Camp Ignite: ”Scânteia” care îi pregătește pe 50 de adolescenți din Cluj și Vâlcea să privească viitorul drept în față!

Printre îmbrățișări, lacrimi de despărțire și promisiuni de revedere, se ridică un mesaj de optimism și speranță: ACESTA E DOAR ÎNCEPUTUL! Semn că încă o ediție a taberei de dezvoltare personală susținută financiar de unul dintre partenerii noștri de nădejde, Steelcase, s-a încheiat, dar efectele le vom simți pe termen lung. Începând din acest an, tabăra se numește IGNITE și, așa cum îi spune și numele, are scopul de a aprinde scânteia încrederii și a leadership-ului în fiecare dintre cei 50 de adolescenți participanți.

Cum a fost anul acesta? La fel de intens ca de fiecare dată: cei mai timizi au fost încurajați să-și depășească temerile, să-și exteriorizeze trăirile și să-și controleze emoțiile. Cei mai extrovertiți și dezinvolți au învățat să-și canalizeze energia și ideile în scopuri creative. Prin sesiuni de autocunoaștere, setare de obiective și jocuri de roluri, fiecare a fost, pe rând: lider, coechipier sau simplu observator. Cum să se împace cu modificările prin care trece corpul uman la vârsta adolescenței, ce întrebări îi frământă pe tineri, cum să aibă mai multă încredere în propria persoană și cum să gestioneze prejudecățile legate de vârstă, sex sau etnie au fost câteva dintre problemele abordate. ”În prima zi când am ajuns și am fost întrebată care ar fi cuvântul care mă definește am zis curcubeu. Nu am știut atunci să explic exact, dar pe parcursul acestor zile am trecut de la soare cu nori, la ploaie, la cer senin și acum e clar, e curcubeu!”, a zis Mihaela, din Vâlcea, la sesiunea de concluzii. 

Sunt exerciții de autocunoaștere și dezvoltare personală care se dovedesc utile nu doar adolescenților, ci și adulților care coordonează această tabără. ”Mi-am dat seama că venind aici m-am ajutat pe mine. Am avut complexele mele și a fost nevoie de o astfel de experiență ca să realizez că încă mai am de lucrat cu mine însămi!”, a recunoscut Bianca, una dintre facilitatoare.

”La plecarea din tabără nu mai sunteți aceleași persoane care erați când ați venit. Acum aveți o viziune, aveți încredere în voi și puteți fi voi schimbarea pe care vreți să o vedeți în comunitățile voastre”, le-a transmis Kim, director global pe Social Innovation în cadrul Steelcase, copiilor, în ultima zi de tabără.

În cifre, tabăra Ignite stă cam așa: 25 de fete și 25 de băieți de liceu din județele Cluj și Vâlcea, provenind din familii defavorizate, peste 20 de alumni (participanți din taberele anterioare) care au venit să-și împărtășească experiențele cu ”bobocii” și 10 facilitatori aleși pe sprânceană din rândul angajaților Steelcase, dar și 4 din rândul foștilor participanți. Alți 3 angajați Steelcase au grijă ca în fiecare an activitățile să fie bine organizate și adaptate nevoilor tinerilor.  

Dincolo de aceste cifre e ”scânteia”: o serie de experiențe și învățături care, sădite într-o minte tânără și dornică de cunoaștere, ar putea aprinde flacăra schimbării.

De ce este nevoie pentru a transforma viața unei tinere de 15 ani: Drag de carte, o familie care să o sprijine și un program care să-i asigure accesul la educație – “Vreau în clasa a 9-a”!

Cristiana are 15 ani și este elevă în clasa a IX-a la un liceu cu profil filologic din Craiova, județul Dolj. Cristianei îi place foarte mult la școala, este o elevă foarte silitoare și iubită de profesori. Când o să fie mare, Cristiana visează să urmeze cursurile Academiei de Poliție.

La prima vedere, povestea Cristianei pare asemănătoare cu cea a multor fete de vârsta ei. Însă dacă o cunoști mai bine, îți dai seama că viața fetei nu a fost atât de ușoară precum ar merita orice copil de vârsta ei. A crescut într-un sat din județul Dolj împreună cu parinții și sora mai mică, întreaga zonă fiind vestită pentru lipsa oportunităților de angajare. Părinții au ajutat-o și au susținut-o întotdeauna să-și continue studiile, asigurandu-i tot suportul necesar.

“Chiar dacă nu avem posibilitățile materiale necesare, părinții noștri au făcut mereu tot posibilul să nu ducem lipsă de nimic și să putem învata cât mai bine. Pentru a ajunge departe, educația este cea mai importantă.”, mărturisește Cristiana.

După evaluarea națională, Cristiana a reușit să intre la un colegiu de prestigiu și, datorită susținerii financiare, cât și morale primite din partea PEPCO Romania, dar și a evoluției ei și rezultatelor foarte bune, a devenit bursieră a programului ,,Vreau în clasa a 9-a.”

