Rețeta prieteniei: de ce e nevoie să reînvățăm un concept vechi de când lumea

Se pune un pic de iubire, se adaugă o doză de ajutor reciproc, se presară niște încredere și un strop de toleranță. După gust, fiecare poate să mai adauge aromă de înțelegere, esență de sinceritate și un praf de răbdare. Se amestecă toate și se pune coca la dospit. Cu trecerea timpului, sentimentele se intensifică și prietenia se consolidează.

Rețeta o știm, în teorie, cu toții. Și totuși, ingredientele sunt tot mai greu de găsit într-o lume axată pe individ. Iar pe un teren arid nu cresc nici buruienile, și nici sentimentele frumoase nu pot înflori într-un mediu steril. Așa ajungem la întrebarea din titlu: de ce e nevoie să reînvățăm ceva ce ar trebui să  avem întipărit în minte și în suflet încă de la naștere?

Din experiența noastră, luăm exemplul următor: ”A fost odată Ionel, care era baschetbalist. Într-o zi, el a aruncat mingea la coș și s-a accidentat. Din fericire, s-a ridicat, pentru că trebuia să continue jocul. Atunci, un adversar l-a lovit, iar Ionel a căzut la pământ”. Este o poveste încropită ad-hoc de câțiva elevi de gimnaziu, din proiectul ”Școala pentru Toți”. Se dă un personaj și câteva cuvinte de legătură, restul e contribuția elevilor. Am evitat episoadele în care eroul a fost atacat, a fost omorât sau a avut parte de întâmplări dintre cele mai nefericite.

O altă poveste, condiții impuse: personajul principal nu are voie să moară ori să fie rănit și cine nu respectă regula iese din joc. Se face liniște. Mai mult timp de gândire pentru fiecare, ce poate să facă eroul dacă povestea e fără violență?! ”A fost odată un motănel care încerca să prindă șoareci. Dintr-o dată, a apărut un alt motan și cei doi au început să stea de vorbă. Din fericire, un șoarece a trecut chiar prin fața lor pentru că nu i-a văzut. Atunci motanii l-au prins și au avut de mâncare”. Doi băieți nu s-au putut abține, au ieșit din joc și au revenit doar când au găsit o continuare care să respecte regula non-violenței.

 

Revenim acum la prietenie și la mediul în care e cultivată. Am făcut un exercițiu similar și cu elevii de clasele primare. Lor li s-a cerut să alcătuiască rețeta prieteniei exact așa cum ar fi făcut mămăliga cu brânză pe care tocmai o mâncaseră la masa de prânz. Nu se puteau gândi decât la pizza, macaroane cu brânză și alte mâncăruri preferate. Sunt lucruri concrete de care știu că au nevoie, sentimentele sunt undeva pe plan secund. Din 12 copii prezenți la activitate, o singură echipă a nimerit rețeta pe care am expus-o la început. Ce știu ei despre ajutor, despre iubire, despre încredere? Ei au nevoi mai concrete și mai urgente: mâncare, haine, rechizite.

Într-un mediu nepotrivit resursele se diminuează, ingredientele nu se leagă și se ivesc certuri, conflicte. De ce e mai simplu pentru acești copii să se ascundă în spatele unor vorbe mai agresive, să trateze totul cu duritate?

Nevoile copilului includ următoarele categorii: nevoi legate de supravieţuire (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, temperatură adecvată în casă, igienă etc.), nevoi care ţin de adaptarea la mediul social în care trăieşte copilul (educaţie, şcolarizare), nevoi legate de sănătatea fizică şi psihică a copilului (control medical, vaccinuri, îngrijire medicală în caz de îmbolnăvire, sport, alimentaţie sănătoasă, precum şi alternanţa dintre muncă, învăţare şi relaxare, preluarea unor responsabilităţi adecvate vârstei etc.), nevoi emoţionale. Ce ne facem când mare parte dintre acestea lipsesc?Aici intevenim noi, oameni cu suflet mare, pentru a întări și securiza întregul ecosistem al copilului, format din reţele care funcţionează în jurul lui şi au rol protector cu scopul de a le oferi suport emoţional, apreciativ, informaţional şi instrumental. Cum este acesta perceput sau primit de către copil, reprezintă determinantul major al tuturor provocărilor noastre. Dacă vom reuși să-i ajutăm să recâștige respectul de sine, atât pe copii cât și pe părinții lor, vom întări latura  pozitivă  a relației părinte -copil, factor co-determinant ale percepţiei copilului că poate să facă faţă problemelor fără agresivitate, doar cu toleranță, respect și credință, stiut find faptul că ~Poţi învăţa multe lucruri de la copii. De exemplu, despre cât de multă răbdare ar trebui să ai.~ spunea, Franklin P. Jones. Așadar, aveți răbdare….va fi bine!”, explică Petronica Pop, expert in cadrul proiectului 104571- ”Școala pentru toți – Educație de calitate pentru preșcolari, școlari și cadre didactice din regiunea Nord-Vest”.

