Ultima saptamana …

Perioada de sarcina aproape a luat sfarsit, peste 1 saptamana copilul vine pe lume. El si mama folosesc acest ragaz pentru a se pregati de nastere. Majoritatea fetusilor nu sunt punctuali. Nici macar 5% din ei nu vin pe lume la termenul precis calculat anterior. Unii se nasc mai tarziu, insa majoritatea sosesc mai repede.

Mama din mediul urban se pregateste pentru marea intalnire cu fetita ei.   A mers pentru ultima data la medicul de familie si ginecolog, s-a facut vaccinul antitetanos si ultimile teste de sange pentru coagulare  si dozare pentru anticorpii grupei sanguine …

Am vizitat pentru ultima oara cabinetele medicului de familie si cel al doctorului ginecolog. Am facut vaccinul antitetanos, am facut ultimele teste de sange pentru coagulare si dozarea pentru anticorpii grupei sanguine. Am cumparat hainute, le-am spalat, le-am calcat…As spune ca suntem gata pregatiti! Ar fi o singura problema, d-na doctor ne-a zis ca Daria a adoptat deja pozitia adecvata nasterii, adica s-a intors cu capul in jos , ceea ce in termeni medicali se numeste prezentatie craniana. Speram sa prinda ziua de vineri, daca nu, ne vedem mai devreme. Daca apare mai devreme insa, taticul ei e plecat din tara si cel mai probabil o sa o cunoasca mai tarziu. Sper ca aceste emotii sa nu-mi grabeasca travaliul si sa fim amandoua cuminti pana la data cu pricina.

Ma intreaba toata lumea daca am emotii … E  posibil oare sa nu ai? Nu ma ingrijoreaza operatia sau starea mea, sunt insa foarte nerabdatoare sa o cunosc pe fiica mea si sa aflu ca e sanatoasa asa cum arata toata analizele de pana acum. Cum o sa fie? O sa fiu capabila sa o ingrijesc? O sa stiu sa o iubesc? Ea oare o sa ma iubeasca?

Am primit o brosura cu ghidul pacientului de la receptia spitalului unde urmeaza sa nasc. Mi se comunica in detaliu toate aspectele internarii pe perioada operatiei. Nu am voie sa aduc in spital decat produse alimentare si haine pentru mine sau bebelus sterile. Programul de vizita nu permite mai mult de trei vizitatori o data, dar orarul este foarte generos. Exista o sectiune cu ce trebuie sa cunoasca fiecare pacient la externare si aici sunt frumos aliniate cateva sfaturi gen: verificati daca ati inteles toate indicatiile medicale, programati-va pentru urmatorul control etc. In concluzie mediul pare profesionist. Sper sa raman cu aceeasi parere si dupa operatie!

Urati-mi success! Suntem atat de aproape …

PS … Cu cinci zile inainte de ziua Dariei:

O dupa-amiaza care nu se arata a fi una dificila s-a transformat in cateva ore intr-un eveniment neasteptat si nu in ultimul rand dificil. Unul dintre motivele pentru care am ales sa fac cezariana este ca sunt o persoana care are o rezistenta foarte scazuta la durere. Imi imaginam acesta experienta a nasterii prin cezariana ca o vizita la spital in care doctorul va trage un “fermoar”, va scoate copilul si va “inchide” fermoarul, iar in cateva zile nu o sa mai am nici o problema. Evident va descriu o varianta prescurtata si imbunatatita. Nu am citit si nu m-au interesat informatiile legate de travaliu sau tehnici de respiratie. Nu am considerat ca e cazul sa-mi incarc memoria cu asa ceva ele nefiind importante in cazul cezarianei. Pana cand, sambata seara, stateam in pat si urmaream stirile, iar dupa o zi in care burta mi-a fost destul de tare si am crezut ca am ignorat-o cu success, au inceput durerile. Initial nu foarte puternice, credeam ca pozitia nu e una favorabila, apoi din ce in ce mai puternice si din ce in ce mai dese. Cand m-am dumirit ce se intampla am inceput sa cronometrez. Recunosc ca a fost mai mult o curiozitate pentru ca nu ma asteptam sa descopar ca am deja contractii la 7 minute. Au urmat cateva telefoane scurte catre prietene care au mai nascut si bineinteles o cautare rapida pe internet cu titlul ”contractii la 7 minute”. Rezultatul? Fugi la medic!! Am sunat la spital si nu am apucat decat sa intreb daca in situatia data imi recomanda ceva, eventual un ceai sau vreo pastila…Nici nu vroiam sa ma gandesc ca asa arata un travaliu. Asistenta de la telefon aproape ca a tipat la mine sa ma pun mai repede in miscare si sa ajung la spital mai repede! Atunci am realizat ca avem 38 de saptamani si 4 zile si ca data este mai mult decat relevanta pentru o posibila nastere.

Am pus mana pe kit-ul de recoltare al celulelor stem si ne-am urcat in masina. Era aproape de ora 23.00. Nu am indraznit sa-mi sun medicul pentru ca mi-am imaginat ca nu e ceva important sau grav si nu am vrut sa o deranjez in toiul noptii. Ajunsa acolo am fost imediat dusa intr-o sala pentru consult. Colul nu suferise modificari, dar au decis sa imi monteze un aparat prin care sa monitorizeze miscarile fetale timp de 30 de minute pentru a vedea exact ce se intampla. Contractiile erau puternice si din pacate nepregatirea mea anterioara si-a spus cuvantul. Asistenta care ma tinea de mana imi repeta intr-una pe un ton cald, dar ferm cum trebuie sa respir si cat este de important sa incerc sa ma relaxez. Foarte dificil de altfel…Intre timp spitalul imi contactase deja medicul, care pentru inceput mi-a prescris o medicamentatie si a asteptat in “stand by” semnalul ca este nevoie de ea la spital. Mi s-a adminsitrat no-spa si scobutil. Am inteles ca acestea au rolul de a stopa travaliul sau a-i grabi debutul in functie de dorintele fatului. Dupa injectie m-am linistit. Au mai fost doar doua contractii usoare pana la ora 1 noaptea, Daria ne-a tinut in emotii. Am plecat acasa, dar medicul de garda ne-a spus ca exista sanse sa ne intoarcem in spital in aceeasi seara.

Din fericire insa nu a mai fost cazul! Diagnostic: travaliu fals!! Acum stau cuminte si astept sa vad ce data isi doreste ea sa aleaga pentru ziua ei de nastere.