Educație prin conștientizare – invitație la reflecție pentru cei 45 de bursieri susținuți de PEPCO

Un comportament sănătos, care se reflectă în respectul față de prieteni, colegi, profesori ori alte persoane întâlnite, conștientizarea propriei atitudini în raport cu o anumită persoană sau grup, felul în care se realizează comunicarea cu una sau mai multe persoane, sensibilizarea privind impactul cuvintelor asupra echilibrului emoțional și comportamentului social al victimelor au fost subiecte atinse în cadrul întâlnirii educative cu tema Anti-bullying, realizată luna trecută în cadrul proiectului „Vreau în clasa a 9-a!”.

Bursierii au fost invitați la reflecție, dar și la a-și împărtăși opiniile, după vizionarea unor filmulețe interesante și realizarea unor jocuri de rol care să îi ajute să conștientizeze diferite aspecte despre cei care sunt agresați, dar și despre cei care agresează. Activitatea s-a dovedit utilă și a fost primită de elevi cu suprinzător de multă deschidere.

„Din ce în ce mai multe persoane sunt victime ale <<bullying-ului>>. Fie că sunt supuse violenței de natură fizică sau psihică, victimele rămân cu urmări. Activitatea de luna aceasta s-a bazat pe definirea acestui fenomen, înțelegerea sa și a traumelor pe care le poate cauza. Ne-au fost prezentate anumite statistici și ni s-au oferit sugestii despre cum putem evita sau opri acest fenomen, dar înainte de toate, ne-a făcut să conștientizăm că, uneori, putem fi și noi cei care practică <<bullying-ul>>, printr-o simplă glumă usturătoare, chiar dacă nu avem intenția de a răni pe nimeni. ” (Costinela, bursieră Pepco)

Mulțumim, PEPCO România, pentru susținerea educației! Împreună schimbăm generații.

#PepcoSustineEducaţia, #PEPCORomania

Oana, viitor economist

Oana, elevă în clasa a XI-a la un liceu cu profil economic din Filiași, județul Dolj, este bursieră în proiectul ,,Vreau în clasa a 9-a”  din anul 2018. Ea parcurge zilnic 16 km. pentru a ajunge la liceu și înapoi acasă. Pleacă dimineața la 6.10 și se întoarce după-amiază, după ora 13.00.

Relațiile bursierei cu profesorii sunt foarte bune, fiind o elevă liniștită, silitoare, dar și sociabilă. Din aceleași motive, și cu colegii ei a avut relații bune încă din școala generală și continuă să se înțeleagă bine și cu colegii de liceu.

,,Când am venit la liceu a fost greu să mă acomodez, la început, pentru că în comunitate, la școală, eram puțini copii în clasă și ne cunoșteam de mai bine de 10 ani. Aici, la liceu, dintr-o dată eram aproape 30 – mulți, diferiți ca fire, comportament sau cunoștințe. Acum totuși văd beneficiile faptului că am cunoscut mai multe caractere și am reușit să mă adaptez fiecăruia.

În afara programului de la liceu îmi place să petrec timp cu prietenii mei, să văd seriale și să citesc. În cadrul proiectului trăiesc o experiență frumoasă, descopăr persoane noi, mi-am facut prieteni mulți. Activitățile lunare mă ajută să mă cunosc mai bine, să mă exprim mai ușor când vorbesc în public. Recunosc, aveam o dificulatate să vorbesc în public.

 În Școala de vară totul e frumos, o așteptăm în fiecare an cu nerăbdare. ” 

Oana locuiește cu părinții și mai are un frate mai mare decât ea. După finalizarea liceului, Oana își dorește să își continue studiile tot în aria economică și chiar să lucreze în paralel.

”Pedagog de școală nouă” – viziunea noastră pentru educație de calitate în școlile de la țară

Sub titlul „Pedagog de școală nouă”, în data de 29 ianuarie 2020 a avut loc cel de-al 4-lea workshop din cadrul activității A.2.1. a proiectului „Școală pentru toți: acces la educație de calitate pentru preșcolari, școlari și cadre didactice din regiunea Nord-Vest”.

Tematica a fost importanța dezvoltării și instruirii permanente a cadrului didactic într-o lume în continuă schimbare. Pornind de la o preocupare tot mai vizibilă în spațiul public cu privire la viitorul educației în România, atelierul de lucru a încercat să găsească răspuns unor întrebări relevante pentru acest proiect și, în general, pentru educația rurală:

  • Ce competențe ale cadrelor didactice ar trebui dezvoltate pentru rezultate cât mai relevante în mediul rural?
  • Putem construi o relație colaborativă între comunitate și școală?
  • Este cadrul didactic un lider în comunitate?

