore pentru a ajunge din nou acasă, astfel am fost nevoită să stau în gazdă…”, spune fata.

Participarea în program a motivat-o pe Cristiana să învețe cât mai bine și să se numere printre primii din clasă. Cu toate că este o prezență discretă și timidă, Cristiana reușește întotdeauna să se facă remarcată. Atât în comunitatea ei, la școală sau la întâlnirile din cadrul programului, este printre primii care răspunde, se implică sau vrea să ajute. Este o tânără încrezătoare, care privește cu speranță spre viitor, deși drumul până aici nu a fost deloc ușor.

“Toate activitățile la care am participat alături de World Vision m-au ajutat să mă dezvolt și să capăt mai multa încredere în forțele proprii. Am reușit să ies din rutina comunității mele și să văd ce se ascunde dincolo de limitele satului meu. Toate acestea m-au pregătit pentru etapa următoare a dezvoltării mele.”, spune Cristiana.

Intrarea în proiect i-a adus și bucuria de a fi parte dintr-o echipă. Participă cu drag la toate întâlnirile lunare, îi place să răspundă, să se implice și să împărtășească din experiențele proprii. Se întelege foarte bine cu colegii de proiect.

„De când fac parte din proiectul de burse ,,Vreau în clasa a 9-a” mi-am făcut prieteni noi, persoane cu care mă înțeleg foarte bine și am participat la numeroase activități, fie vizite în parc sau la film, fie ieșiri în aer liber, toate realizate pentru a ne cunoaște mai bine și pentru a ne acomoda mai ușor cu viata de licean, în oraș. Totodată, mă bucur pentru că o să am șansa să merg pentru prima dată într-o tabără de vară în care voi participa la foarte multe activități interesante.”

Seriozitatea, dăruirea și dragostea pentru învățat au continuat să îi aducă elevei rezultate tot mai frumoase. A terminat primul semestru din clasa a IX-a cu o medie de 9.83.

,,Nu m-aș afla astăzi aici fără sprijinul familiei și fără șansa de a fi parte din Programul ,,Vreau în clasa a 9-a”. Privesc cu încredere spre viitor și, zi de zi, mă străduiesc să devin mai bună pentru că îmi doresc să întorc binele făcut. Vă mulțumesc din suflet pentru grija pe care mi-o purtați!”, spune Cristiana.

Despre fapte bune, în sprijinul comunității. Lecția voluntariatului

Să dăruiești altora din timpul și entuziasmul tău, fără să aștepți nimic în schimb. Despre asta este, pe scurt, voluntariatul. În sectorul ONG, suntem noi înșine voluntari în cele mai multe situații, dar când cei pe care îi ajutăm dăruiesc mai departe, se implică și fac bine în comunitățile lor, atunci simțim cu adevărat că ne-am atins scopul. Și am avut în ultimele două luni ocazia să simțim această satisfacție, datorită activităților în care au ales să se implice și aproximativ 20 de bursieri ”Vreau în clasa a 9-a” din județul Cluj.

Am început cu o acțiune de ecologizare a satului Borzești, prin care câțiva bursieri, ajutați de localnici, au adunat zeci de saci cu gunoaie. A fost o zi plină, la finalul căreia tinerii au conștientizat încă o dată cât de important e să respecți natura pentru a trăi într-un mediu curat și sănătos. ”Faptul că există persoane cărora nu le pasă de mediul în care trăiesc și participă la degradarea acestuia, mă întristează. Totuși, activitatea de ecologizare m-a determinat să cred că putem schimba ceva prin lucruri oricât de mărunte, fără a avea nevoie de bani sau grupuri foarte mari de oameni”, a mărturisit Cristina, elevă. Două săptămâni mai târziu, 10 bursieri ajutați de 4 voluntari internaționali de la Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca, adunau deșeurile și aflau despre planurile de dezvoltare locală și sustenabilitate în rezervația naturală Cheile Borzeștiului. ”A fost foarte frumos, dar și dezamăgitor în același timp… Am avut prilejul să ne bucurăm de peisajele foarte frumoase din zona Borzeștiului. La final mi-am dat seama cât de important e să păstrăm natura curată, pe lângă faptul că un loc plin de deșeuri nu e ceva plăcut ochiului, neglijența și nepăsarea aceasta o să ne afecteze pe noi în primul rand, dar în mod deosebit flora și fauna”, ne-a spus Bianca la final.

