De la PUBLICITATE la SUCCES – SC Lucian Print SRL

Să îţi doreşti să fii în fiecare zi mai bun indiferent cât de mare este provocarea a ceea ce ai de realizat şi să acorzi calităţii prioritate, este motto-ul administratorului SC Lucian Print SRL- Lucian Trandafirescu.

Cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul producţiei publicitare, Lucian consideră că piaţa produselor personalizate şi a celor unice, este acoperită în foarte mică măsură şi deschisă personalizării, atât produselor textile personalizate pentru evenimente,  cât şi echipamentelor textile de serie (inscripţionare echipamente sportive, echipamente de protecţie etc ). 

Întrebat dacă nu consideră un dezavantaj intrarea pe piaţă abia în 2019, răspunsul a fost un “NU” categoric şi argumentat:

,,Experienţa mea profesională în domeniu îmi  permite să am această părere. Ea este una avizată. Calitatea produsului finit este dată de calitatea tehnologiei folosite (de imprimantă, de laptop, de presa termică) şi de cea a resursei  umane folosită. De asemenea, promptitudinea cu care se pot realiza imprimările constituie un avantaj major, având în vedere că cei care doresc să facă un cadou se hotărăsc în ultimul moment.

În cadrul SC Lucian Print SRL, atât Copywriter-ul cât şi Art Directorul angajaţi  sunt persoane creative,  cu viziune şi talent în design-ul materialelor textile şi în crearea conceptului campaniilor publicitare. Pentru că firma este la început de drum, are posibilitatea să se diferenţieze încă de la început prin calitate, promptitudine şi inovaţia personalizării prin imprimare direct pe textil, aceste aspecte reprezentând un plus.’’  

Interesat să işi înfiinţeze propria afacere în domeniul cadourilor personalizate, Lucian a exploatat oportunitatea oferită  de Programul Operaţional Capital Uman 2014- 2020 România START UP PLUS. A cercetat piaţa şi a ales proiectul ,,Dezvoltarea mediului antreprenorial din regiunea Sud- Vest prin acces la finanţare- DEMOFIN – SV’, al cărui beneficiar SC Egis Romania SA îl implementează în regiunea Sud-Vest Oltenia în parteneriat cu Fundaţia World Vision România.

Lucian a urmat cursurile de Competenţe antreprenoriale, şi-a scris singur planul de afaceri care a fost declarat câstigator în urma evaluărilor şi în luna Mai 2019, a semnat contactul de subvenţie.

Spaţiul a fost identificat şi amenajat, achiziţiile au fost finalizate şi s-au angajat deja 2 persoane. Producţia a început. De astazi sunteţi aşteptati să treceţi pragul SC Lucian Print SRL.  Vă aşteaptă acolo profesionişti cu idei pline de creativitate!

Datele de contact sunt:

Adresa: Râmnicu Vâlcea, Str. Calea lui Traian nr 77, bl S26, parter

Tel contact:  Mobil :0762 285 284, Fix : 0350 415 135

Facebook şi site: FBK Lucian Print, website: www.lucianprint.ro

 E- mail:  lucianprintsrl@gmail.com

Proiect cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Capital Uman 2014 – 2020 Romania START UP PLUS

”Școli care învață” sau cum încercăm să redăm școlii un rol viu în comunitate

Trăim într-o lume în care ritmul schimbărilor este atât de rapid încât reperele par să se dizolve. Cu toate acestea, mulți specialiști în educație au remarcat faptul că sala de clasă se încăpățânează să rămână – mai mult sau mai puțin – la fel ca în urmă cu un secol: bănci pentru elevi, de la care se așteaptă să fie cuminți și atenți la oră, un profesor care conduce magistral transferul de cunoștințe și o programă – mai degrabă încărcată – pe care elevii trebuie să și-o însușească. Acesta este modelul „educației industriale”, care fabrică absolvenți tot mai departe de cerințele lumii actuale. Aproape ca o moară care macină în gol, generând o stare de neîncredere crescândă în sistem atât din partea profesorilor, cât și a elevilor și a părinților acestora.