Ca metodă, acest atelier și-a propus o abordare de tip bottom-up, creându-se un context adecvat și securizat pentru ca fiecare cadru didactic să își exprime punctul de vedere cu privire la subiectele menționate mai sus. Opiniile au convers înspre aceeași direcție: este nevoie de o implicare a comunității în actul didactic, un rol important în facilitatea acestei relații urmând a fi jucat de asistentul social, mediatorul școlar sau de cel sanitar. Nu au fost ocolite nici barierele care stau în calea relației dintre școală și comunitate. Fiind situate în comunități rurale, în risc de excluziune socială și cu un grad ridicat de analfabetism (funcțional), școlile partenere în proiect întâmpină serioase probleme în a stabili un dialog cu părinții elevilor. De aici o stare de neîncredere a părinților și de frustrare a cadrelor didactice, care nu cunosc așteptările comunității vis-a-vis de misiunea comunitară a profesorului. În consecință, rezultatul e unul al unui provizorat continuu: „improvizăm”, „adaptăm” sunt cuvintele care stau pe buza oricărui profesor atunci când vorbește de relația cu comunitatea.

 

Prin „pedagog de școală nouă” încercăm să depășim paradigma comic-sardonică a lui Rostogon din schița omonimă a lui I.L. Caragiale. Prin „pedagog de școală nouă” workshop-ul a încercat să transmită necesitatea regândirii paradigmei educaționale în mediul rural, astfel încât relația dintre școală, cadre didatice și comunitate să devină într-adevăr un parteneriat înspre binele copilului.

Tocmai din acest motiv o discuție aparte a fost aceea a nevoii de formare continuă a cadrului didactic, formare care să vizeze deprinderea abilităților și competențelor necesare rezolvării problemelor existente la nivel local. Din acest punct de vedere, școlile din Aghireșu, Cojocna, Mera, Poieni și Sînpaul își propun să devină „școli care învață”: sunt școli care învață de la comunitate, învață pentru a ști cum să contribuie la dezvoltarea comunității pentru ca, într-un final, să învețe împreună cu comunitatea.

Școala este un organism viu, care învață continuu, la fel cum și actul de predare este un „proces continuu, fluid, care se desfășoară și se dezvoltă pe tot parcursul vieții noastre profesionale, și nu o metodă statică, fixă, pe care cineva și-o poate însuși definitiv” (Peter Senge, Școli care învață).

Într-o eră marcată de tentația reformei dar și de inițiative abandonate înainte de a se fi uscat cerneala de tipar pe actele oficiale, cineva s-ar putea întreba de ce ar fi  nevoie de „pedagogi de școală nouă” și, mai ales, de ce ar fi nevoie de „școli care învață”?

Răspunsul este provocarea viitorului. Principalul reproș adus educației și educatorilor în general este acela că pregătește absolventul pentru un viitor în care actorii actului educațional (profesorii) nu vor mai trăi. Se vorbește tot mai mult în zilele noastre de schimbările disruptive care vor afecta societatea în următoarele decenii și mai ales de cea de a patra revoluție industrială, cu impact pe piața muncii. Desigur, multe dintre locurile de muncă actuale vor dispărea, dar mai mult ca sigur că locul acestora va fi luat de altele noi, așa cum s-a întâmplat de-a lungul istoriei. Noutatea, însă, e faptul că job-urile viitorului necesită altfel de competențe, celebrii „4C” în limba engleză: comunicare, colaborare, gândire critică și creativitate. Educația viitorului – la fel ca și economia viitorului – este despre personalizare: „Educația nu este singura sursă a diferențelor de venit, dar formele de educație pe care reforma standardelor le promovează o accentuează. Natura fadă a educației standardizate îi inspiră prea puțin și le dă insuficientă forță celor captivi în sărăcie”, remarca Ken Robinson în celebra sa lucrare „Școli creative”.

Tocmai din acest motiv școlile din proiect au conștientizat necesitatea organizării schimbării prin asumarea unei viziuni, prin dezvoltarea aptitudinilor necesare, prin alocarea unor resurse cheie și prin creionarea unui plan de acțiune. Pe scurt, școlile și cadrele didactice au lăsat în urmă abordarea autosuficientă a lui „facem ce știm” și au acceptat o nouă provocare: aceea de a „ști ce facem”.