 „Bursa pe care o primesc lunar este mai mult decât binevenită, deoarece o folosesc pentru a-mi achiziționa alimente, haine și cărți, sunt foarte pasionată de lectură. Dacă aș face naveta ar însemna să parcurg în fiecare zi aproximativ două ore pentru a ajunge la liceu și încă două ore pentru a ajunge din nou acasă, astfel am fost nevoită să stau în gazdă…”, spune fata.

Participarea în program a motivat-o pe Cristiana să învețe cât mai bine și să se numere printre primii din clasă. Cu toate că este o prezență discretă și timidă, Cristiana reușește întotdeauna să se facă remarcată. Atât în comunitatea ei, la școală sau la întâlnirile din cadrul programului, este printre primii care răspunde, se implică sau vrea să ajute. Este o tânără încrezătoare, care privește cu speranță spre viitor, deși drumul până aici nu a fost deloc ușor.

“Toate activitățile la care am participat alături de World Vision m-au ajutat să mă dezvolt și să capăt mai multa încredere în forțele proprii. Am reușit să ies din rutina comunității mele și să văd ce se ascunde dincolo de limitele satului meu. Toate acestea m-au pregătit pentru etapa următoare a dezvoltării mele.”, spune Cristiana.

Intrarea în proiect i-a adus și bucuria de a fi parte dintr-o echipă. Participă cu drag la toate întâlnirile lunare, îi place să răspundă, să se implice și să împărtășească din experiențele proprii. Se întelege foarte bine cu colegii de proiect.

„De când fac parte din proiectul de burse ,,Vreau în clasa a 9-a” mi-am făcut prieteni noi, persoane cu care mă înțeleg foarte bine și am participat la numeroase activități, fie vizite în parc sau la film, fie ieșiri în aer liber, toate realizate pentru a ne cunoaște mai bine și pentru a ne acomoda mai ușor cu viata de licean, în oraș. Totodată, mă bucur pentru că o să am șansa să merg pentru prima dată într-o tabără de vară în care voi participa la foarte multe activități interesante.”

Seriozitatea, dăruirea și dragostea pentru învățat au continuat să îi aducă elevei rezultate tot mai frumoase. A terminat primul semestru din clasa a IX-a cu o medie de 9.83.

,,Nu m-aș afla astăzi aici fără sprijinul familiei și fără șansa de a fi parte din Programul ,,Vreau în clasa a 9-a”. Privesc cu încredere spre viitor și, zi de zi, mă străduiesc să devin mai bună pentru că îmi doresc să întorc binele făcut. Vă mulțumesc din suflet pentru grija pe care mi-o purtați!”, spune Cristiana.

Despre fapte bune, în sprijinul comunității. Lecția voluntariatului

Să dăruiești altora din timpul și entuziasmul tău, fără să aștepți nimic în schimb. Despre asta este, pe scurt, voluntariatul. În sectorul ONG, suntem noi înșine voluntari în cele mai multe situații, dar când cei pe care îi ajutăm dăruiesc mai departe, se implică și fac bine în comunitățile lor, atunci simțim cu adevărat că ne-am atins scopul. Și am avut în ultimele două luni ocazia să simțim această satisfacție, datorită activităților în care au ales să se implice și aproximativ 20 de bursieri ”Vreau în clasa a 9-a” din județul Cluj.

Am început cu o acțiune de ecologizare a satului Borzești, prin care câțiva bursieri, ajutați de localnici, au adunat zeci de saci cu gunoaie. A fost o zi plină, la finalul căreia tinerii au conștientizat încă o dată cât de important e să respecți natura pentru a trăi într-un mediu curat și sănătos. ”Faptul că există persoane cărora nu le pasă de mediul în care trăiesc și participă la degradarea acestuia, mă întristează. Totuși, activitatea de ecologizare m-a determinat să cred că putem schimba ceva prin lucruri oricât de mărunte, fără a avea nevoie de bani sau grupuri foarte mari de oameni”, a mărturisit Cristina, elevă. Două săptămâni mai târziu, 10 bursieri ajutați de 4 voluntari internaționali de la Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca, adunau deșeurile și aflau despre planurile de dezvoltare locală și sustenabilitate în rezervația naturală Cheile Borzeștiului. ”A fost foarte frumos, dar și dezamăgitor în același timp… Am avut prilejul să ne bucurăm de peisajele foarte frumoase din zona Borzeștiului. La final mi-am dat seama cât de important e să păstrăm natura curată, pe lângă faptul că un loc plin de deșeuri nu e ceva plăcut ochiului, neglijența și nepăsarea aceasta o să ne afecteze pe noi în primul rand, dar în mod deosebit flora și fauna”, ne-a spus Bianca la final.

