Departe de drumul judetean, intr-o vale ascunsa intre doua dealuri, satul Izabelei pare uitat de lume si vreme. Putini stiu de existenta lui si asa cum spun si batranii locului, ,,nici macar turcii n-au gasit locul asta”.
Majoritatea caselor sunt batranesti, construite din chirpici. Doar acolo, unde inca mai traiesc familii tinere, casele sunt vopsite in culori mai vii, aducand un pic de viata in monotonia locului.
Izabela este o fetita blanda si frumoasa, cu ochii albastri si veseli ce transmit caldura si pace. Ea si fratele mai mic, Alexandru, 3 ani, se bucura de toata dragostea parintilor si a bunicii. Cu toate acestea, viata in satul lor nu este una usoara. Rutina e obositoare si grea si nu aduce nicio perspectiva. Pe aceeasi ulita, Izabela merge in fiecare zi spre gradinita. De cele mai multe ori ajunge obosita, inghetata, cu cizmulitele pline de noroi. Acolo se mai intalneste cu inca 17 copii, veniti de departe, din satele vecine. Copiii sunt tacuti si timizi. Mai zambesc din cand in cand, la povestirile frumoase ale doamnei educatoare sau atunci cand aceasta le mai spune o ghicitoare.
Cel mai bine, Izabela se simte acasa. La caldura sobei ea deseneaza, se joaca cu fratele mai mic, se lasa pieptanata si rasfatata de bunica. Pentru a le oferi un trai mai bun, tatal munceste sezonier in strainatate. Alte alternative nu exista pentru oamenii din sat. Orasul este departe iar din cauza drumului care iarna devine de cel mai multe ori impracticabil nu poti face naveta. Astfel, multi aleg sa migreze, stand perioade lungi departe de copii si familie.
De curand Izabela face parte din programul ”Donator de viitor” si chiar a fost selectata de un donator care ofera lunar 68 de lei pentru dezvoltarea comunitatii in care ea traieste si o copilarie mai fericita pentru Isabela.
Alege si tu sa aduci un zambet pe chipul unui copil, devino chiar astazi un donator de viitor!