Totul a culminat cu acțiunea de renovare și restaurare a obiectelor seculare de la Muzeul Bivolului din Mera, județul Cluj. Pe lângă avantajul de a fi petrecut câteva ore în singurul muzeu de acest fel din România și din Europa, tinerii au pregătit astfel piesele pentru evenimentul de aniversare a 10 ani de la deschiderea instituției. Activitatea, susținută de 6 voluntari bursieri și 5 voluntari adulți din cadrul Asociației Primula, a avut loc chiar în Săptămâna Națională a Voluntariatului, un eveniment organizat de 18 ani încoace de Asociația Pro Vobis, care atrage atenția comunității către faptele bune pe care le putem face fiecare dintre noi. Tinerii s-au bucurat să se alăture mișcării SNV purtând cu mândrie tricourile oficiale ale acestei ediții.

”E încurajator faptul că tinerii bursieri au fost dornici să dăruiască din timpul și energia lor comunităților din care provin. Implicarea lor a atras nu doar admirația, ci și participarea altor membri ai comunității. Ei înțeleg acum mai bine conceptul de dezvoltare durabilă și realizează faptul că doar prin efortul comun pot fi depășite multe din provocările mediului rural”, concluzionează Ciprian Tehei, coordonator zonal al programului World Vision Romania de burse școlare pentru liceu.

Lotul de juniori ”Vreau în clasa a 9-a” din Cluj s-a reunit pe Arena Națională. Cronica unei întâlniri amicale

Lotul ”Vreau în clasa a 9-a” alcătuit din 10 tineri pasionți de sport din județul Cluj s-a reunit timp de 3 zile pentru un antrenament mai neobișnuit. Acesta a presupus o deplasare la București, o vizită de documentare la Federația Română de Fotbal și Arena Națională și o partidă amicală de Laser MAXX. Un meci în care marile ocazii le-au aparținut băieților, dar fetele au recuperat frumos în repriza următoare, la jocurile pe bază de jetoane. Cronica întâlnirii de cunoaștere și socializare au făcut-o chiar membrii lotului, care s-au declarat mulțumiți de rezultat, mai ales că au plecat acasă nu doar cu mai multe puncte de interes atinse, ci și cu tricouri galbene ale echipei naționale, personalizate cu numele și numărul preferat. Iată cele mai importante momente ale întâlnirii, în format live text (cel puțin la momentul întoarcerii):

Ziua 1, minutul 200 și ceva. Deplasarea a început de vreo 3 ore și lotul se apropie periculos de București, iar Rareș încearcă să intre în formă: ”Drumul de la Cluj la București a fost unul foarte, foarte lung din punctul meu de vedere, am stat 7 ore în microbuz doar într-o poziție”.

Ziua 1, minutul 300 și ceva. La pauză, lotul s-a retras în vestiarele Dealului Negru, pentru a lua masa. ”Mâncare a fost destul de bună și din fericire nici nu am așteptat mult timp pentru a fi serviți. În opinia mea a fost plăcut că ne-am oprit aici să mâncăm chiar dacă vremea nu a fost de partea noastră. Dacă s-ar ivi ocazia să mănânc din nou aici nu cred că aș refuza!”, punctează Daniel. Deplasarea s-a reluat după o pauză de 45 de minute.