Totul a culminat cu acțiunea de renovare și restaurare a obiectelor seculare de la Muzeul Bivolului din Mera, județul Cluj. Pe lângă avantajul de a fi petrecut câteva ore în singurul muzeu de acest fel din România și din Europa, tinerii au pregătit astfel piesele pentru evenimentul de aniversare a 10 ani de la deschiderea instituției. Activitatea, susținută de 6 voluntari bursieri și 5 voluntari adulți din cadrul Asociației Primula, a avut loc chiar în Săptămâna Națională a Voluntariatului, un eveniment organizat de 18 ani încoace de Asociația Pro Vobis, care atrage atenția comunității către faptele bune pe care le putem face fiecare dintre noi. Tinerii s-au bucurat să se alăture mișcării SNV purtând cu mândrie tricourile oficiale ale acestei ediții.

”E încurajator faptul că tinerii bursieri au fost dornici să dăruiască din timpul și energia lor comunităților din care provin. Implicarea lor a atras nu doar admirația, ci și participarea altor membri ai comunității. Ei înțeleg acum mai bine conceptul de dezvoltare durabilă și realizează faptul că doar prin efortul comun pot fi depășite multe din provocările mediului rural”, concluzionează Ciprian Tehei, coordonator zonal al programului World Vision Romania de burse școlare pentru liceu.

Lotul de juniori ”Vreau în clasa a 9-a” din Cluj s-a reunit pe Arena Națională. Cronica unei întâlniri amicale

Lotul ”Vreau în clasa a 9-a” alcătuit din 10 tineri pasionți de sport din județul Cluj s-a reunit timp de 3 zile pentru un antrenament mai neobișnuit. Acesta a presupus o deplasare la București, o vizită de documentare la Federația Română de Fotbal și Arena Națională și o partidă amicală de Laser MAXX. Un meci în care marile ocazii le-au aparținut băieților, dar fetele au recuperat frumos în repriza următoare, la jocurile pe bază de jetoane. Cronica întâlnirii de cunoaștere și socializare au făcut-o chiar membrii lotului, care s-au declarat mulțumiți de rezultat, mai ales că au plecat acasă nu doar cu mai multe puncte de interes atinse, ci și cu tricouri galbene ale echipei naționale, personalizate cu numele și numărul preferat. Iată cele mai importante momente ale întâlnirii, în format live text (cel puțin la momentul întoarcerii):

Ziua 1, minutul 200 și ceva. Deplasarea a început de vreo 3 ore și lotul se apropie periculos de București, iar Rareș încearcă să intre în formă: ”Drumul de la Cluj la București a fost unul foarte, foarte lung din punctul meu de vedere, am stat 7 ore în microbuz doar într-o poziție”.

Ziua 1, minutul 300 și ceva. La pauză, lotul s-a retras în vestiarele Dealului Negru, pentru a lua masa. ”Mâncare a fost destul de bună și din fericire nici nu am așteptat mult timp pentru a fi serviți. În opinia mea a fost plăcut că ne-am oprit aici să mâncăm chiar dacă vremea nu a fost de partea noastră. Dacă s-ar ivi ocazia să mănânc din nou aici nu cred că aș refuza!”, punctează Daniel. Deplasarea s-a reluat după o pauză de 45 de minute.

Ziua 1, minutul 500 și ceva. Deplasarea s-a încheiat cu retragerea lotului spre camerele de hotel, unde s-a pus la punct strategia pentru ziua următoare. ”Distracția a început când ne-am strâns toți într-o cameră, unde am avut ocazia de a ne prezenta pe noi înșine într-un mod mult mai relaxat și am jucat multe jocuri”, spune Diana. 

Ziua 2, minutul 0. Lotul s-a reîntregit în incinta Federației Române de Fotbal, unde gazda Florin Șari le-a făcut tinerilor încălzirea cu informații privind activitatea Federației. Kitty descrie experiența: ”Federația Română de Fotbal poate fi percepută ca stâlpul în jurul căruia gravitează  fenomenul fotbalistic, așa cum l-a numit dl. Florin. Pe scurt, FRF nu se ocupă de antrenarea jucătorilor, ci de asigurarea unui cadru favorabil formării și dezvoltării acestora. Organizarea de evenimente, asigurarea resurselor, găsirea sponsorilor revine tot acestei instituții.”

Ziua 2, minutul 1. S-a dat startul oficial al partidei de poze și selfie-uri pe Arena Națională. Tinerii au preluat controlul încă din primele secunde, sub conducerea căpitanului Bianca:  ”Am făcut o mulțime de poze, singuri sau în grupe care mai de care mai hazlii, dar nu ne-am rezumat numai la asta, am făcut și un concurs de alergat pe banda din jurul gazonului, iar în final am făcut o minunată poza de grup.”