 Proiectul „Școala pentru toți: acces la educație de calitate pentru preșcolari, școlari și cadre didactice din regiunea de Nord-Vest” încearcă opusul. Își propune să iasă din această paradigmă care privește elevul ca principal beneficiar al actului educațional, dar îl tratează de multe ori drept o simplă piesă statistică în peisajul rezultatelor excepționale sau al fenomenului abandonului școlar. Urmărește să construiască un nou tipar al actului pedagogic, în care profesorul este mai mult decât un simplu specialist „tobă de carte”; profesorul redevine cel care ajută la învățare în loc să indice ce trebuie învățat. Totodată, proiectul vede în părinți și în ceilalți membri ai comunității niște parteneri în asigurarea unei educații de calitate pentru elevi.

Practic, proiectul urmărește să revină la sensul etimologic al cuvântului „școală”. În limba greacă, termenul skholé desemna „timp liber”, iar în latină termenul de skola va ajunge la înțelesul de „timp liber dedicat învățării”. Deși poate părea un deziderat prea optimist, actorii implicați în proiect sunt convinși că doar printr-o schimbare de paradigmă putem într-adevăr contribui la reconstruirea încrederii în educație, ca pregătire pentru viață.

De altfel, printre criticile aduse sistemului educațional actual e și faptul că școala pregătește copiii pentru un viitor în care niciunul dintre profesorii adulți nu va ajunge să trăiască. Așa se explică mutarea accentului dinspre actul transferului de educație („educația de tip container”, cum ar numi-o cercetătorul Mihai Nadin) înspre educația celor 4C (comunicare, colaborare, creativitate și simț critic), care să îi permită viitorului adult să înțeleagă și să acționeze responsabil și în cunoștință de cauză în orice context.

     Despre aceste aspecte s-a discutat și în cadrul întâlnirii de lucru din data de 28 octombrie 2019, găzduită de Școala Gimnazială Cojocna, județul Cluj, partener în proiectul „Școala pentru toți”. Doamna Iacob Adriana, inspector în cadrul ISJ Cluj, a vorbit despre rolul comunității în revigorarea educației și în reconectarea activităților școlare și a comunității. „Școala ca sistem viu” reprezintă, de altfel, o preocupare la nivel internațional, plecându-se de la premisa că o instituție puternică depinde de relațiile pe care le construiește și mai puțin de lucrurile pe care le stăpânește. Privită astfel, relația dintre școală și comunitate depășește cadrul oarecum simplist al voluntariatului sau al serbărilor cu public, îndreptându-se spre construirea unei colaborări din care ambele părți să învețe, în vreme ce elevii sunt reconectați la realitățile vieții de zi cu zi. Metafora zidurilor care îngrădesc școala a fost, astfel, înlocuită cu cea a farului care luminează traseul comunității.

În privința rezultatelor palpabile ale proiectului, s-a observat o ameliorare a situației școlare a elevilor care au participat la programul „Școală după școală” în decursul anului școlar 2018-2019. Evident, există loc de mai bine, fapt ce a condus discuția înspre urgența reînnodării relației dintre școală și cadrele didactice, pe de o parte, și comunitatea de părinți, de cealaltă parte.

Acesta a fost subiectul prezentării realizate de domnul prof. Ioan Ivașcu, directorul Școlii Gimnaziale din Cojocna, care a reiterat necesitatea elaborării unui plan realist și documentat de intervenție educațională, un plan care să pornească de la o cunoaștere aprofundată a problemelor comunității în ansamblul ei. Aceasta pare a fi principala provocare pentru orice demers ce urmărește o înnoire a educației: demolarea zidurilor care separă profesorii, elevii și părinții; în fond, ei ar trebui să constituie o comunitate, dar realitatea este că noțiunea de conlucrare este înlocuită în chip nefericit cu cea de contrare.

 Întâlnirea a continuat cu o dezbatere, în cadrul căreia au luat cuvântul cadrele didactice, reprezentanții Inspectoratului Școlar Județean Cluj și ai World Vision România. Principala provocare: cum să construiești o imagine pozitivă a școlii, într-o comunitate marcată serios de problema sărăciei și de cea a analfabetismului? Răspunsul constă în adoptarea de noi metode pedagogice – cum ar fi cea a service-learning-ului – care să fie puse în aplicare în toate cele 3 componente ale proiectului: Școală după școală, A doua șansă și Școala părinților.