Ziua 1, minutul 500 și ceva. Deplasarea s-a încheiat cu retragerea lotului spre camerele de hotel, unde s-a pus la punct strategia pentru ziua următoare. ”Distracția a început când ne-am strâns toți într-o cameră, unde am avut ocazia de a ne prezenta pe noi înșine într-un mod mult mai relaxat și am jucat multe jocuri”, spune Diana. 

Ziua 2, minutul 0. Lotul s-a reîntregit în incinta Federației Române de Fotbal, unde gazda Florin Șari le-a făcut tinerilor încălzirea cu informații privind activitatea Federației. Kitty descrie experiența: ”Federația Română de Fotbal poate fi percepută ca stâlpul în jurul căruia gravitează  fenomenul fotbalistic, așa cum l-a numit dl. Florin. Pe scurt, FRF nu se ocupă de antrenarea jucătorilor, ci de asigurarea unui cadru favorabil formării și dezvoltării acestora. Organizarea de evenimente, asigurarea resurselor, găsirea sponsorilor revine tot acestei instituții.”

Ziua 2, minutul 1. S-a dat startul oficial al partidei de poze și selfie-uri pe Arena Națională. Tinerii au preluat controlul încă din primele secunde, sub conducerea căpitanului Bianca:  ”Am făcut o mulțime de poze, singuri sau în grupe care mai de care mai hazlii, dar nu ne-am rezumat numai la asta, am făcut și un concurs de alergat pe banda din jurul gazonului, iar în final am făcut o minunată poza de grup.”

Ziua 2, minutul 90. Partida s-a încheiat cu o remiză, dar tinerii au vrut să-și ia revanșa în fața propriului orgoliu. La LaserMaxx, nimeni nu i-a putut întrece.  ”Software-ul de monitorizare înregistrează scorul jucătorilor și emite la finalul jocului un raport ce arată scorul individual, dar și pe echipă. Acest joc îmi amintește de Counter Strike. După ce am terminat meciurile, am ieșit dinarenă cu tricourile lipite de noi, dar cu un zâmbet mare pe față”, relatează Sergiu.

Ziua 2, minutul mult după 90. Jucătorii au nevoie de o pauză de revigorare și se opresc la pizza. ”După ce ne-am epuizat și ultimul gram de energie, fiind înfometați ne-am decis să mergem într-un loc unde să luâm prânzul, iar noi am ales Pizza Hot unde toți am avut parte de tot ce ne-am dorit”, spune Gabi.

Ziua 2, și mai mult după minutul 90. Jucătorii se retrag să sărbătorească partida cu o comedie savuroasă. Adonis face rezumatul în câteva cuvinte: ”După lungi dezbateri, ne-am hotărât împreună să mergem la filmul Șefa a intrat la apă. Filmul este o comedie care te îndeamnă să fii tu însuți și să nu adopți o atitudine de bully față de ceilalți.”

Ziua 3, minutul 1. Lotul se pregătește de această dată să facă galerie echipei naționale U16, care are meci cu reprezentativa similară a Croației, la Baza Sportivă Mogoșoaia. Nu înainte de a aranja o coregrafie superbă cu ajutorul tricourilor galbene ale echipei naționale de fotbal, personalizate sub privirile atente ale ”centralului” Gabriel Părăuan. ”La plecare am primit câte un tricou personalizat cu un număr ales de noi și cu numele. Apoi am asistat la un meci între România-Croația U16. Cel mai important lucru este că am făcut aceste lucruri cu prietenii și ne-am distrat de minune”, povestește Ionuț.

Ziua 3, înainte de fluierul final. Alexandra, una dintre cele mai experimentate jucătoare din lotul nostru, legitimată la Olimpia Gherla, comentează meciul România – Croația U16: ”Echipa României a demonstrat de fiecare dată că ,,Se poate!”, de la apărarea apărarea porții, la pasele și mișcările mijlocașilor, s-a arâtat că se poate. Acest meci a fost o experiență foarte frumoasă și minunată nu numai pentru mine, ci și pentru ceilalți”. În ciuda infuziei de optimism, echipa României a pierdut cu 1-0 în fața Croației, dar apreciem spiritul de luptă al Alexandrei! J

Ziua 3, cândva seara. Fluier final. Întâlnirea amicală a celor 10 bursieri s-a încheiat cu informații interesante, vizite inedite și prietenii mai strânse. Echipa s-a calificat pentru noi experiențe împreună! 