Ziua 2, minutul 90. Partida s-a încheiat cu o remiză, dar tinerii au vrut să-și ia revanșa în fața propriului orgoliu. La LaserMaxx, nimeni nu i-a putut întrece.  ”Software-ul de monitorizare înregistrează scorul jucătorilor și emite la finalul jocului un raport ce arată scorul individual, dar și pe echipă. Acest joc îmi amintește de Counter Strike. După ce am terminat meciurile, am ieșit dinarenă cu tricourile lipite de noi, dar cu un zâmbet mare pe față”, relatează Sergiu.

Ziua 2, minutul mult după 90. Jucătorii au nevoie de o pauză de revigorare și se opresc la pizza. ”După ce ne-am epuizat și ultimul gram de energie, fiind înfometați ne-am decis să mergem într-un loc unde să luâm prânzul, iar noi am ales Pizza Hot unde toți am avut parte de tot ce ne-am dorit”, spune Gabi.

Ziua 2, și mai mult după minutul 90. Jucătorii se retrag să sărbătorească partida cu o comedie savuroasă. Adonis face rezumatul în câteva cuvinte: ”După lungi dezbateri, ne-am hotărât împreună să mergem la filmul Șefa a intrat la apă. Filmul este o comedie care te îndeamnă să fii tu însuți și să nu adopți o atitudine de bully față de ceilalți.”

Ziua 3, minutul 1. Lotul se pregătește de această dată să facă galerie echipei naționale U16, care are meci cu reprezentativa similară a Croației, la Baza Sportivă Mogoșoaia. Nu înainte de a aranja o coregrafie superbă cu ajutorul tricourilor galbene ale echipei naționale de fotbal, personalizate sub privirile atente ale ”centralului” Gabriel Părăuan. ”La plecare am primit câte un tricou personalizat cu un număr ales de noi și cu numele. Apoi am asistat la un meci între România-Croația U16. Cel mai important lucru este că am făcut aceste lucruri cu prietenii și ne-am distrat de minune”, povestește Ionuț.

Ziua 3, înainte de fluierul final. Alexandra, una dintre cele mai experimentate jucătoare din lotul nostru, legitimată la Olimpia Gherla, comentează meciul România – Croația U16: ”Echipa României a demonstrat de fiecare dată că ,,Se poate!”, de la apărarea apărarea porții, la pasele și mișcările mijlocașilor, s-a arâtat că se poate. Acest meci a fost o experiență foarte frumoasă și minunată nu numai pentru mine, ci și pentru ceilalți”. În ciuda infuziei de optimism, echipa României a pierdut cu 1-0 în fața Croației, dar apreciem spiritul de luptă al Alexandrei! J

Ziua 3, cândva seara. Fluier final. Întâlnirea amicală a celor 10 bursieri s-a încheiat cu informații interesante, vizite inedite și prietenii mai strânse. Echipa s-a calificat pentru noi experiențe împreună! 

Ionela învaţă Curajul. Cum o ajută programul “Vreau în clasa a 9-a”

Este luni, trecut de ora opt seara. S-a înnoptat deja şi, deşi a fost o zi de primăvară aproape în toată regula, s-a făcut frig. Pe o uliţă dintr-un sat din Vaslui, o fată merge agale. Are pe ea doar o bluziţă subţire, de un portocaliu aprins. O dor picioarele, aşa că se opreşte din zece în zece metri pentru a se odihni, sprijinindu-se de poarta vreunei case.

După un drum de 3 kilometri, străbătut în mai mult de o oră, fata se opreşte în faţa unei case mici, modeste. A ajuns la ea Acasă, acolo unde o întâmpină o bunică extenuată de activităţile de peste zi şi cei doi fraţi mai mici. Îşi lasă ghiozdanul pe scaunul de lângă masă, se spală rapid pe mâini şi trece lângă bunică, pentru a o ajuta să pregătească cina. În timp ce curăţă nişte legume, îi trec prin minte tot felul de gânduri. Îi este dor de părinţii ei. Are multe teme de făcut pentru mâine, nu ştie când mai apucă să le termine. Îi este tare foame, abia aşteaptă să fie gata masa.

Ea este Ionela, are 16 ani şi este în clasa a X-a. Mama a plecat de acasă acum câţiva ani, iar Ionela şi fraţii ei au rămas cu tatăl. Însă, la un moment dat, banii au început să fie din ce în ce mai puţini, oportunităţile din ce în ce mai limitate, iar tatăl şi-a dat seama că, pentru a-şi putea întreţine copiii, trebuie să plece să lucreze în străinătate, pentru că în ţară nu mai avea nicio şansă. Aşa că a plecat, iar copiii au rămas în grija bunicii.

Deşi drumul până la şcoală este lung, banii abia le ajung, iar treburile casei par că nu se termină vreodată, Ionela a ştiut un singur lucru: trebuie să meargă la liceu. I-a plăcut dintotdeauna să înveţe, deşi nu a avut niciodată încredere în ea.