 Întâlnirea a fost un exercițiu util de recapitulare și reinițializare a activităților din proiectul ”Școala pentru toți” la nivelul comunității. O dovadă că învățăm din experiențele trecute pentru a face față provocărilor noului an. „Școli care învață” este titlul unei cărți care încearcă să prezinte câteva direcții prin care școala poate redeveni parte a comunității. „Școli care învață” trebuie să devină motto-ul fiecărui profesionist angrenat în actul educațional.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capital Uman 2014 – 2020.
Axa prioritară: 6 „Educație și competențe”
OS: 6.2, 6.3 6.4, 6.6
Titlul proiectului: „Școala pentru toți-acces la educație de calitate pentru preșcolari, școlari și cadre didactice din Regiunea Nord-Vest”
Beneficiarul proiectului: Fundația World Vision Romania
Codul proiectului: POCU/74/6/18/104571


                                                                                         

Fiecare copil merită o șansă la educație. Alege Școala!

Proiectul „Alege Școala!” oferă copiilor din medii defavorizate ocazia de a participa la activități menite să îi dezvolte din punct de vedere educațional și spiritual. 1036 de copii din comunitățile Roșiori, Drăgoești, Maia, Rădulești, Armășești, Vălenii de Munte și Medgidia beneficiază săptămânal de educație remedială la limba română și matematică, dar și de activități extracurriculare și Școala de Duminică susținute de preotul din fiecare comunitate. Pentru copii, Biserica nu e doar locul în care se roagă și participă la slujbe, ci și un spațiu de joacă. Sunt încântați să vină să picteze, să facă brățări și să învețe lucruri noi.

Când învățatul devine o joacă, copiii sunt bucuroși. Cei mici au descoperit cum matematica poate fi distractivă și abia așteaptă să afle ce fișă cu exerciții vor primi data următoare. Activitățile remediale din cadrul proiectului „Alege Școala!” pun la dispoziția copiilor instrumente de lucru interactive, care să îi atragă să învețe cu plăcere. Fiecare copil primește la activități nu doar suport educațional, ci și un sandwich însoțit de o gustare dulce.

Nicoleta învață cu drag pentru a ajunge învățătoare. Își dorește să îi învețe pe alți copii, așa cum și ea este ajutată în acest sens. Locuiește în comuna Roșiori, județul Ialomița și face parte dintr-o familie cu patru copii, cu posibilități financiare reduse, însă acest lucru nu o împiedică să își urmeze visul.

Pentru părinții din mediul rural este greu să le ofere copiilor o educație aleasă, nu pentru că nu și-ar dori, ci pentru că nu știu ce să facă. Din acest motiv, proiectul „Alege Școala!” oferă educație parentală în cadrul sesiunilor de Școala Părinților. În cadrul acestor întâlniri, părinții află informații utile în creșterea copilului, dar și cum să facă față provocărilor.

Sunt mulți cei care au plecat de pe băncile școlii înainte de vreme și acum, la vârsta maturității, își dau seama cât de important este să știi să scrii și să citești. Pentru ei a fost gândit programul „A doua șansă” din cadrul proiectului „Alege Școala!”.

Alege Școala! este un proiect implementat de Fundația World Vision România în parteneriat cu Patriarhia Română, cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020, Prioritatea de investiții 10(i) Reducerea și prevenirea abandonului școlar timpuriu și promovarea accesului egal la învățământul preșcolar, primar și secundar de calitate, inclusiv la parcursuri de învățare formale, non-formale și informale pentru reintegrarea în educație și formare. Contract Nr. POCU/74/6/18/106976.  

 

Alexandra Drugan

Daniela și Denisa, bursiere ”Vreau în clasa a 9-a” – pasiune pentru uniforma militară și valori tradiționale

Daniela și Denisa sunt surori gemene. Eleve în clasa a X-a, profil Științe Sociale la un liceu din Băilești, fetele își fac părinții mândri prin rezultatele școlare foarte bune, dar și prin destoinicia cu care îi ajută în îndeletniciri gospodărești. Surorile au o pasiune comună pentru istorie, iar Danielei îi place foarte mult și limba română. După terminarea liceului, ambele vor să urmeze studiile Academiei Militare – Daniela motivează că îi place mult uniforma militară. Denisa spune că ea vede în această carieră un viitor sigur și astfel va putea să își ajute familia…

Denisa
Denisa

În timpul liber, Denisei îi place să împletească părul prietenelor sau al surorii sale în diferite moduri – curioasă din fire, a învățat cum să facă asta din tutoriale de pe YouTube. Spune că e un mod de a se relaxa, pe lângă ieșirile cu prietenii.