Tocmai acestor copii li se adresează proiectul ”Școala pentru toți – Educatie de calitate pentru preșcolari, școlari și cadre didactice din regiunea Nord-Vest”. În al doilea an de implementare am dublat numărul de copii implicați din cele cinci școli partenere: Școala Gimnazială Aghireșu-Fabrici, Școala Gimnazială Cojocna, Școala Gimnazială “Tamas Gyula” Mera, Școala Gimnazială “Ion Alexandru” Sînpaul și Școala Gimnazială Poieni. Răspundem și acestor nevoi urgente, cum e masa caldă de la prânz, șansa la un meniu variat și sănătos. Dar răspundem în primul rând unor nevoi de educație și formare, pe care uneori nici familia, nici școala nu reușesc să le acopere. Prin activități educative, jocuri, consiliere și sprijin emoțional, încercăm să creăm mediul potrivit pentru ca ingredientele necesare pentru rețeta prieteniei să fie cultivate și dezvoltate armonios.

Activităţile inovative incluse în proiect, meditațiile, jocurile, excursiile și taberele școlare au rolul de a crește performanțele școlare și de a menține în sistemul  de educație sute de copii din mediul rural. Dar pe lângă asta ne dorim ca ei să aibă o copilărie normală, să se simtă protejați și apreciați. La mulți vedem progresul prin note și prezență  la școală abia după ce această barieră a lipsei de încredere în oameni este îndepărtată.

Suntem responsabili să le arătăm opțiunile, dar suntem conștienți că e mult de muncă. Și nu se termină aproape niciodată. Totuși, aveți răbdare…. va fi bine! 

O vacanță de care să-și amintească! Experiențe inedite pentru aproape 160 de copii din proiectul ”Școala pentru toți”

O pereche de șlapi, un rucsăcel în spate și un amestec de emoții: teamă, nerăbdare, curiozitate… Grupurile de copilași, încă însoțiți de părinți și frați, așteaptă în fața școlii sosirea autocarului care îi va duce în prima aventură a vieții lor. Odată intrat pe străzile înguste ale satului, autocarul mare, roșu, atrage toate privirile: oare unde merge?! Cei mici sunt mândri, a venit pentru ei și îi duce la Brașov, acolo unde vor sta 5 zile. E prima dată când pleacă departe de casă atâtea zile, nici nu prea au știut ce să-și ia cu ei și nu reușesc să aprecieze distanța pe care o au de parcurs, de aceea tot drumul au o singură curiozitate: ”Doamna, pe unde suntem? Mai avem mult?”

Drum lung, rău de mașină, un pic de agitație, dar un popas în frumoasa cetate Sighișoara mai liniștește spiritele. „Și noi urcăm multe scări scări până la școală, în fiecare zi”, spune o fetiță din Cojocna, care astfel a găsit un termen de comparație pentru celebra scară acoperită. După multe poze cu panorama orașului și primii bănuți cheltuiți pe suveniruri, pornim spre Brașov. Alte întrebări: Cum o fi hotelul, cu cine stau în cameră și, mai ales, oare ce ne dă de mâncare? Ah, și când mergem la magazin, acel loc miraculos unde sunt pufuleții, chipsurile, sucurile și tot ce încercăm să evităm când devenim adulți, dar ni se pare fascinant când suntem mici.