Pentru a o ajuta să-şi continue studiile la liceu, Ionela a devenit bursieră a programului ,,Vreau în clasa a 9-a”, fiind susţinută de Orange Romania prin platforma #PentruMâine. Lunar, Ionela primeşte o bursă şcolară şi participă la activităţi de socializare şi consiliere menite să o ajute să se integreze mai uşor în mediul urban şi să facă faţă provocărilor din viaţa ei.

Este în continuare timidă şi de multe ori preferă să stea retrasă. La aceste aspecte se lucrează cel mai mult cu ea, prin activităţile din cadrul programului: învaţă să comunice mai uşor, să socializeze, să aibă încredere în ea, în ceea ce poate să realizeze, dar şi încredere în cei din jurul ei. “Vreau să fiu curajoasă!”, a mărturisit Ionela în cadrul uneia dintre activităţi.

Zi de zi, Ionela învaţă încă puţin despre cum să se aprecieze mai mult. Despre cum să-şi exprime opiniile, atunci când simte că trebuie să fie ascultată. Mai are un drum lung de parcurs, dar cu siguranţă merge în direcţia cea bună. Cea a educaţiei, fără de care labirintul sărăciei este unul fără ieşire.

În urma campaniei #PentruMâine şi implicării clienţilor, 22 de elevi din mediul rural sunt susţinuţi de către Orange România să-şi continue studiile la liceu prin programul de burse şcolare ,,Vreau în clasa a 9-a”, desfăşurat de World Vision România.

În căutarea sensului, prin voluntariat. Lecții gratuite de engleză pentru 20 de copii din Cluj

Să cunoști oameni și culturi diferite. Să faci schimb de impresii. Să comunici și să îți faci noi prieteni. Să ai curajul să te exprimi, fără teama de greșeală. În anul școlar 2018-2019, acestea sunt țelurile comune a 20 de bursieri ”Vreau în clasa a 9-a” din județul Cluj și a doi voluntari care le oferă lecții de engleză, aflați ei înșiși în căutarea unor noi experiențe culturale.

”Hello, my name is Juraj, I’m from Slovakia and I left my job in accounting to travel the world and volunteer for different causes. What can you tell me about you?” – ”Bună, mă numesc Juraj, sunt din Slovacia și am renunțat la un job stabil în contabilitate pentru a călători în jurul lumii și a face voluntariat. Ce îmi poți spune despre tine?”.

Așa au început conversațiile în limba engleză pentru cei 20 de bursieri. ”Aceste cursuri sunt foarte utile pentru că nu se axează neapărat pe gramatică și ortografie, ci mai degrabă pe abilitatea de a purta o conversație și de a comunica mai ușor”, ne spune Poli, evident, în engleză. De la începutul anului școlar, ea participă săptămânal la workshop-urile de engleză susținute de voluntarii Juraj și Karla, cu scopul de a reduce decalajul dintre engleza perfectă pe care elevii sunt nevoiți să o demonstreze la testele scrise și cea vorbită, la care tinerii recunosc că se împotmolesc. Asta fie pentru că au trac, fie pentru că se tem că nu se vor exprima corect, fie pur și simplu din lipsă de exercițiu.

Tocmai din acest motiv, jocurile interactive și comunicarea stau la baza acestor întâlniri săptămânale. ”Nu punem accent neapărat pe corectitudinea exprimării, ci pe dezvoltarea vocabularului. Tinerii propun niște teme de discuție și fac primii pași în interacțiunea cu vorbitori de limba engleză. Asta îi ajută să scape de trac, să nu se teamă de greșeli și să se descurce onorabil la nivel de conversație în orice situație”, explică Ciprian Tehei, coordonatorul zonal al programului ”Vreau în clasa a 9-a”.

Experiența este la fel de importantă și pentru voluntari. Juraj a renunțat la un job stabil, într-o mare companie, pentru că nu se simțea împlinit. Deși asta studiase, contabilitatea i se părea plictisitoare și îi lipsea complet sentimentul de satisfacție. Într-o zi și-a dat demisia și a început să aplice pentru diverse programe de voluntariat. Primul răspuns a venit din România, printr-un program european de voluntariat inițiat și implementat de Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca. ”Am acceptat imediat și așa am ajuns aici. Copiii sunt receptivi, am observat că unii sunt mult mai deschiși decât la început. Voluntariatul îmi oferă sentimentul că fac ceva util, nu intenționez să mă mai întorc într-o corporație”, ne-a mărturisit Juraj.

La rândul ei, Karla este din Polonia, a studiat in Statele Unite și a lucrat acolo o perioadă. Totuși, simțea că nu și-a găsit locul și că vrea să experimenteze mai mult, că vrea să vadă lumea și să cunoască oameni interesanți. ”Îmi place să învăț de la alții și să ofer ceva în schimb. Mai ales îmi place să lucrez cu copiii și poate că spre asta mă voi îndrepta în viitor. E un sentiment special când văd că și tinerii din program au mai mult curaj și ne abordează ei cu subiecte, la început erau destul de reținuți”, spune Karla.