Viitor în programare. Lecții gratuite de informatică pentru 10 elevi care își doresc o carieră în IT

Când vine vorba de viitor, cu greu putem spune că ni-l putem ”programa” exact așa cum ni-l dorim. Și totuși, cu ambiție și determinare, unii au această șansă. Printre ei se numără 10 tineri de clasa a XI-a din județul Cluj, pasionați de informatică, dar cu resurse materiale limitate, care își doresc un viitor în… programare.

”Programator de viitor” este un proiect-pilot al Fundației World Vision Romania, derulat la Cluj, care s-a născut din dorința de a le da acestor adolescenți  șansa să-și depășească condiția socială prin educație și pregătire temeinică într-un domeniu extrem de atractiv în zonă. Proiectul se adresează elevilor de clasa a XI-a de la profilele matematică-informatică sau științele naturii, de la licee din orașe mai mici precum Gherla, Dej, Huedin sau Câmpia Turzii, unde oportunitățile de învățare și dezvoltare personală sunt limitate.

În parteneriat cu Petru Trîmbițaș, fondatorul platformei didactice online WellCode, le oferim tinerilor posibilitatea de a studia informatica și de a-și asigura o carieră în domeniu. În cadrul proiectului, aceștia vor avea acces gratuit la platforma www.wellcode.ro, vor fi monitorizați lunar și evaluați de echipa WellCode, vor participa la workshop-uri susținute de specialiști în domeniu și vor avea acces la diferite evenimente de tip ”Ziua Porților Deschise” sau internship-uri organizate de partenerii noștri corporate.

”E un program de mentorat, fiecare parcurge modulele online în ritmul lui. Dar la final o să învețe toată materia de liceu, plus ce e necesar ca să se poată angaja. O să aibă parte de tot ajutorul din partea echipei WellCode, o să răspundem la întrebări, o să avem convorbiri, e ca și cum am sta în aceeași casă și ei pot să apeleze la noi ori de câte ori e nevoie fie de o explicație suplimentară, fie de o încurajare, fie de o mustrare pentru că nu lucrează suficient”, spune Petru Trîmbițaș.

Cursurile sunt create în jurul limbajului de programare C++, care se predă și în licee.La final, participanții ar trebui să fie capabili să obțină rezultate foarte bune la examenul de bacalaureat și să găsească ușor un loc de muncă în domeniul IT. ”Îmi place gaming-ul și am învățat să fac aplicații pentru mobil cu Unity (motor grafic foarte popular pentru crearea de jocuri video). M-am gândit că aici am șansa să mă perfecționez, sper să ajung să lucrez într-o companie mare”, a spus Daniel la primul curs.

”La liceu nu ia nimeni foarte în serios informatica, chiar dacă suntem la profil mate-info. Mai mult stăm și ne jucăm pe calculator. Asta mi s-a părut ocazia perfectă să mă dezvolt”, a spus și Sonia.

WellCode este prima platformă online pentru învățat programare de la zero care utilizează exemple din viața reală care ajută la înțelegerea fiecărei lecții. Mentorii, în frunte cu Petru Trîmbițaș, au minimum 5 ani experiență în lucrul cu elevi medaliați la olimpiadele naționale sau internaționale și au făcut internship-uri la Google sau Facebook.

Roxana, fostă bursieră ”Vreau în clasa a 9-a”: ”World Vision România e a doua mea familie”

Bună ziua! Mă numesc Roxana Marina, am 20 ani şi mă număr printre norocoşii beneficiari ai proiectului de burse „Vreau în clasa a 9-a”. De ce spun „norocoşi”? Ei bine, răspunsul este simplu: acest proiect a reprezentat o treaptă pe care am păşit cu paşi timizi spre atingerea succesului.

Beneficiile acestui proiect sunt cunoscute de către toţi, însă puţini sunt cei care îşi dau seama cum ne-a ajutat cu adevărat acest proiect pe noi, bursierii. Este adevărat, lunar am beneficiat de o bursă cu care    ne-am achiziţionat fie obiecte vestimentare, alimente sau rechizite, fie unii dintre noi contribuiam cu această sumă  la plata cazării la cămin pe timpul liceului, lucru pe care l-am făcut şi eu cu bănuţii primiţi.