Prima impresie, restaurantul frumos aranjat, pregătit să primească la cină oaspeții de seamă: 80 de copii de clasele I-VIII, în prima săptămână, și 77 de copii în a doua săptămână, veniți tocmai de la Cluj. Francisca, din Poieni, e fascinată. ”Aici o să mâncăm noi, doamna?! Ce fain îi!” În secunda următoare, interesul se mută spre lift. O jucărie metalică ce te poartă în sus și în jos cu o simplă apăsare de buton. Dar ce senzatie ai în stomac când se pornește! Încercați să vă imaginați zeci de copii, fiecare dornic să apese butonul și să prindă măcar o tură cu liftul. Le cerem scuze turiștilor care au fost nevoiți să-și care bagajele pe scări, dar cerem și înțelegere pentru o copilărie mai simplă, în care contactul cu tehnologia e limitat de sărăcie, lipsuri și, de ce să nu o spunem, uneori de ignoranță!

Interzicerea liftului a fost o dezamăgire, dar s-au găsit rapid alte distracții: alergatul pe scari, bătutul pe la uși, parcul din fața hotelului, cartela de la cameră, pe care fiecare ar fi vrut să o păstreze ca pe o cheie a regatului… Iar pe parcursul următoarelor zile au fost alte provocări și activități educative pregătite de organizatorii taberei, Ludic Education din Brașov. Seară de cinema, ateliere de pictură și design din ziare, menite să le stimuleze creativitatea, petrecere în pijama sau bal mascat, unde cei mai curajoși și-au etalat talentul la dans și, evident, plimbarea prin centrul Brașovului. Au mers de-a lungul zidurilor vechii fortificații și au admirat panorama de pe Turnul Negru, au ascultat poveștile ghidului despre Biserica Neagră și incendiul care a distrus-o sau despre orga impresionantă. E greu de crezut că, după o zi, o săptămână, un an, vor ține minte în ce stil e construită biserica sau câte tuburi are orga, dar de un lucru suntem siguri. Peste ani, când vor vedea la televizor sau vor auzi pe cineva povestind despre Biserica Neagră, vor spune cu mândrie: am fost acolo!

O zi în aer liber, cu fotbal, volei, frisbee, tir cu arcul sau vânătoare de comori a fost dovada că, măcar uneori, dorințele li se împlinesc. Câtă energie s-a răspândit la Domeniul Dâmbul Morii și cât de fascinant a fost focul de tabără pornit sub amenințarea furtunii, unde ne-a cântat și ne-a încântat domnul Gusti, cu a lui chitară rece!

Ultima zi a venit cu noi emoții amestecate: dor de casă, nostalgie, nerăbdare și aceleași întrebări: ”Doamna, când plecăm? Cât facem până acasă? La ce oră ajungem?”. Întrebați dacă le-a plăcut sau ce i-a impresionat cel mai mult, copiii nu stau mult pe gânduri: tot! Unii reușesc totuși să se gândească la ceva mai special: mâncarea (acasă mănâncă toată ziua  piure sau cartofi prăjiți), fântâna arteziană din Piața Sfatului sau faptul că au învățat unii de la alții să vorbeasc maghiară sau română.

E greu să exprime elaborat ce simt. Pentru majoritatea acestor copii a fost o experiență unică, mulți n-au mai trecut până acum granițele județului Cluj, n-au socializat niciodată cu atâția oameni și n-au avut parte de atâta confort. Reacția lui Andrei, un băiețel de 9 ani, la micul dejun, când l-am întrebat de ce nu își pune un pahar de suc, a fost dureroasă: ”Nu am bani la mine!”. S-au bucurat de lucrurile mărunte, pentru noi banale, dar ne-am dat seama cu adevărat ce a însemnat pentru ei această tabără abia când au ajuns din nou acasă. La coborârea din autocar schimbau repede numere de telefon și își strigau unii altora: ne vedem la anul!

Atunci am realizat și noi un lucru: cea mai frumoasă amintire din tabără sunt oamenii. Aceia care lunea erau niște necunoscuți și după care vineri îți vine să plângi pentru că nu știi când o să-i mai vezi. Aceia pe care, la plecare, nu aveai curaj să îi privești, iar la întoarcere le-ai păstrat loc lângă tine, în autocar. Aghireșu, Cojocna, Mera, Sânpaul sau Poieni, nu a mai contat locul din care a venit fiecare. La final, ne-am agățat cu toții, copii și adulți, de vorba cântecului: și-altădată, și-altădată, o s-o facem și mai și mai lată!