Ajutându-i pe alții, Karla și Juraj au parte de experiențele și împlinirile care le lipseau în trecut. Iar alături de ei, tinerii noștri bursieri își testează propriile limite și își fac curaj să se exprime liber, fără teama că nu vor fi înțeleși. Până la urmă, cel mai important este mesajul pe care îl au de transmis.

Liceul – un nou început pentru Marian, bursier al proiectului ,,Vreau în clasa a 9-a” din judeţul Vaslui

Pe uliţele cătunelor din judeţul Vaslui, timpul încremeneşte într-o sărăcie fără leac. Apropiate una de cealaltă, parcă sprijinindu-se să nu se prabușească, casele oamenilor sunt dovada vie a nevoii. Pe pereţii clădirilor, ce odată au avut o culoare, crăpăturile formează forme abstracte care alături de geamurile cu ramele din lemn scorojit de vreme și gardurile putrezite formează un peisaj dezolant, al unei lumi fără speranţă, fără un altfel de viitor. Aici, astfel de case, sunt cămine. Aici trăiesc familii, cu copii a căror destin este să ducă aceeasi viaţă ca şi cea a părinţilor, o viaţă fără visuri, cu orizonturi îngrădite de multe generații, de barierele sărăciei.

Copilărie măsurată în nevoi

Născut într-un sătuc uitat de lume din Vaslui, Marian elev în clasa a 9-a la un liceu din judeţul Vaslui face parte din acelaşi tipar predefinit de sărăcie. Din cauza problemelor medicale, tatăl băiatului este însoţitor pentru Marian iar mama lucrează ca femeie de serviciu. Şi astfel singurul venit stabil al familiei este ajutorul de însoţitor, alocaţia lui Marian de 84 de lei şi salariul mamei! Şi asta în condiţiile în care la magazinul din satul în care locuieşte copilul, o pâine este 1 leu, un kilogram de orez, 7 lei, iar un kilogram de carne proaspată, 25 de lei. Mai mult, în medie, în fiecare luna, factura pentru curent electric a familiei este de 150 de lei, iar un metru cub de lemne, peste 300 de lei. Un simplu calcul arată că preţul pe care familia băiatului ar trebui să-l plăteasca în fiecare luna pentru supravieţuire este prea scump.

În ciuda lipsurilor, părinţii lui Marian şi-au dorit ca acesta să meargă la şcoală, îndrăznind să spere că prin educaţie copilul lor îşi va putea depăşi condiţia. Şi a fost decizia corectă deoarece încă din clasele primare şi apoi gimnaziu, băiatul s-a făcut remarcat prin voinţa sa de a învăţa lucruri noi şi de a se implica în toate activităţile şcolare.

,,Primul meu contact cu World Vision a avut loc când eram la gimnaziu. Fundația a început activităţile cu copiii de la noi din şcoală şi bineînţeles că printre acei copii eram şi eu.”

 ,,Vreau în clasa a 9-a!”      

Călătoria lui Marian alături de World Vision a fost una plină de provocări, care i-a oferit tânărului posibilități infinite de a se descoperi și a de a-și clădi propriul destin.

Pentru a-i putea oferi copilului în continuare accesul la educaţie, părinţii săi ar fi trebuit să fie capabili să-şi permită financiar să-l susţină să urmeze cursurile liceului din cel mai apropiat oraş. Efortul însă ar fi fost unul imposibil având în vedere situaţia dificilă în care se află familia. Dar Marian este un copil care merita să aibă şansa de a merge la liceu şi cu sprijinul Băneasa Shopping City, acesta a devenit beneficiar al Programului de burse şcolare ”Vreau în clasa a 9-a!”,care îi oferă posibilitatea de a-şi continua studiile.

„În urma partcipării la activităţile proiectului am învăţat să ascult opiniile celor din jur, am învăţat cum să mă raportez la o problemă şi cel mai important am învăţat cum să relaţionez cu persoanele din jur.”

,,Proiectul „Vreau în clasa a 9-a” este o a doua familie pentru mine.” – Rodica, bursieră din jud. Vaslui

Pozitivă, mereu zâmbăreaţă şi cu dorinţa de a fi cât mai aproape de oameni. Harnică, perseverentă, extrem de isteaţă. Ea este Rodica, bursiera proiectului “Vreau în clasa a 9-a” şi elevă in clasa a IX-a la un liceu din judetul Vaslui.

Însă, mai presus de toate cele enumerate mai sus, Rodica este o luptătoare. Dorinţa ei nemăsurată de a-şi îndeplini visele, de a ajunge mai departe, mereu mai departe şi pofta de viaţă o fac să nu renunţe niciodată, oricât anevoios ar fi drumul.

