Rețeta prieteniei: de ce e nevoie să reînvățăm un concept vechi de când lumea

Se pune un pic de iubire, se adaugă o doză de ajutor reciproc, se presară niște încredere și un strop de toleranță. După gust, fiecare poate să mai adauge aromă de înțelegere, esență de sinceritate și un praf de răbdare. Se amestecă toate și se pune coca la dospit. Cu trecerea timpului, sentimentele se intensifică și prietenia se consolidează.

Rețeta o știm, în teorie, cu toții. Și totuși, ingredientele sunt tot mai greu de găsit într-o lume axată pe individ. Iar pe un teren arid nu cresc nici buruienile, și nici sentimentele frumoase nu pot înflori într-un mediu steril. Așa ajungem la întrebarea din titlu: de ce e nevoie să reînvățăm ceva ce ar trebui să  avem întipărit în minte și în suflet încă de la naștere?

Din experiența noastră, luăm exemplul următor: ”A fost odată Ionel, care era baschetbalist. Într-o zi, el a aruncat mingea la coș și s-a accidentat. Din fericire, s-a ridicat, pentru că trebuia să continue jocul. Atunci, un adversar l-a lovit, iar Ionel a căzut la pământ”. Este o poveste încropită ad-hoc de câțiva elevi de gimnaziu, din proiectul ”Școala pentru Toți”. Se dă un personaj și câteva cuvinte de legătură, restul e contribuția elevilor. Am evitat episoadele în care eroul a fost atacat, a fost omorât sau a avut parte de întâmplări dintre cele mai nefericite.

O altă poveste, condiții impuse: personajul principal nu are voie să moară ori să fie rănit și cine nu respectă regula iese din joc. Se face liniște. Mai mult timp de gândire pentru fiecare, ce poate să facă eroul dacă povestea e fără violență?! ”A fost odată un motănel care încerca să prindă șoareci. Dintr-o dată, a apărut un alt motan și cei doi au început să stea de vorbă. Din fericire, un șoarece a trecut chiar prin fața lor pentru că nu i-a văzut. Atunci motanii l-au prins și au avut de mâncare”. Doi băieți nu s-au putut abține, au ieșit din joc și au revenit doar când au găsit o continuare care să respecta regula non-violenței.

 

Revenim acum la prietenie și la mediul în care e cultivată. Am făcut un exercițiu similar și cu elevii de clasele primare. Lor li s-a cerut să alcătuiască rețeta prieteniei exact așa cum ar fi făcut mămăliga cu brânză pe care tocmai o mâncaseră la masa de prânz. Nu se puteau gândi decât la pizza, macaroane cu brânză și alte mâncăruri preferate. Sunt lucruri concrete de care știu că au nevoie, sentimentele sunt undeva pe plan secund. Din 12 copii prezenți la activitate, o singură echipă a nimerit rețeta pe care am expus-o la început. Ce știu ei despre ajutor, despre iubire, despre încredere? Ei au nevoi mai concrete și mai urgente: mâncare, haine, rechizite.

Într-un mediu nepotrivit resursele se diminuează, ingredientele nu se leagă și se ivesc certuri, conflicte. De ce e mai simplu pentru acești copii să se ascundă în spatele unor vorbe mai agresive, să trateze totul cu duritate?

Nevoile copilului includ următoarele categorii: nevoi legate de supravieţuire (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, temperatură adecvată în casă, igienă etc.), nevoi care ţin de adaptarea la mediul social în care trăieşte copilul (educaţie, şcolarizare), nevoi legate de sănătatea fizică şi psihică a copilului (control medical, vaccinuri, îngrijire medicală în caz de îmbolnăvire, sport, alimentaţie sănătoasă, precum şi alternanţa dintre muncă, învăţare şi relaxare, preluarea unor responsabilităţi adecvate vârstei etc.), nevoi emoţionale. Ce ne facem când mare parte dintre acestea lipsec?Aici intevenim noi, oameni cu suflet mare, pentru a întări și securiza întregul ecosistem al copilului, format din reţele care funcţionează în jurul lui şi au rol protector cu scopul de a le oferi suport emoţional, apreciativ, informaţional şi instrumental. Cum este acesta perceput sau primit de către copil, reprezintă determinantul major al tuturor provocărilor noastre. Dacă vom reuși să-i ajutăm să recâștige respectul de sine, atât pe copii cât și pe părinții lor, vom întări latura  pozitivă  a relației părinte -copil, factor co-determinant ale percepţiei copilului că poate să facă faţă problemelor fără agresivitate, doar cu toleranță, respect și credință, stiut find faptul că ~Poţi învăţa multe lucruri de la copii. De exemplu, despre cât de multă răbdare ar trebui să ai.~ spunea, Franklin P. Jones. Așadar, aveți răbdare….va fi bine!”, explică Petronica Pop, expert in cadrul proiectului 104571- ”Școala pentru toți – Educație de calitate pentru preșcolari, școlari și cadre didactice din regiunea Nord-Vest”.