Daniela este pasionată de dansuri populare și de lectură. Adesea, atunci când nu e la școală sau la activitățile propuse de Fundația World Vision România ori nu își ajută părinții prin gospodărie, alături de sora sa, Denisa își împarte timpul cu cărțile ei.

Cele două surori își dedică timp pentru studiu zilnic. Ele afirmă că implicarea în proiectul „Vreau în clasa a 9-a” le-a adus o și mai mare atracție față de școală, căci activitățile realizate cu reprezentanții fundației și colegii de proiect le captivează și determină să fie și mai curioase față de procesul dezvoltării și educației lor.

Daniela
Daniela

Daniela și Denisa au terminat clasa a IX-a cu 9.68, respectiv 9.52 și sunt decise să își mențină sau chiar îmbunătățească rezultatele școlare, mai ales că, spun ele, în cadrul proiectului au parte de toată susținerea.

Eminență prin determinare

Cristiana are 15 ani și este elevă în clasa a IX-a la un liceu cu profil filologic din Craiova. Îi place foarte mult la școală, este o elevă silitoare și iubită de profesori. Când o să fie mare, Cristiana visează să urmeze cursurile Academiei de Poliție.

La prima vedere, și povestea ei pare asemănătoare cu cea a multor fete de aceeași vârstă, dar dacă stai de vorbă cu ea, îți dai seama că lucrurile nu au fost mereu foarte simple pentru ea, deși e încă un copil.

 A crescut într-un sat din județul Dolj împreună cu parinții și sora mai mică, întreaga zonă fiind vestită pentru lipsa oportunităților de angajare. Părinții au ajutat-o și au susținut-o, totuși, întotdeauna să-și continue studiile, asigurandu-i suportul necesar în măsura în care au putut. După evaluarea națională, Cristiana a reușit să intre la un colegiu de prestigiu și, datorită susținerii financiare, cât și morale primite din partea PEPCO Romania, dar și a evoluției ei și rezultatelor foarte bune, a devenit bursieră a programului  ,,Vreau în clasa a 9-a”. Participarea în program a motivat-o pe Cristiana să învețe cât mai bine și să se numere printre primii din clasă. Cu toate că este o prezență discretă și timidă, Cristiana reușește întotdeauna să se facă remarcată. Atât în comunitatea ei, la școală sau la întâlnirile din cadrul programului, este printre primii care răspunde, se implică sau vrea să ajute. Este o tânără încrezătoare, care privește cu speranță spre viitor.

Seriozitatea, dăruirea și dragostea pentru învățat au continuat să îi aducă elevei rezultate tot mai frumoase. A terminat primul semestru din clasa a IX-a cu media 9.83. Intrarea în proiect i-a adus și bucuria de a fi parte dintr-o echipă mare. Participă cu drag la toate întâlnirile lunare și îi place să împărtășească din experiențele proprii. Se înțelege foarte bine cu colegii de proiect.

Rugând-o să ne împărtășească din perspectiva ei asupra drumului parcurs, Cristiana ne-a mărturisit: “Chiar dacă nu avem posibilitățile materiale necesare, părinții noștri au făcut mereu tot posibilul să nu ducem lipsă de nimic și să putem învăța cât mai bine. Știu că pentru a ajunge departe, educația este cea mai importantă. Nu locuiesc lângă liceu și dacă aș face naveta ar însemna să parcurg în fiecare zi aproximativ două ore pentru a ajunge la școală și încă două ore pentru a ajunge din nou acasă. De aceea, am fost nevoită să stau în gazdă, deci să nu fiu, în timpul săptămânii, lângă părinții și sora mea… Bursa pe care o primesc lunar este mai mult decât binevenită, deoarece o folosesc pentru a-mi achiziționa alimente, haine și cărți – sunt foarte pasionată de lectură. În plus, toate activitățile la care am participat alături de World Vision m-au ajutat să mă dezvolt și să capăt mai multă încredere în forțele proprii. Am reușit să ies din rutina comunității mele și să văd ce se ascunde dincolo de limitele satului natal. Toate acestea m-au pregătit pentru etapa următoare a dezvoltării mele. Pot spune că, de când fac parte din proiectul ,,Vreau în clasa a 9-a”, mi-am făcut prieteni noi și am participat la numeroase activități, fie vizite în parc sau la film, fie ieșiri în aer liber, toate realizate pentru a ne cunoaște mai bine și pentru a ne acomoda mai ușor cu viața de licean, în oraș. Totodată, mă bucur pentru că am avut șansa să merg pentru prima dată într-o tabără de vară, în care am participat la foarte multe activități interesante. Nu m-aș afla astăzi aici fără sprijinul familiei și fără șansa de a fi parte din Programul ,,Vreau în clasa a 9-a”. Privesc cu încredere spre viitor și, zi de zi, mă străduiesc să devin mai bună, pentru că îmi doresc să întorc binele făcut. Vă mulțumesc din suflet pentru grija pe care mi-o purtați!”.  