Viaţa ei nu este, însă, la fel de frumoasă precum zâmbetul pe care-l poartă mereu pe buze. Locuieşte împreună cu părinţii şi fratele mai mare într-o casă bătrânească, mobilată şi întreţinută modest. Părinţii nu au un venit constant, lucrează ocazional în agricultură, iar singurul venit sigur al familiei îl reprezintă alocaţiile de stat ale celor doi copii.

Cu sprijinul Băneasa Shopping City, Rodica a fost inclusă în proiectul “Vreau în clasa a 9-a”, pentru ca astfel să-şi continue studiile şi să fie cu un pas mai aproape de visurile ei.

Eleva locuieşte în gazda pentru că distanţa dintre comunitatea în care locuieşte şi liceu este de peste 60 km. pe zi dus-întors. Cu toate acestea, Rodica nu s-a gândit niciodată să renunţe, ba mai mult, a reuşit să fie printre cei mai buni elevi din clasă. Este nelipsită de la activităţile educaţionale organizate în cadrul „Vreau în clasa a 9-a” şi asta o ajută să fie mai sociabilă şi încrezătoare în propriile forţe.

 “Când am intrat în proiect eram o fată timidă, retrasă şi neîncrezătoare. Activităţile desfăşurate m-au ajutat enorm şi au contribuit la dezvoltarea mea personală. Organizatorii proiectului au o influenţă pozitivă asupra mea si m-au ajutat să fiu o fată încrezătoare, dornică să reuşească ceea ce-şi propune. Şi care are speranţa că va reuşi. Este tare important să îţi spună cinevă că are încredere în tine, te simţi motivat, înţeles, sprijinit. Proiectul „Vreau în clasa a 9-a” este o a doua familie pentru mine.” spune Rodica.

„Eu nu sunt ceea ce mi se întâmplă, eu sunt ceea ce aleg să devin” – CGJ

Eu nu sunt ceea ce mi se întâmplă, eu sunt ceea ce aleg să devin” – Carl Gustav Jung – este citatul care defineşte cel mai bine povestea Iulianei C., o elevă care în urmă cu 4 ani de zile se alătura timidă grupului bursierilor programului „Vreau în clasa a 9-a” din Negrești, județul Vaslui.

În copilărie, pe când avea doar 4 ani și jumătate, viața Iulianei s-a schimbat radical. După moartea fratelui mai mic, intoxicat cu sodă caustică, părinții Iulianei au fost decăzuți din drepturile părintești, iar Iuliana și sora sa au ajuns în grija unui asistent maternal.

La vârsta de 4 ani și jumătate, eu împreună cu sora mea în vârstă de 1 an și 8 luni, am ajuns în minunata familie la care ne aflam, din 2004 până în prezent. Le sunt mai mult decât recunoscătoare acestora deoarece s-au ocupat de noi, nu au făcut diferențe, deși și ei au două fete. Datorită lor sunt acum un om realizat și sunt fericită că deși părinții naturali nu au putut să ne facă oameni realizați, au fost alții cu suflet mare. Cum e vorba aceea „Părinții nu sunt cei care te fac, ci cei care te cresc.” Mereu au fost alături de mine, niciodată n-au spus nu când le-am cerut ceva sau când am avut nevoie de ceva pentru mine sau pentru școală. Poate nici ei nu aveau dar pentru noi au făcut tot posibilul să avem ce ne trebuie”.

În perioada gimnaziului dorind să îi ajute pe alții si să se dezvolte în același timp, Iuliana se implica în calitate de voluntar în activitățile desfășurate de Fundația World Vision în comunitatea sa. În felul acesta a putut afla că și ea la rândul ei poate fi ajutată să își continue studiile și să își îndeplinească visurile. Iuliana își amintește cu drag, cum într-una din zile a primit un telefon de la un reprezentat World Vision în care i se spunea că este așteptată să treacă pe la sediu. Acolo a aflat că datorită notelor bune obținute la școală, are posibilitatea de a fi bursier în cadrul Programului „Vreau în clasa a 9-a”.

Privind această oportunitate ca pe „o portiță către realizarea visurilor”, Iuliana își amintește că „eram plăcut împresionată de această idee și abia așteptam să primesc mesajul în care scria că trebuie să ne întâlnim pentru activitățile pe care le vom desfășura în cadrul proiectului”.

Pe parcursul celor 4 ani de liceu, Iuliana a primit o bursă lunară care i-a ușurat viața de elev și a participat la activități educative lunare, activități de socializare și școli de vară, care au ajutat-o să se dezvolte pe plan personal.

Pentru mine ,,Vreau în clasa a 9-a” mi-a fost o a doua FAMILIE. Mă duceam cu mult entuziasm și plăcere să învăț lucruri noi, care acum la facultate mă ajută. Joculețele pe care le desfășuram la sediul World Vision, m-au făcut să fiu mai dezinvoltă, să socializez fără a-mi fi teamă că poate cineva va râde și să mă cunosc pe mine în primul rând”.