Peste 4000 de dorinţe împlinite de Moş Nicolae

IMG_2064

Prin proiectul ,,Nikolaus Konvoi” al asociaţiei Hinsehen & Helfen din Germania şi prin intermediul partenerilor locali Cummins Generator Technologies Romania, 4 000 de copii din 12 comunităţi partenere World Vision România din judeţul Dolj (Argetoaia, Bucovăţ, Vârvorul de Jos, Breasta, Predeşti, Carpen, Brabova, Braloştiţa, Coţofenii din Dos, Scaeşti, Sopot, Cernăteşti)  au primit cadouri. Convoiul umanitar german, compus din 16 maşini dintre care 8 au fost camioane, a fost însoţit de 36 de voluntari din Germania şi a ajuns în Craiova sâmbătă dupa-amiaza, 3 decembrie, toate produsele fiind descărcate în cursul zilei de Duminică, 4 decembrie. Distribuţia a început luni dimineaţă şi s-a incheiat joi seară, pe mai multe trasee, voluntarii din Germania fiind ajutaţi şi însoţiţi în teren de către reprezentanţi World Vision, precum şi voluntari de la Cummins Generator Technologies, Craiova şi de la Compania ,,Popeci”.

DSC_0787

Proiectul ,,Nikolaus Konvoi”, aflat la a treia ediţie, are misiunea de a ajuta copiii din regiunile foarte sărace din sudul României prin strângerea şi donarea de cadouri de sărbători. Anul acesta strângerea cadourilor a început în luna octombrie, iar pachetele, constând în jucării, articole igiena, rechizite sau  articole de îmbrăcăminte, au fost  realizate de copii de la şcoli şi grădiniţe din Germania, precum şi din donaţii de la diferite companii  germane. La primirea lor copiii au fost extrem de entuziasmaţi şi curioşi să descopere ce se afla înauntru. Ei le-au desfăcut cu nerăbdare şi s-au bucurat de darurile primite. Pe lângă pachetele de cadouri donate, peste 900 de familii  vulnerabile au primit articole de îmbrăcăminte şi alimente. Printre cei care au primit cadouri anul acesta se numară cei 46 bursieri ai programului ,,Vreau în clasa a noua”.

,,Este al treilea an în care alături de partenerii noştri Hinsehen & Helfen din Germania şi  Cummins Generator Technologies România am adus bucurie copiilor şi familiilor lor de Moş Nicolae. Pentru a ajunge la un număr atât de mare de copii a fost nevoie de o mobilizare comună la care au contribuit şi voluntarii fundaţiei şi membrii comunităţilor partenere.  Mulţumim tuturor celor care au fost alături de noi şi s-au implicat în desfăşurarea şi finalizarea acestei acţiuni,” a spus Georgeta Ungureanu, manager zonal interimar World Vision România – Biroul Zonal Dolj.

IMG_1959

Pe lângă cadourile de tip shoebox, prin proiectul ,,Nikolaus Konvoi” au mai fost donate ghiozdane cu rechizite,  echipamente medicale, alimente, biciclete, cadre cu rotile şi scaune rulante pentru persoane cu dizabilităţi, paturi speciale pentru centrele de permanenţă,  mobilier şcolar, materiale textile.

Copilărie cu copii

Echipa Merck Sharp and Dohme  în vizita lor în comunităţile din Dolj au cunoscut-o pe Claudia, un model de mama  pentru tinerele din ziua de astăzi.

Naveen in vizita la Claudia

Claudia este o mama, tanara, cu 3 copii, care şi-a început viaţa de familie la 16 ani. Copilaria ei a fost una grea. A rămas orfană de tata la 13 ani şi de atunci a trebuit să se descurce singură. Cea care îi era mama nu a susţinut-o sa meargă la şcoală şi  tânara a fost nevoită să muncească ca să poată supravieţui.  Timp de 3 ani a avut grija de o bătrană bolnavă de cancer. A fost nevoită să renunţe la şcoală.

La vârsta de 16 ani l-a cunoscut pe soţul ei şi împreună au încercat să îşi construiască o familie.