Însă, pe lângă ajutorul financiar, am primit un ajutor moral. Am fost învăţaţi cum să ne comportăm cu cei din jurul nostru, să ne apreciem unii pe alţii, dar mai ales pe noi înşine. Am fost învăţaţi să ne descoperim pe noi înşine, să ne dăm seama ce ne defineşte pe fiecare în parte ca oameni, ce vrem să devenim. Toate aceste lucruri le-am regăsit pe parcursul celor patru ani de proiect, patru ani frumoşi în care abia aşteptam să mergem la întâlnirile lunare, nu neapărat pentru bani, cât mai ales pentru a-mi reîntâlni prietenii pe care i-am câştigat prin intermediul proiectului de burse. World Vision înseamnă o a doua familie, oameni care cu dăruire pentru ceea ce fac, ne impulsionează şi pe noi să devenim oameni de succes. De asemenea, am participat anual la tabere de vară şi am văzut locuri pe care poate nu ne permiteam să le vizităm.

În anul 2018 am absolvit Colegiul Naţional Pedagogic „Ştefan Velovan” din Craiova, profilul învăţător-educatoare. Datorită susţinerii primite din partea familiei, dar şi a echipei World Vision, succesul a apărut imediat după absolvirea celor 12 clase. Am promovat examenul de bacalaureat cu media 9,51, imediat după bacalaureat a venit examenul de Titularizare, un real succes, am obţinut media 9,92. Astfel că, încă de la vârsta de 18 ani, eu sunt titulară în învăţământ, sunt învăţătoare. În vara acestui an am promovat şi examenul de Definitivare în învăţământ cu media 9,05.  Iată că, în prezent, mă bucur de ceea ce mi-am dorit încă de mică, să contribui la educaţia copiilor.

După ce mă întorc de la şcoală, mă îndrept către Universitate, deoarece sunt studentă în anul al doilea la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor din Craiova, specializarea Contabilitate şi Informatică de Gestiune. Deşi este un program solicitant, mă împart cu brio între facultate şi locul de muncă, în prezent beneficiind şi de bursă de merit de la facultate pentru rezultatele îmbucurătoare obţinute la examene.

Pot să spun, astfel, că primii paşi către succes au fost făcuţi.

 Cu susţinerea permanentă a familiei, cu ajutorul primit prin intermediul proiectului de burse „Vreau în clasa a 9-a”, m-am ambiţionat să le demonstrez tuturor că „un copil de la ţară” căruia nu i se ofereau şanse, poate reuşi în viaţă. Da, din păcate, încă există aceste prejudecăţi. Prejudecăţi pe care eu vreau să le demolez. Nu contează de unde venim, atâta timp cât ne dorim schimbarea şi progresul. Drumul spre succes se clădeşte cu paşi mici, dar siguri, indiferent de mediul din care provenim.

Mulţumesc, World Vision România!

Mulţumesc pentru ajutorul primit, pentru susţinere, pentru norocul pe care l-am avut să vă întâlnesc, oameni minunaţi! Mulţumesc pentru şansa la educaţie şi pentru că m-aţi ajutat să mă dezvolt, să devin un om capabil să înfrunte prejudecăţile lumii în care trăim. Vă sunt recunoscătoare toată viaţa pentru şansa pe care mi-aţi oferit-o!

Roxana

Pentru prima dată la munte

George, elev în clasa a XI-a la un liceu din Armășești, județul Ialomița, face parte din proiectul ,,Vreau în clasa a 9-a”  de când a început liceul. George mărturisește că activitățile din cadrul proiectului i-au dat ocazia să călătorească în locuri în care nu a mai fost până atunci sau să își cunoască mai bine colegii, să afle lucruri noi despre ei, dar și să lege noi prietenii. Deși cu colegii de clasă s-a înțeles bine dintotdeauna, faptul că este parte din acest proiect l-a ajutat să relaționeze mai bine și cu alți colegi de liceu.