Tocmai acestor copii li se adresează proiectul ”Școala pentru toți – Educatie de calitate pentru preșcolari, școlari și cadre didactice din regiunea Nord-Vest”. În al doilea an de implementare am dublat numărul de copii implicați din cele cinci școli partenere: Școala Gimnazială Aghireșu-Fabrici, Școala Gimnazială Cojocna, Școala Gimnazială “Tamas Gyula” Mera, Școala Gimnazială “Ion Alexandru” Sînpaul și Școala Gimnazială Poieni. Răspundem și acestor nevoi urgente, cum e masa caldă de la prânz, șansa la un meniu variat și sănătos. Dar răspundem în primul rând unor nevoi de educație și formare, pe care uneori nici familia, nici școala nu reușesc să le acopere. Prin activități educative, jocuri, consiliere și sprijin emoțional, încercăm să creăm mediul potrivit pentru ca ingredientele necesare pentru rețeta prieteniei să fie cultivate și dezvoltate armonios.

Activităţile inovative incluse în proiect, meditațiile, jocurile, excursiile și taberele școlare au rolul de a crește performanțele școlare și de a menține în sistemul  de educație sute de copii din mediul rural. Dar pe lângă asta ne dorim ca ei să aibă o copilărie normală, să se simtă protejați și apreciați. La mulți vedem progresul prin note și prezență  la școală abia după ce această barieră a lipsei de încredere în oameni este îndepărtată.

Suntem responsabili să le arătăm opțiunile, dar suntem conștienți că e mult de muncă. Și nu se termină aproape niciodată. Totuși, aveți răbdare…. va fi bine! 

Irene’s Flower Shop: Afacere cu iz de roze

Irene Maria Helene Vlaicu este sinonim cu Irene’s Flower Shop. Este sinonim în continuare cu pasiunea pentru flori şi perseverenţă, cu seriozitatea şi cu spiritul antreprenorial.  

După ce a absolvit Liceul de Chimie şi Facultatea de drept din cadrul Universitaţii Spiru Haret din Râmnicu Vâlcea a lucrat timp de 15 ani în domeniile în care a absolvit, Irene Maria Helene şi-a  propus să îşi îndeplinească un vis şi anume acela de a înveseli oamenii,  aşa cum ea insăşi se înveseleşte atunci când miroase o floare.

În anul 2015, şi-a  deschis un PFA  şi a înfiinţat primul atelier floral din care a reuşit să îşi plătească chiria şi propriul salariu. A câştigat în schimb foarte multă experienţă şi clienţi fideli. Şi-a dorit să se extindă, dar nu avea fonduri pentru acest vis.  

Întrebată ce o mulţumeşte cel mai mult, Irene Maria Helene  zâmbeşte de cele mai multe ori uşor încurcată  şi spune că nu poate să  prioritizeze: ,,Îmi place în primul rând ce fac şi aranjamentele trebuie să fie unice, apoi invariabil trebuie să ştiu unde vor ajunge ca să pot face combinaţiile potrivite, îmi umple sufletul de bucurie când la 3- 4 sau 5 zile după ce a avut loc evenimentul, primesc  foto de la clienţii mulţumiţi că  aranjamentele sunt la fel de frumoase. A! şi îmi place foarte mult să creez  buchete pentru domnii care urmează să dăruiască acele buchete doamnelor sau domnişoarelor din viaţa lor. Ei sunt cei care işi doresc întotdeauna  “ceva  deosebit” şi mă lasă să decid eu cum să fie’’.                                                 

Pentru Irene Maria Helene Vlaicu, finanţarea primită în cadrul proiectului ,, Dezvoltarea Mediului Antreprenorial din Regiunea Sud-Vest prin  acces la finanţare – DEMOFIN – SV’’ a convins-o că trebuie să se extindă. S-a înscris la cursul de compeneţe antreprenoriale, deschis la Ramnicu Valcea, a învaţat să scrie un plan de afaceri, l-a depus, iar în urma evaluarii a primit finanţare.