_DSC0121

“La 16 ani l-am adus pe lume pe Robert.  Eram un copil cu copil. La început nu  mi–am dat seama că sunt însărcinată. Sarcina a fost cu probleme. Nu am putut să nasc la Filiaşi şi am fost trimisă la Craiova. Am avut complicatii la naştere. Eu sufăr de o boală rară de piele şi am fost speriată să nu le transmit şi la copii. Foarte greu am născut”a declarat Claudia.

La prima sarcină nu a mers niciodată la un medic de specialitate, nu a facut analize sau ecografie.

La celalalte doua sarcini, Claudia a fost îndrumată  şi susţinută de lucratorul comunitar World Vision din comunitate şi de medicul de familie să meargă la un medic specialist. Şi sfaturile au fost de folos, deorece Claudia a mai adus pe lume încă doi copii, dar fara probleme.

_DSC0102

“Ïncercăm să le oferim sprijin mamelor din comunitatea noastră. Impreună cu medicul din sat le-am susţinut şi încurajat să meargă la un medic  de specialitate. Dupa cum stim posibilitaţile materiale sunt reduse şi majoritatea renunţă să mearga la medic. Fie altele au mai multi copii acasa şi pentru ele e mult mai important să le cumpere copiilor mâncare, decat sa faca o ecografie. “a declarat Elisabeta Vieru, educator comunitar Argetoaia.

De-a lungul timpului, Claudia a fost beneficiară a proiectelor desfăşurate de World Vision România în comunitatea sa. A participat la sesiuni de informare pe sănătate şi în prezent este beneficiară a proiectului Mame pentru viaţă. Viaţă pentru  mame.

“Sesiunile la care am participat sunt bienevenite pentru femeile şi tinerele din satul nostru. Aceste informaţii ne ajută sa ne cunoaştem corpul, să ne dăm seama ce se întamplă cu noi când rămănem gravide, ce trebuie sa facem ca să ne protejam şi nu numai, cum sa ne protejam de boli si cum sa nastem copii sănătoşi” a declarat tânăra.

_DSC0510

“Proiectul Mame pentru viaţă. Viaţă pentru mame se desfăşoara în zece comunităţi din judeţul Dolj. Acest proiect a venit în comunităţile noastre tocmai din nevoia de informare şi conştientizare a femeilor şi fetelor cu vârsta între 15 până la 40 de ani, femei care sunt fertile, până la acesta vârstă şi care din lipsa de cunoştinţe nu ştiu să îşi gestioneze o sarcină dorită sau nedorită. Prin acest proiect le informam despre serviciile pe care le pot accesa şi despre drepturile pe care le au gravidele şi femeile din România. “ a declarat Geta Ungureanu , coordonator proiect Dolj.

Claudia şi soţul ei sunt un model pentru comunitate lor, ca se poate, dacă munceşti  şi eşti înţelegător, poţi să ai o familie frumoasă.

Laptele de capră, ajutorul de bază pentru o familie care luptă pentru o viaţă mai bună

Într-un sat izolat găsim o familie cu trei copii. Ambii parinţi s-au ocupat dintotdeauna doar cu agricultura. Nu au fost niciodata angajaţi, însă de dimineaţa până seara au făcut tot ce le-a stat în putinţă să aibă o gospodărie cât mai frumoasă. Cu ajutorul primit de la World Vision România, mini-ferma lor numară acum 24 de capre, o vacă, trei purcei şi un cal.

WVR_9213

WVR_9172

„Tot ce avem am făcut noi, cu mâna noastră. Şi grajdul, şi casa în care locuim, tot ce avem am făcut cu mâinile noastre. Numai cu agricultura ne ocupăm şi facem ce putem să le asigurăm copiilor ce au nevoie. Vrem să ne facem şi platformă de gunoi, încercăm cât putem să facem să fie mai bine”, povesteşte capul familiei.