Școala de vară de la Poiana Brașov a fost activitatea preferată a lui George anul trecut, întrucât a avut pentru prima oară ocazia să facă o astfel de ieșire într-un loc pitoresc, în afara satului natal și, mai ales, a fost însoțit de colegii săi: ,,Mi-a plăcut cel mai mult când am fost la munte, în tabără, pentru că am făcut drumeții în pădure, am tras cu arcul, am jucat bowling – cele trei zile au fost super, m-am distrat împreună cu colegii mei. Și activitățile pe care le facem în timpul anului școlar, în fiecare lună, îmi plac mult. Învățăm multe chestii noi și ne cunoaștem tot mai bine unii pe alții. La activitatea din luna noiembrie, de exemplu, am învățat să facem un filmuleț împreună cu colegii și cu sprijinul voluntarilor: am făcut un scurt scenariu, am filmat și ne-am distrat. Eu și colegii mei nu am crezut la începutul activității că vom reuși să facem asta într-un timp așa de scurt, dar am reușit și am învățat, la final, că aproape orice este posibil, dacă ne dorim cu adevărat. Tot prin acest proiect am fost și la București, la Forumul Copiilor și am ajuns astfel la Palatul Parlamentului, unde mi-a plăcut mult. Și practica în magazinele Penny este o activitate din proiect pe care eu o aștept, pentru că mă simt util, învăț să fac anumite lucruri practic și primesc chiar o bursă care mă ajută. Dacă nu aș fi fost în acest proiect cred că mi-ar fi părut rău, e frumos ceea ce facem și îmi e de folos. ” 

Dau mai departe din darurile primite

Școala Gimnazială Coșereni. 2008. Clasa a 8-a. Pe holurile școlii se vorbea de niște oameni care fac fotografii copiilor pentru un proiect de burse. Toți copiii voiau să fie fotografiați, pentru a avea un sponsor, însă era o regulă ca media copiilor aleși să fie peste 7, copii silitori. Cam acesta este primul meu contact cu World Vision, urechile mele au auzit pentru prima dată de fundația care va avea ulterior un impactul decisiv asupra formării mele.

În clasa a 10-a, s-a concretizat ce auzisem încă din școala gimnazială, în sfârșit eram în primul an al programului „Vreau în clasa a 9-a”. Ce însemna acest program? În fiecare lună primeam o bursa, bani care ne susțineau să nu părăsim liceul, mai ales că erau 8 km. până la Colegiul „Grigore Moisil” din Urziceni, unde învățam, și eram copii cu dificultăți financiare. Pe lânga bani de mâncare, rechizite, haine mai aveam nevoie si de bani pentru abonamentul de transport.

Fericirea însă a fost să descopăr un asistent social, un excelent și minunat om – coordonatoarea programului, Ioana. Plină de iubire și implicare, realiza cele mai frumoase întâlniri, activități, deplasări. Este foarte important să înțelegi importanța și efortul unui program de susținere socială: nu acei bani erau cei mai importanți pentru noi, ci interacțiunile cu oamenii, lărgirea ariei de cunoaștere și perspectivă, formarea de cercuri de activități, posibilitatea de a vedea locuri în care părinții nu aveau posibilitatea de a ne trimite. Această fundație reușea să creeze, pentru mine, cel puțin, și sunt sigură că și pentru ceilalți, un mediu în care simțeai că nu ești singur, că oamenii buni există, că în fața noastră este un viitor mai bun și mai luminos decât credeam noi și mai ales că pentru lume noi contam cel mai mult. Lunar, făceam diferite activități de dezvoltare personală, de cunoaștere. De Paște sau alte sărbători aveam și surprize. Încă mai am bluza pe care mi-am cumpărat-o cu Ioana, mi-o doream foarte mult, însă nu mi-o permiteam, dar Ioana a fost iepurașul de Paște din acel an.

Apoi am văzut marea în 2011, în clasa a 11-a, tot cu Ioana și World Vision. Ce bucurie imensă când am văzut linia albastră a apei, ce emoție! Prima dată o văzusem într-o excursie în clasa a 4-a cu doamna dirigintă, o și uitasem de atunci, acum o redescopeream cu adevarat. Câte jocuri am făcut în acea școală de vară, câte prietenii legasem! Ieșirile la film, iar, o premieră pentru mine, tot cu World Vision au fost. Totuși doi ani au trecut ca gândul, mai ales că ultimul an cu examenul de bacalaureat, urmat de festivitatea de absolvire, ne-a ocupat o mare parte din memorie.

Am învățat să apreciez puținul care mi se oferă, să conștientizez că am nevoie de acest puțin ca eu din el să fac mai mult. Această frază cred că este caracteristică pentru mine în ceea ce privește World Vision. Pe mine a reușit să mă facă să înțeleg că evoluția mea depinde în totalitate de mine, că orice ajutor extern de persoana ta este temporar și insignifiant, dacă există o lipsă de interes și dorință.