Ionela învaţă Curajul. Cum o ajută programul “Vreau în clasa a 9-a”

Este luni, trecut de ora opt seara. S-a înnoptat deja şi, deşi a fost o zi de primăvară aproape în toată regula, s-a făcut frig. Pe o uliţă dintr-un sat din Vaslui, o fată merge agale. Are pe ea doar o bluziţă subţire, de un portocaliu aprins. O dor picioarele, aşa că se opreşte din zece în zece metri pentru a se odihni, sprijinindu-se de poarta vreunei case.

După un drum de 3 kilometri, străbătut în mai mult de o oră, fata se opreşte în faţa unei case mici, modeste. A ajuns la ea Acasă, acolo unde o întâmpină o bunică extenuată de activităţile de peste zi şi cei doi fraţi mai mici. Îşi lasă ghiozdanul pe scaunul de lângă masă, se spală rapid pe mâini şi trece lângă bunică, pentru a o ajuta să pregătească cina. În timp ce curăţă nişte legume, îi trec prin minte tot felul de gânduri. Îi este dor de părinţii ei. Are multe teme de făcut pentru mâine, nu ştie când mai apucă să le termine. Îi este tare foame, abia aşteaptă să fie gata masa.

Ea este Ionela, are 16 ani şi este în clasa a X-a. Mama a plecat de acasă acum câţiva ani, iar Ionela şi fraţii ei au rămas cu tatăl. Însă, la un moment dat, banii au început să fie din ce în ce mai puţini, oportunităţile din ce în ce mai limitate, iar tatăl şi-a dat seama că, pentru a-şi putea întreţine copiii, trebuie să plece să lucreze în străinătate, pentru că în ţară nu mai avea nicio şansă. Aşa că a plecat, iar copiii au rămas în grija bunicii.

Deşi drumul până la şcoală este lung, banii abia le ajung, iar treburile casei par că nu se termină vreodată, Ionela a ştiut un singur lucru: trebuie să meargă la liceu. I-a plăcut dintotdeauna să înveţe, deşi nu a avut niciodată încredere în ea.

Pentru a o ajuta să-şi continue studiile la liceu, Ionela a devenit bursieră a programului ,,Vreau în clasa a 9-a”, fiind susţinută de Orange Romania prin platforma #PentruMâine. Lunar, Ionela primeşte o bursă şcolară şi participă la activităţi de socializare şi consiliere menite să o ajute să se integreze mai uşor în mediul urban şi să facă faţă provocărilor din viaţa ei.

Este în continuare timidă şi de multe ori preferă să stea retrasă. La aceste aspecte se lucrează cel mai mult cu ea, prin activităţile din cadrul programului: învaţă să comunice mai uşor, să socializeze, să aibă încredere în ea, în ceea ce poate să realizeze, dar şi încredere în cei din jurul ei. “Vreau să fiu curajoasă!”, a mărturisit Ionela în cadrul uneia dintre activităţi.

Zi de zi, Ionela învaţă încă puţin despre cum să se aprecieze mai mult. Despre cum să-şi exprime opiniile, atunci când simte că trebuie să fie ascultată. Mai are un drum lung de parcurs, dar cu siguranţă merge în direcţia cea bună. Cea a educaţiei, fără de care labirintul sărăciei este unul fără ieşire.

În urma campaniei #PentruMâine şi implicării clienţilor, 22 de elevi din mediul rural sunt susţinuţi de către Orange România să-şi continue studiile la liceu prin programul de burse şcolare ,,Vreau în clasa a 9-a”, desfăşurat de World Vision România.