Maturitate în trup de copil

Claudiu este un copil ca oricare altul. Aparent.

 Vesel și sociabil, pasionat de istorie și geografie, elev în clasa a IX-a la un liceu din Băilești, Claudiu se numară printre cei mai conștiincioși elevi din clasă, înțelegându-se foarte bine cu toți colegii și admirându-și profesorii.

Ora 5.00 a fiecărei dimineți este cea la care Claudiu pleacă din casă, iar 16.00 este ora la care se întoarce de la liceu. Zi de zi… V-am spus doar că, aparent, Claudiu este un copil ca oricare altul. Da, aparent, pentru că nu fiecare copil e nevoit să parcurgă zilnic 72 de km pentru a fi prezent la școală sau liceu. Iar Claudiu vorbește cu mare ușurință despre asta, chiar zâmbind, gândindu-se la Facultatea de Drept pe care vrea să o urmeze după terminarea studiilor liceale. Da, Claudiu are visuri mari: vrea să devină avocat. De aceea își face cu sârguință datoria de elev, mărturisind că îi place mult de tot la liceu, chiar mai mult decât la școala generală.

Claudiu este un copil ca oricare altul. Aparent. Pentru că după o zi întreagă la școală și 72 de km parcurși în aceeași zi, Claudiu își mai găsește timp și energie să își pregătească lecțiile pentru următoarea zi de școală, ba uneori chiar să își mai și ajute părinții în gospodărie sau la munci agricole… Mai are două surori cu care îi place să își petreacă timpul liber, atunci când nu citește sau când nu participă la activitățile realizate în cadrul proiectului; lui Claudiu îi plac și cărțile, și este un copil implicat în ceea ce i se propune de coordonatorii de proiect… Pentru că sunt zile în care el participă cu entuziasm la activități de socializare sau educative realizate de Fundația World Vision România.

Bursa pe care Claudiu o primește din partea PEPCO România, prin programul ,,Vreau în clasa a 9-a” și activitățile la care participă, constituie, așa cum ne-a mărturisit, un real folos și o bucurie pentru el. Spune că se simte susținut, înțeles și îl bucură apartenența la comunitatea care se realizează prin implicarea reprezentanților World Vision în viața lui, odată cu acest proiect.

Mai sunt copii precum Claudiu, cu siguranță. Copii care, în ciuda unor medii vulnerabile sau a unor condiții de existență mai puțin prielnice, sunt nevoiți să facă eforturi pentru a se bucura de anumite drepturi care, altor copii, le sunt la îndemână.

Claudiu este unul dintre acei copii către care noi, adulții, ar trebui să ne uităm cu admirație, speranță și mândrie. Admirație, pentru maturitatea pe care o are la vârsta lui. Speranță și mândrie, pentru că ne ajută să conștientizăm că încă nu e totul pierdut și că… astfel de copii există chiar la noi în țară. Astfel de copii sunt copiii pe care Fundația World Vision România îi susține cu sprijinul PEPCO România, pentru a-și urma studiile liceale, în cadrul proiectului ,,Vreau în clasa a 9-a” .

Alexandru: Sunt timid, dar mă tratez!

Alexandru ne-a emoționat încă de la început, prin sinceritatea cu care ne-a vorbit despre familia și situația sa. Deși e un copil timid, care face economie de cuvinte, reușește totuși să puncteze  ceea ce vrea să transmită. Simplitatea din atitudinea lui ne-a făcut să îl îndrăgim imediat ce l-am cunoscut.