După finalizarea liceului, Iuliana a ales să își continue studiile pentru a își putea urma visurile până la capăt și pentru a putea ajuta și ea la rândul ei, alți copii aflați în nevoie.

Acum sunt studentă la Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice, pe ramura Asistență socială. De ce Asistență socială?!…majoritatea cunoscuților au fost oarecum uimiți deoarece eu până în clasa a X-a am vrut să urmez Academia de Poliție, însă mi-am dat seama că deși mi-ar sta bine în acea uniformă, prefer să ajut oamenii, să fiu un înger păzitor cum am avut și eu la rândul meu. Sunt foarte bucuroasă că indiferent de situația prin care am trecut sunt o persoană ambițioasă. Facultatea aceasta mă reprezintă și sunt sigură că atunci când o voi finaliza, voi face face binele care mi-a fost făcut mie înzecit.

Aleargă spre succes. Un bursier World Vision e campion la atletism

Cu o pereche de teniși împrumutați, cu două numere mai mari, și multă voință. Așa a început ascensiunea unui băiețel dintr-o comunitate izolată, din județul Cluj, spre cele mai înalte trepte ale podiumului în atletism. Paul Florin este unul dintre bursierii World Vision, iar anul acesta a devenit campion național la proba de ștafetă 4×100 m.

Paul s-a născut în una dintre cele mai sărace comunități rurale din județul Cluj, acolo unde din cauza izolării geografice și a lipsei locurilor de muncă în zonă, posibilitățile financiare ale familiei erau limitate. În aceste condiții, șansele ca el să renunțe la școală pentru a merge la muncă erau mari, tocmai de aceea a fost selectat pentru programul World Vision România ”Școala după școală”, având ca scop reducerea abandonului școlar în mediul rural. Prin acest proiect, zeci de copii din familii vulnerabile beneficiază de 3 mese calde pe săptămână, iar profesorii voluntari îi ajută să își facă temele, să aprofundeze lecțiile primite la școală și să țină pasul cu restul colegilor.

Paul s-a remarcat la un concurs local de atletism, când era în clasa a 6-a. A ieșit pe locul al 2-lea la proba de alergare, deși concurase cu o pereche de teniși uzați, și aceia împrumutați și cu două numere mai mari. A fost un moment de cotitură, când atât el, cât și profesorii și-au dat seama că locul lui Paul este la un liceu sportiv, într-un oraș, unde oportunitățile de dezvoltare sunt mai mari. Cu abilitățile lui, la finalul clasei a 8-a nu i-a fost greu să obțină un loc la Liceul cu Program Sportiv din Cluj-Napoca, însă provocările financiare erau prea mari pentru posibilitățile sale. Din nou, o bursă oferită de World Vision a fost un impuls pentru formarea viitorului campion. Bursa i-a asigurat cazarea și o parte din echipamente, fără de care Paul recunoaște că nu ar fi putut continua: ”Niciun antrenor nu ar fi primit la antrenamente un băiat oarecare, fără echipament. Practic, bursa asta m-a ajutat să-mi continui visul!”, spune el. Iar rezultatele nu au întârziat să apară. A început să câștige competiție după competiție, a fost selectat în echipa națională de atletism și a obținut peste 40 de medalii la competiții naționale și internaționale. Printre cele mai importante rezultate se numără: locul 8 la Campionatul Mondial de Atletism din Bogota, Columbia, în 2015; în același an a devenit campion național și a doborât recordul național la proba de ștefată 4×400 m, iar în 2016 a terminat al 3-lea la Campionatele Balcanice. Apoi, a avut de trecut o probă mai grea.

Neajunsurile din copilărie și carențele din alimentație au dus la o serie de accidentări care în 2017 l-au ținut departe de competiții. A fost, practic, al treilea moment-cheie în care sprijinul World Vision s-a dovedit decisiv pentru soarta tânărului. În permanentă colaborare cu antrenorul și cu medicii, lui Paul i-au fost asigurate serviciile medicale de recuperare, suplimentele nutritive și suportul moral pentru a-și continua ascensiunea. Cu ambiția tânărului și sprijinul World Vision și al antrenorului său, Paul s-a pus pe picioare și la începutul acestui an a devenit campion național la ștafetă 4×100 m. Privind înapoi, Paul este recunoscător: ,,În tot acest timp, bursa World Vision a acoperit prețul tratamentulor, al vitaminelor, am avut și o operație stomatologică, pentru că aveam dureri foarte mari. Vă mulțumesc că vă pasă!”.

Următorul țel e ca Paul să fie admis la cursurile unei universități cu profil sportiv. Între timp, el a devenit un exemplu despre cum o mână de ajutor, oferit la momentul potrivit, poate schimba o viață. Și o dovadă că visele pot deveni realitate.