Ca să așterni pe hârtie tot ceea ce ai trăit, să conturezi imaginile care îți trec prin fața ochilor, trebuie să ai talent artistic. Tocmai de aceea încerc să descriu ceea ce am simțit în 2013, când am reprezentat generația mea din programul „Vreau în clasa a 9-a” la Facultatea de Psihologie. Îmi pregătisem un discurs pe care să îl țin în numele tuturor copiilor, pentru sponsori și reprezentanți ai fundației. Am primit multe încurajări, însă mi-am dat seama că textul pe care îl pregătisem era prea puțin în comparație cu sentimentele din acel moment. Ioana reușea să ne împlice în activități atât de diverse și frumoase, activități de care poate nici nu auzisem. Prima participare la un flashmob a fost în 2013 împreună cu World Vision, iar scopul a fost să crească gradul de conştientizare în ceea ce priveşte traficul de persoane.

După terminarea programului „Vreau în clasa a 9-a” am simțit că trebuie să rămân aproape de oamenii frumoși din fundație, căci și alți copii au nevoie de ajutor și poate că pot face și eu ceva în acest sens. Astfel am decis să rămân voluntar și să mă împlic cât pot de mult, în ciuda faptului că facultatea, masterul sau job-ul îți consumă cea mai mare parte din timp.

Pentru susținerea mea în proiect și continuarea liceului, suportul financiar care a facut diferența a venit din partea KFC și Pizza Hut. Astfel, în campania „Oferă o bursă la liceu! ” din 2013, am avut onoarea să fiu vocea copiilor în cadrul unui eveniment organizat pentru această campanie. Pentru mine era o onoare să fiu implicată, știind că acțiunile mele sunt volunatare, dar pline de bucurie și încredere.

Anul trecut, în cadrul acestui eveniment, am fost ghid copiilor din programul „Vreau în clasa a 9-a” veniți la Muzeul Antipa. În cadrul muzeului lucrez de 4 ani și am ferma convingere că fiecare om pe care l-am întâlnit, fiecare acitivitate, fiecare acțiune m-au ajutat să evoluez, să plec cu încredere dintr-un sat cu o familie modestă, într-un oraș necunoscut și ostil la început. Am învățat că oamenii creează și dau viață locurilor unde ei își desfășoară activitatea.

Sunt atât de multe întâlniri, idei, lucruri frumoase create împreună cu acești oameni, în scopul de a ajuta și alți copii, încât simt că World Vision este, inițial, un noroc, iar mai apoi, cea mai frumoasă alegere din viața mea.

Îmi doresc din suflet să pot rămâne cât mai mult alături de fundație și de echipă, să ajut și să mă implic cât pot eu de mult în a reuși să susținem copiii ambițioși, care speră în mai bine, dar mai ales pe cei care deja și-au pierdut speranța.

Andreea,

absolventă program „Vreau în clasa a 9-a” Promoția 2014, Ialomița

Alin, un elev de nota zece, cu o mulţime de pasiuni

Alin este elev în clasa a XII-a la un liceu din Bârlad. Locuiește alături de părinți, sora și fratele său la 15 de km. de liceul în care învață, ceea ce înseamnă că parcurge zilnic 30 km. spre liceu și înapoi spre casă.

Mama lui Alin este casnică, iar tatăl, lucrător în contrucții, este momentan șomer. Cu toate acestea, Alin este sârguincios și nu lipsește de la școală, în anul școlar trecut (2018-2019) obținând media 9,26 și 10 la purtare, cu un singur absent nemotivat. Putem spune că Alin este un elev exemplu. Este interesat de activitățile din cadrul proiectului și alte activități extrașcolare, dar și de participarea la concursuri școlare. Lui Alin îi plac mult fotbalul, jocurile pe calculator , cărțile și filmele.

El spune că de când face parte din proiectul ,,Vreau în clasa a 9-a” a învățat foarte multe: să comunice mai bine, să se descopere, să relaționeze cu oameni diferiți. Prin intermediul proiectului a avut acces la activități interesante, materiale care l-au ajutat, a cunoscut oameni noi, a învățat să pună accent pe relațiile benefice din viața lui, și-a descoperit interesele profesionale, jobul pe care și-l dorește.