“Mă numesc Alexandru și sunt un elev în clasa a X-a la un liceu din județul Vaslui. Am două surori mai mici și locuiesc cu ambii părinți. 

Tatăl meu lucrează la manăstirea Buna Vestire si este mai tot timpul plecat, iar mama lucrează ca gestionar, la un magazin din sat. Deși se descurcă greu cu banii, părinții ne sunt alături tot timpul pentru a merge la școală, pentru a reuși să facem ceva în viață.

Acum îmi place la liceu. Faptul că am intrat în proiect m-a ajutat să mă acomodez mai ușor cu viața de licean. Sunt timid și aveam emoții la început, pentru că la liceu e altfel decât la școala generală. Parcă nu știam cum să mă port cu colegii mei. De asta mă bucur mult că încă de când am început liceul am avut norocul să intru în proiectul „Vreau în clasa a 9-a”. Acest proiect m-a ajutat să mă dezvolt, să învăț lucruri noi, și totodată mi-a oferit motivația necesară să învăț mai bine la școală și să învăț să mă înțeleg mai ușor cu colegii mei. Am participat la tot felul de activități, am mers în tabără, am primit rechizite. Pe lângă activitățile de socializare, educative la care învăț lucruri noi despre mine sau colegii mei, în cadrul proiectului primesc și bursa lunară, care mă ajută să îmi plătesc transportul, deoarece eu sunt nevoit să fac naveta zilnic pentru a ajunge la liceu.

Vă mulțumesc pentru tot ceea ce faceți și pentru ajutorul pe care mi-l oferiți în construirea viitorului meu!”

Marian, bursier „Vreau în clasa a 9-a”: Unul dintre cele mai plăcute sentimente din lume e să simți că părerea ta contează

Sunt Marian Cătălin și sunt elev în clasa a XII-a la un colegiu cu profil tehnic din Râmnicu Vâlcea. De când am început clasa a IX-a locuiesc la internatul colegiului în care studiez, deoarece până în comuna unde locuiesc sunt 60 de km. M-am acomodat bine la cămin, deși la început mi-a fost greu să locuiesc departe de familie și să merg doar la sfârșit de săptămână acasă.

Sunt un băiat timid, serios, conștiincios și harnic. În grupul din care fac parte nu sunt eu cel care îi animă pe toți, dar prietenii mei ar spune despre mine că sunt de încredere și că se pot baza pe mine atunci când au nevoie.

Fac parte din proiectul „Vreau în clasa a 9-a” al Fundației World Vision și sunt foarte bucuros pentru că, participând la activitățile lunare, am avut ocazia să mă cunosc mai bine, să mă dezvolt și să am mai multă încredere în mine. Am învățat lucruri într-o manieră nouă, iar în timpul întâlnirilor mă simt respectat și important, simt că părerea mea contează – ce sentiment plăcut! Am avut șansa să merg și în taberele organizate, în cadrul cărora mi-am învins teama de înălțime, de necunoscut, câștigând astfel încredere în forțele proprii. Am lucrat în echipă, am comunicat și cooperat cu colegii, într-o atmosferă relaxantă.

Materiile mele preferate sunt geografia și matematica. Și, pentru că îmi place să învăț la matematică, planul meu este să urmez cursurile unei facultăți cu profil tehnic. Consider că așa îmi implinesc visul de a descoperi cum funcționează anumite echipamente și cum le pot repara.

În timpul liber, îmi place să „meșteresc” diferite obiecte care s-au stricat și mă bucură gândul că luna aceasta vom merge în practică la o firmă, ai carei angajați ne vor învăța cum să instalăm fibra optica, care sunt metodele, tehnicile și problemele care pot să apară.

Mă înțeleg bine cu părinții și fratele meu, care întotdeauna mă susțin și mă încurajează să fac alegerile cele mai potrivite pentru mine.          

Le mulțumesc sponsorilor mei, pentru toate oportunitățile pe care le am făcând parte din acest proiect, inclusiv pentru bursa pe care o primesc lunar și cu ajutorul căreia plătesc o parte din cheltuielile cu internatul.

Copii pregătiţi pentru viaţă prin proiectul ,,Alege Școala ‐ educație de calitate, viitor în comunitate!”

