In data de 10 iunie 2016 sunt sarbatoriti 22 de ani de la adoptarea Declaratiei de la Salamanca (Spania) asupra educatiei cerintelor speciale, adoptata la conferinta mondiala „Acces si calitate” organizata de UNESCO si Ministerul Educatiei din Spania, in perioada 7-10 iunie 1994. Conferinta a adoptat Declaratia de la Salamanca cu privire la principiile, politicile si practicile din domeniul cerintelor educationale speciale, precum si Cadrul de Actiune. Aceste doua documente au la baza principiile integrarii si recunoasterii necesitatii de a actiona pentru crearea „scolilor pentru toti”- respectiv, institutii care sa includa toti copiii, care sa respecte diferentele dintre acestia, sa sprijine elevii in activitatea de invatare si sa raspunda cerintelor individuale (extras din prefata).
La Salamanca a fost adoptata viziunea asupra educatiei incluzive si au fost facute recomandari care au ramas de referinta pentru UNESCO si intreaga comunitate internationala, in toata perioada ulterioara:
„…scolile trebuie sa includa in procesul de invatamant toti copiii, indiferent de conditiile fizice, intelectuale, sociale, emotionale, lingvistice sau de alta natura ale acestora”. Acestea (scolile) trebuie sa includa in egala masura copiii cu dizabilitati si pe cei supradotati, copiii strazii si pe cei incadrati in munca, copiii apartinand populatiilor locuind in zone greu accesibile sau ducand o viata nomada, copiii apartinand minoritatilor lingvistice, etnice sau culturale, precum si copiii provenind din alte zone sau grupuri dezavantajate sau marginalizate (directii de actiune, introducere, 3).
„Persoanele cu cerinte educationale speciale trebuie sa aiba acces in scolile obisnuite, care trebuie sa se adapteze unei pedagogii „centrate pe copil”, capabile sa vina in intampinarea acestor cerinte (declaratie, art.2).
„Scolile obisnuite, cu orientare incluziva, sunt cele mai utile mijloace de combatere a atitudinilor discriminatorii, creand comunitati primitoare, construind o societate incluziva si oferind educatie pentru toti; mai mult, ele furnizeaza o educatie utila pentru majoritatea copiilor, cresc eficienta si in ultima instanta rentabilitatea intregului sistem educational” (declaratie, art.3).
„Principiul fundamental al scolii incluzive este acela ca toti copiii trebuie sa invete impreuna, oricand acest lucru este posibil, indiferent de dificultatile pe care le au sau de diferentele dintre acestia. Scoala incluziva trebuie sa recunoasca si sa reactioneze la diversele cerinte ale elevilor, armonizand, pe de o parte stiluri si ritmuri diferite de invatare, iar, pe de alta parte sa asigure o educatie de calitate pentru toti, prin programe de invatamant adecvate, buna organizare, strategii de predare, folosirea optima a resurselor si parteneriatul cu ceilalti membri ai comunitatilor in care functioneaza. Trebuie sa se asigure un continuum al sprijinului si serviciilor oferite pentru cerintele speciale in fiecare scoala.”