WVR_9198

Alături de soţia lui, Vasile încearcă să le ofere un viitor cât mai luminos celor trei copii: Cătălina, mezina, este în clasa a VI-a, Cătălin este în clasa a noua, iar Alexandru este cel mai mare dintre fraţi şi este elev în clasa a X-a. Din păcate, ambii băieţi au avut probleme cu dezvoltarea intelectuală. De mici au fost mai izolaţi, mai introvertiţi şi au fost îndreptaţi către o şcoală specială. Mama provine dintr-o familie de învăţători şi a încercat tot ce a putut să îi recupereze, iar o mare parte din problemele din copilărie au fost depăşite. Acum, cei doi sunt elevi la liceul din Dej, însă provocările sunt acum de altă natură – abonamentul la autobuz îi costă 160 de lei pe fiecare, astfel că banii stranşi din valorificarea produselor din gospodărie trebuie gestionaţi cu mare grijă.

Visează la o gospodărie bogată

Tatăl celor trei copii povesteşte că de când se ştie a avut animale. În trecut a avut chiar şi şase vaci, iar câteva capre au fost întotdeauna libere prin jurul casei. Dupa ce a primit din partea World Vision cinci capre, fermierul s-a gândit ca poate aşa va reuşi să ajungă la gospodăria mult visată.

WVR_9209

„Acum mai avem o vacă. Am avut şase, însă am vândut trei şi trei s-au dus obligatoriu. Întotdeauna am avut şi câteva capre, le lăsam libere şi se duceau prin spatele casei, pe unde voiau ele să îşi aleagă mâncarea, însă niciodata nu s-au rătăcit. Acum că avem mai multe, le-am făcut  adăpost cu apă captată din fântână, tot ce trebuie. Avem şi fân destul anul asta, nu avem animale cât fân am strâns pentru ele. Nu se poate compara laptele de vacă cu cel de capră, e foarte bun. Şi smântâna facem din laptele de capră”, explică cei doi soţi.

WVR_9194

În primăvară, aceştia au vândut iezii, iar cererea a fost atât de mare încât şi-au dat seama că e indicat să işi mărească gospodăria. Au mai vândut şi lapte, însă pe la cunoştinţe, niciodată nu a ajuns să meargă la piaţă.

„Tot încerc să ajung la o gospodărie cât mai mare. Lucrăm toţi şi ne îngrijim de ce avem pe lângă casă. Am fost şi la Cluj, am făcut şcoală de fermieri. Am vrut să încerc şi eu să obţin fonduri să mă extind, însă nu am reuşit în final să fac niciun proiect, nu a mai fost nimic”, adaugă Vasile.

Cel mai de nădejde ajutor este Cătălin, fratele mijlociu. Este ataşat de capre şi ii plac toate animalele, astfel că nu ratează nicio ocazie să îşi îmbogăţescă gospodăria cu o noua rasă.

WVR_9178

„Caprele îmi sunt dragi, am început şi să le botez. Primul botezat a fost un iedut în primăvară, i-am zis Alfonso. Vara asta tot printre capre am fost, îi ajut pe părinţi să le îngrijească, să le mulgă. Am şi un iepure şi porumbei. Îmi plac porumbeii, îi cresc de mici, sunt de rasă”, spune Cătălin, elev în clasa a noua.

WVR_9225

Până la sfârsitul anului, cei doi soţi işi doresc să reuşească să îşi achizitioneze cel puţin alte şase capre, urmând ca în primăvară să mai păstreze din iezi şi să işi crească gospodăria cât de mult pot.

Saracia si lipsa de eduatie ucid si mutileaza destine

Stiati ca, in Romania, mortalitatea materna si rata avorturilor sunt duble fata de media europeana? Iar 10% dintre mame au varste sub 19 ani. Situatia este dramatica in mediul rural, insa, ceva s-ar putea schimba in judeţele Dolj, Valcea si Vaslui, unde 15.000 de tinere vor primi informatii si sprijin.

Proiectul Mame pentru viata. Viata pentru mame, derulat de Fundatia World Vision Romania, in parteneriat cu compania farmaceutica Merck Sharp and Dohme (MSD) Romania, vine in sprijinul mamelor, cu scopul de a reduce mortalitatea materna. Proiectul este parte a initiativei globale MSD for Mothers, cu obiectivul ca nicio mama sa nu mai moara dand viata.

Pe de-o parte, este necesara o etapa de pregatire a profesionistilor din mediul rural si pe de alta parte, pregatirea mamelor, pregatirea femeilor de varstă fertila, care fac parte din grupuri vulnerabile. Ne dorim sa fie mai informate cu privire la sarcini si sa aiba acces la educatie, in ceea ce priveşte sanatatea reproducerii,” explica Daniela Buzducea, director general World Vision România.