Credem că pentru a reuşi în viaţa, un copil trebuie să înveţe cum să-şi învingă temerile şi să ai aibă încredere în forţele proprii. De aceea, copiii înscrişi în proiectul ,,Alege Școala ‐ educație de calitate, viitor în comunitate!”, iau parte la sesiuni de consiliere individuală şi de grup, în cadrul cărora, prin metode şi exerciţii adecvate vârstei, învaţă cum să-şi gestioneze emoţiile, să-şi crească stima de sine, să comunice cu mai multă uşurinţă, să-şi cunoască punctele tari şi slabe, să fie responsabili şi să ia decizii asumate.

Şi pentru că este important ca întreaga familie să împărtăşeasca aceleasi valori, copiilor li se alătura şi părinţii, cu care se discuta despre rolul şi importanţa educaţiei, tehnici de disciplinare pozitivă, adoptarea unui stil de viaţă sănătos pentru întreaga familie.

Proiectul ,,Alege Școala – educație de calitate, viitor în comunitate!” este desfăşurat de fundaţia World Vision România în parteneriat cu Patriarhia Română, în comunităţile Predeşti, Sopot, Băileşti (jud. Dolj) şi Parpaniţa (jud. Vaslui), pe o perioda de 36 de luni. Proiectul vizează livrarea unor servicii integrate și centrate pe nevoile educaționale ale copiilor din grupurile vulnerabile identificate la nivelul celor patru școli partenere, din jud. Dolj și Vaslui, în vederea facilitării accesului la educație și reducerii părăsirii timpurii a școlii. În această toamnă, 430 de copii au fost incluşi în proiect şi au devenit benficiari direcţi ai activităţilor educaţionale special gândite pentru a se plia pe nevoile lor. Proiectul cupride implementarea unui model de grădiniţă prietenoasă, derularea de programe ,,şcoală dupa şcoală” pentru copiii din ciclul primar şi gimnazial, precum şi alte activităţi care, cu siguranţă vor fi pe placul celor mici şi le vor oferi experienţe de învăţare şi dezvoltare: şcoli de vară, grădiniţe estivale, şcoli duminicale, cluburi tematice, excursii şi tabere educaţionale.  

Proiectul este cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020.

 

 

Rețeta prieteniei: de ce e nevoie să reînvățăm un concept vechi de când lumea

Se pune un pic de iubire, se adaugă o doză de ajutor reciproc, se presară niște încredere și un strop de toleranță. După gust, fiecare poate să mai adauge aromă de înțelegere, esență de sinceritate și un praf de răbdare. Se amestecă toate și se pune coca la dospit. Cu trecerea timpului, sentimentele se intensifică și prietenia se consolidează.

Rețeta o știm, în teorie, cu toții. Și totuși, ingredientele sunt tot mai greu de găsit într-o lume axată pe individ. Iar pe un teren arid nu cresc nici buruienile, și nici sentimentele frumoase nu pot înflori într-un mediu steril. Așa ajungem la întrebarea din titlu: de ce e nevoie să reînvățăm ceva ce ar trebui să  avem întipărit în minte și în suflet încă de la naștere?

Din experiența noastră, luăm exemplul următor: ”A fost odată Ionel, care era baschetbalist. Într-o zi, el a aruncat mingea la coș și s-a accidentat. Din fericire, s-a ridicat, pentru că trebuia să continue jocul. Atunci, un adversar l-a lovit, iar Ionel a căzut la pământ”. Este o poveste încropită ad-hoc de câțiva elevi de gimnaziu, din proiectul ”Școala pentru Toți”. Se dă un personaj și câteva cuvinte de legătură, restul e contribuția elevilor. Am evitat episoadele în care eroul a fost atacat, a fost omorât sau a avut parte de întâmplări dintre cele mai nefericite.

O altă poveste, condiții impuse: personajul principal nu are voie să moară ori să fie rănit și cine nu respectă regula iese din joc. Se face liniște. Mai mult timp de gândire pentru fiecare, ce poate să facă eroul dacă povestea e fără violență?! ”A fost odată un motănel care încerca să prindă șoareci. Dintr-o dată, a apărut un alt motan și cei doi au început să stea de vorbă. Din fericire, un șoarece a trecut chiar prin fața lor pentru că nu i-a văzut. Atunci motanii l-au prins și au avut de mâncare”. Doi băieți nu s-au putut abține, au ieșit din joc și au revenit doar când au găsit o continuare care să respecte regula non-violenței.