 A urmat apoi un stagiu de practică în domeniul antreprenoriatului pe codul CAEN în care şi-a dorit să îşi deschidă afacerea (atelier floral) şi apoi lucrurile au început să curgă de la sine.  Deschiderea unei societaţi comerciale a fost varianta cea mai potrivită pentru Irene, iar în decurs de o lună de la înfiinţare  au apărut primele încasări în valoare de aproximativ 5.000 lei, iar în a doua luna veniturile au mai crescut cu înca 3.000 de lei, fiind angajată şi prima persoană in cadrul societaţii.

Clienţii fideli primesc deja un card de fidelitate prin care, la a patra achiziţie, beneficiază de o reducere de 50%. De asemenea, au fost introduse cardurile cadou, unul cu valoare de 50 de lei şi al doilea cu valoare de 100 de lei. Cochetul atelier prinde din ce in ce mai mult contur.

Urmează să fie facută a doua angajare de personal în luna august. Deşi se poate crede că piaţa este saturată, Irene Maria Helene Vlaicu, dovedeşte că un atelier aranjat cu gust şi seriozitatea demonstrată fac diferenţa.

Adresa atelierului este: Str. G- ral Magheru nr 14, parter, Bl S3, Sc E, Rm. Vâlcea – Jud. Vâlcea ,tel. contact:                                  0754.559.004; http://www.facebook.com/Flori-IRENE

Finanţarea  care i-a permis doamnei  Irene Maria Helene Vlaicu  să işi îndeplinească visul a venit prin proiectul co-finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capital Uman 2014- 2020 Romania START- UP PLUS –  Beneficiar SC Egis Romania SA, partener Fundaţia World Vision Romania,  POCU82/3/7/1105541.

Accesul la educație nu e un moft! Facem școala mai atractivă pentru toți

Care sunt piedicile care stau în calea accesului la educație? Cum putem preveni absenteismul și abandonul școlar? Cum putem să-i motivăm pe elevi să obțină rezultate mai bune la învățătură? Sunt întrebări la care încercăm să găsim răspunsul în cadrul unor workshopuri interactive în care sunt implicați dascăli, asistenți sociali, pedagogi și psihopedagogi și mediatori școlari. Primul workshop dintr-o serie de 6 întâlniri a avut ca temă ,,Identificarea factorilor de risc care împiedică actul educațional și găsirea soluțiilor de prevenire a abandonului și absenteismului școlar” și s-a bucurat de participarea a 50 de persoane cu vastă experiență în educație sau cu o viziune complementară asupra subiectului.

Scopul acestor workshopuri este de a facilita colaborarea între personalul didactic din cinci școli clujene, din mediul rural, și alți profesioniști (asistenți sociali, psihopedagogi, mediatori școlari etc) în vederea rezolvării problemelor care stau în calea accesului la educație. Împreună, încercăm să stabilim un plan de intervenție educațională individualizat, ținând cont de specificul fiecărei comunități implicate, și căutăm soluții pentru a face școala mai atractivă atât pentru profesori, cât și pentru copii. La finalul întâlnirii a fost creionat un plan de intervenție pentru fiecare școală în parte și s-au propus activități pentru primul semestru, urmând ca planul să fie integrat în Proiectul de dezvoltare instituțională a fiecărei școli. Următorul workshop va avea loc în februarie 2019.

Workshopurile se derulează  prin  proiectul „Școala pentru toți – acces la educație de calitate pentru preșcolari, școlari și cadre didactice din Regiunea Nord-Vest”. Proiectul este cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capital Uman 2014 – 2020, programul ”Școala pentru toți”, Axa prioritară: 6 ,,Educație și competențe” ID: POCU/74/6/18/104571.

Beneficiarul direct al proiectului este Fundația World Vision Romania, iar parteneri sunt Inspectoratul Scolar Cluj si Primăria Sânpaul, alături de cinci şcoli din județul Cluj:  Școala  Gimnazială  Aghireșu  Fabrici,  Școala  Gimnazială    “Tamas Gyula” Mera, Școala Gimnazială “Ioan Alexandru” Sânpaul, Școala Gimnazială Cojocna și Școala Gimnazială Poieni.

Proiectul își propune să informeze și să promoveze importanța educației în rândul a peste 1200 de copii, elevi, tineri, părinți  și cadre didactice, în decursul celor 36 luni de implementare, în vederea reducerii părăsirii timpurii a școlii prin măsuri integrate de prevenire și de asigurare a oportunităților egale pentru elevii aparținând grupurilor vulnerabile.