Tanti Ana are cea mai calda si optimista privire din satul in care isi traieste batranetea. A implinit 80 de ani si si-a ghidat intreaga viata dupa niste principii simple, pe care doar oamenii de la sat le mai au – familia e sfanta, casa e ordonata si munca e facuta intotdeauna la timp. Din pacate, in ultimii ani, tanti Ana si-a pierdut apetitul pentru viata din cauza bolii ei – sufera de Parkinson si nu poate sa se deplaseze in jurul casei fara un carucior cu rotile. Pana acum cateva luni, nu a avut un carucior cu rotile, dar datorita celui primit prin programul ACCESS, tanti Ana a inceput o viata noua si si-a recastigat pozitia de „lider al familiei”.
Simpatica varstnica s-a casatorit de tanara, cat inca era copil, a avut doi baieti si niciodata nu a regretat alegerea ei. Si-a pierdut sotul in urma cu 17 ani si de atunci ii simte lipsa zilnic. Cu toate ca era mult mai tanara decat sotul ei si ca era singura femeie din familie, tanti Ana a fost intotdeauna o mana de fier: „Toata viata mea mi-a placut ca lucrurile sa fie la locul lor, niciodata nu m-am impiedicat de ceva aruncat la intamplare”, isi reaminteste ea.
Iar aceste cuvinte sunt sustinute de fiul ei, care are grija de ea in fiecare zi: „Credeti ca tata a facut ceva fara aprobarea mamei mele? Ea a fost intotdeauna o mana de fier, a dorit intotdeauna sa stie totul. In ultima vreme nu ii placea deloc ca nu putea sa vina si sa vada daca am facut ce mi-a spus, dar din momentul in care ea a primit scaunul cu rotile, intotdeauna imi cere sa o duc sa vada daca lucrurile sunt facute cum a cerut ea”, explica fiul ei.
Adevarul este ca in anii in care a fost imobilizata, tanti Ana a simtit cum viata ei se destrama. Ea nu a putut sa se ingrijeasca, sa gateasca sau sa faca ordine in casa. Tot timpul statea in patul ei si optimismul care o caracterizeaza disparuse complet. In afara de Parkinson, simpatica batranica se confrunta si cu probleme de sanatate cauzate de un accident din tinerete.
„Nu am sa uit niciodata, pe 8 august 1986 am fost implicata intr-un accident de autobuz. Am stat sub autobuzul rasturnat ore-n sir, pana cand macaraua l-a ridicat de pe mine. Am stat zece saptamani in spital, iar medicii mi-au spus ca nu scap, insa uite ca am trait. Domnul Popescu, doctorul care m-a operat, mi-a spus ca voi simti efectele acestui accident la batranete si uite ca a avut dreptate”, spune ea.
Chiar si asa, pana acum sase ani, tanti Ana se descurca singura. Insa in 2010, din cauza bolii, s-a mutat cu fiul ei, in varsta de 59 de ani. Acesta este divortat si este singurul ei ajutor – el face curatenie, el se ocupa de gatit si el o ajuta sa mearga la baie.
Dupa ani la rand in care a fost izolata de lume pentru ca a fost imobilizata, viata i-a zambit din nou la 80 de ani. Prin proiectul ACCESS, tanti Ana a primit un scaun cu rotile adaptat nevoilor ei si de atunci a inflorit. Si-a recapatat increderea ca poate tine lucrurile sub control:
„L-am pus pe fiul meu sa zugraveasca bucataria si sa vopseasca gardul, sa aranjeze lucrurile in casa, in hambar si in curte, iar acum pot verifica daca a facut tot ce i-am cerut. Nu poate sa ma mai pacaleasca, acum eu sunt, din nou, sefa, asa cum am fost inainte de a fi imobilizata”, spune cu mandrie tanti Ana.
„Of, e tare greu sa stai degeaba. Perioada de timp in care nu am avut scaunul cu rotile a fost cea mai grea. Acum sunt foarte fericita, am inceput sa pot sa ma ocup de treburi in jurul casei. Framant aluat de paine, pun muraturi, gem, pot face aproape orice”, continua ea.
Din momentul in care a primit scaunul cu rotile, tanti Ana a inceput sa primeasca vizitele vecinilor. Acum, cea mai mare tristete a ei este ca isi vede foarte rar nepotul plecat la munca in strainatate.
„Am un nepot plecat tare departe. Il iubesc ca pe ochii din cap. E lumina ochilor mei si mi-e tare dor de el, nu l-am mai vazut din toamna si nu stiu cand am sa-l vad din nou”.
Chiar si asa, tanti Ana ne ofera o adevarata lectie de viata. Modul in care a invatat sa lupte problemele ei, modul in care ea se bucura in fiecare zi si depaseste orice obstacol sunt doar cateva dintre motivele pentru care, in perioada imediat urmatoare, World Vision Romania incearca sa organizeze intalniri in care tanti Ana sa-i indrume si pe alti oameni cu dizabilitati sa-si depaseasca problemele si sa se bucure de viata.