 

Revenim acum la prietenie și la mediul în care e cultivată. Am făcut un exercițiu similar și cu elevii de clasele primare. Lor li s-a cerut să alcătuiască rețeta prieteniei exact așa cum ar fi făcut mămăliga cu brânză pe care tocmai o mâncaseră la masa de prânz. Nu se puteau gândi decât la pizza, macaroane cu brânză și alte mâncăruri preferate. Sunt lucruri concrete de care știu că au nevoie, sentimentele sunt undeva pe plan secund. Din 12 copii prezenți la activitate, o singură echipă a nimerit rețeta pe care am expus-o la început. Ce știu ei despre ajutor, despre iubire, despre încredere? Ei au nevoi mai concrete și mai urgente: mâncare, haine, rechizite.

Într-un mediu nepotrivit resursele se diminuează, ingredientele nu se leagă și se ivesc certuri, conflicte. De ce e mai simplu pentru acești copii să se ascundă în spatele unor vorbe mai agresive, să trateze totul cu duritate?

Nevoile copilului includ următoarele categorii: nevoi legate de supravieţuire (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, temperatură adecvată în casă, igienă etc.), nevoi care ţin de adaptarea la mediul social în care trăieşte copilul (educaţie, şcolarizare), nevoi legate de sănătatea fizică şi psihică a copilului (control medical, vaccinuri, îngrijire medicală în caz de îmbolnăvire, sport, alimentaţie sănătoasă, precum şi alternanţa dintre muncă, învăţare şi relaxare, preluarea unor responsabilităţi adecvate vârstei etc.), nevoi emoţionale. Ce ne facem când mare parte dintre acestea lipsesc?Aici intevenim noi, oameni cu suflet mare, pentru a întări și securiza întregul ecosistem al copilului, format din reţele care funcţionează în jurul lui şi au rol protector cu scopul de a le oferi suport emoţional, apreciativ, informaţional şi instrumental. Cum este acesta perceput sau primit de către copil, reprezintă determinantul major al tuturor provocărilor noastre. Dacă vom reuși să-i ajutăm să recâștige respectul de sine, atât pe copii cât și pe părinții lor, vom întări latura  pozitivă  a relației părinte -copil, factor co-determinant ale percepţiei copilului că poate să facă faţă problemelor fără agresivitate, doar cu toleranță, respect și credință, stiut find faptul că ~Poţi învăţa multe lucruri de la copii. De exemplu, despre cât de multă răbdare ar trebui să ai.~ spunea, Franklin P. Jones. Așadar, aveți răbdare….va fi bine!”, explică Petronica Pop, expert in cadrul proiectului 104571- ”Școala pentru toți – Educație de calitate pentru preșcolari, școlari și cadre didactice din regiunea Nord-Vest”.

Tocmai acestor copii li se adresează proiectul ”Școala pentru toți – Educatie de calitate pentru preșcolari, școlari și cadre didactice din regiunea Nord-Vest”. În al doilea an de implementare am dublat numărul de copii implicați din cele cinci școli partenere: Școala Gimnazială Aghireșu-Fabrici, Școala Gimnazială Cojocna, Școala Gimnazială “Tamas Gyula” Mera, Școala Gimnazială “Ion Alexandru” Sînpaul și Școala Gimnazială Poieni. Răspundem și acestor nevoi urgente, cum e masa caldă de la prânz, șansa la un meniu variat și sănătos. Dar răspundem în primul rând unor nevoi de educație și formare, pe care uneori nici familia, nici școala nu reușesc să le acopere. Prin activități educative, jocuri, consiliere și sprijin emoțional, încercăm să creăm mediul potrivit pentru ca ingredientele necesare pentru rețeta prieteniei să fie cultivate și dezvoltate armonios.

Activităţile inovative incluse în proiect, meditațiile, jocurile, excursiile și taberele școlare au rolul de a crește performanțele școlare și de a menține în sistemul  de educație sute de copii din mediul rural. Dar pe lângă asta ne dorim ca ei să aibă o copilărie normală, să se simtă protejați și apreciați. La mulți vedem progresul prin note și prezență  la școală abia după ce această barieră a lipsei de încredere în oameni este îndepărtată.

Suntem responsabili să le arătăm opțiunile, dar suntem conștienți că e mult de muncă. Și nu se termină aproape niciodată. Totuși, aveți răbdare…. va fi bine!