Alin este unul dintre acei elevi care ne arată că, deși condițiile materiale și sociale nu îi sunt chiar prielnice, nu lasă ca acest aspect să fie un impediment în drumul său. Și pentru că astfel de copii merită susținere permanentă, noi suntem alături de el cu ajutorul sponsorului nostru Penny Market, căruia îi mulțumim! 

 

 

O zi de școală cât o zi de muncă?

Ionela, elevă în clasa a X-a la Școala profesională din cadrul unui liceu din Bârlad, face parte din proiectul ,,Vreau în clasa a 9-a” de anul trecut.

Pentru Ionela o zi de școală e ceva mai lungă decât o zi de muncă a unui salariat cu normă întreagă. Pentru a ajunge la liceu, ea face naveta 48 de km. în fiecare zi. Pleacă de acasă înainte de ora 10.00 și se întoarce seara, la ora 20.00. Ajunge de obicei în Bârlad înainte să își înceapă programul la școală și își pregătește lecțiile în sala de lectură a liceului în care învață. Anul trecut Ionela și-a încheiat anul școlar cu media 8.50 și Mențiune.

Deși este o fire introvertită, Ionela se înțelege bine cu colegii. Ea spune că activitățile din proiect au ajutat-o să se cunoască mai bine, să-și descopere calitățile și să învețe să-și depășească timiditatea; cel mai mult i-a plăcut în tabăra de vară, pentru că nu mai fusese niciodată la munte.

Ionela mai are o soră și un frate, ambii mai mici decât ea. Mama este casnică, iar tatăl muncitor, deci situația financiară a familiei este tipică zonei rurale a județului Vaslui, caracterizat de posibilități de angajare reduse, o rată a șomajului foarte ridicată și închiderea industriei miniere. Cu toate acestea, Ionela este o adolescentă ambițioasă și harnică; după terminarea liceului, își dorește să se angajeze într-un supermarket, considerând că pregătirea a început-o încă de pe acum, odată cu stagiul de practică efectuat în cadrul Penny Market. Ea consideră că această experiență îi este foarte utilă, mai ales pentru că are ocazia să pună în practică cunoștințele teoretice pe care le studiază la școală – fiind încadrată la un profil comercial.

Ionela este unul dintre elevii foarte implicați în proiect și mărturisește că este recunoscătoare pentru susținerea primită.

,,Mulțumesc, Penny Market! Mulțumesc, World Vision România!

O lume mai bună pentru cei mici prin proiectul ,,Alege Școala – educație de calitate, viitor în comunitate!”

Construim o lume mai bună pentru cei mici în care ei se bucură de relaţii armonioase cu părinţii lor, care le oferă îndrumarea şi sprijinul de care au nevoie pe parcusul şcolii şi al întregii vieţi. Deşi nu au vârsta pentru a merge la şcoală, antepreşcolarii din proiectul,,Alege Școala – educație de calitate, viitor în comunitate!” iau parte la activităţi alături de părinţii lor.  Prin metode de lucru interactive, cei mici îşi dezvoltă diferite abilităţi, iar părinţii lor, alături de specialiştii proiectului, învaţă cum să relaţioneze mai uşor cu copiii lor, care este rolul educaţiei, cum să îi înţeleagă, să îi susţină şi să îi pregătescă pentru şcoală.

Proiectul ,,Alege Școala – educație de calitate, viitor în comunitate!” este desfăşurat de fundaţia World Vision România în parteneriat cu Patriarhia Română, în comunităţile Predeşti, Sopot, Băileşti (jud. Dolj) şi Parpaniţa (jud. Vaslui), pe o perioda de 36 de luni. Proiectul vizează livrarea unor servicii integrate și centrate pe nevoile educaționale ale copiilor din grupurile vulnerabile identificate la nivelul celor patru școli partenere, din jud. Dolj și Vaslui, în vederea facilitării accesului la educație și reducerii părăsirii timpurii a școlii.

În această toamnă, 430 de copii au fost incluşi în proiect şi au devenit benficiari direcţi ai activităţilor educaţionale special gândite pentru a se plia pe nevoile lor. Proiectul cupride implementarea unui model de grădiniţă prietenoasă, derularea de programe ,,şcoală dupa şcoală” pentru copiii din ciclul primar şi gimnazial, precum şi alte activităţi care, cu siguranţă vor fi pe placul celor mici şi le vor oferi experienţe de învăţare şi dezvoltare: şcoli de vară, grădiniţe estivale, şcoli duminicale, cluburi tematice, excursii şi tabere educaţionale.  

Proiectul este cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020.