Sunt din ce mai numeroase situatiile în care adolescentele devin mame, așa cum este și cazul Gabrielei:

Gabriela, 17 ani, locuieste alaturi de baiatul ei, Daniel, in varsta de un an si 2 luni, tatal lui Daniel si bunicul matern, intr-un sat din judetul Dolj.
Tatal Gabrielei nu a dorit-o si nu a recunoscut-o la nastere, dar in ciuda acestui lucru mama ei a ales sa raman alaturi de el si sa o paraseasca pe Gabriela.

Astfel, Gabriela a fost crescuta de bunicii din partea mamei care s-au straduit sa ii ofere tot ce au putut. Gabrielei i-a placut sa invete si  a reusit sa intre la liceu in Craiova. Insa, in timpul clasei a noua, bunica ei s-a imbolnavit si a avut nevoie de tratament. Pentru ca majoritatea banilor se duceau pe tratamentul bunicii, Gabriela nu a mai avut cum sa-si plateasca naveta si sa-si cumpere cele necesare pentru scoala, fiind nevoita sa renunte. Bunica ei a decedat in urma cu un an.

In prezent, Gabriela isi dedica tot timpul cresterii copilului si treburilor casnice, iar tatal copilul lucreaza la o firma de constructii din apropierea Craiovei. Un copil cu un copil. Gabriela are 17 ani si este mama unui baiat de aproape un an si jumătate.

Nici noi nu am stiut prima data că o sa raman insarcinata, am vazut la televizor mai multi copilasi, cum aratau la pampersi, si ne-a fost drag si atunci am decis,” povesteste Gabriela.

Nu a ajuns la medic decat cand i-a venit sorocul sa nasca. Nu avea bani pentru drumul la oras si nici nu stia ca isi risca sanatatea, chiar si viata, daca nu merge la control.

Mi-a fost foarte greu cand am fost gravida. Nu am avut o sarcina prea usoara. Plus, fara bani nu am putut sa fac analize, nu mi-am permis sa merg mereu la medic. Am asteptat sa nasc” declara tanara.

Gabriela si Daniel

Gabriela este doar una dintre prea multele adolescente care devin mame in Romania.

Proiectul „Mame pentru viata. Viata pentru mame” isi propune si sa le invete pe tinere cat de important este să meargă la medic in timpul sarcinii.

Lunar, in primele luni de sarcina si din luna a saptea de doua ori pe luna. Este esential sa existe depistare precoce, dar pentru asta avem nevoie de asistenti comunitari, de asistenta de ocrotire, de moasa, dar nu exista,” spune Valeria Herdea, medic de familie.

Proiectul are în faţă şi o mare piedica: in multe dintre comunitatile sarace nu exista medici de familie.

Unul dintre patru medici, cam dupa aderarea la UE, a parasit Romania. Este, intr-adevar un punct extrem de nevralgic,” precizeaza Petronela Stoian, reprezentant al Ministerului Sanatatii.

Alaturi de cele 15.000 de femei din mediul rural, in proiectul World Vision de informare si educare sunt incluse si peste 200 de cadre medicale.

Povestea lui Stefan

Ultima oara cand Stefan a fost la un consult pentru ochi a fost in luna februarie din anul 2014. Trebuia sa repete consultatia in februarie 2015, dar un deces din familie le-a ingreunat situatia financiara.

Ultima oara cand Stefan a fost la un consult pentru ochi a fost in luna februarie din anul 2014. Trebuia sa repete consultatia in februarie 2015, dar un deces din familie le-a ingreunat situatia financiara.

001 Stefan 9 ani

 

Acum, ochelarii lui Stefan sunt deteriorati, iar mici crapaturi si-au facut loc pe la coltul lentilelor. Baiatul a fost operat la ochi si are nevoie de un consult medical.

002 Stefan 9 ani

Ii putem reda speranta cu o donatie de minim 10 lei, pentru a primi consult oftalmologic si ochelari. Primii prieteni ai acestor copii sunt ARCADIA si Vision for you! Şi tu poti fi prietenul lor. Doneaza acum pentru echipa Prietenii Copiilor de la Swimathon!
003 Stefan 9 ani

Surprize la final de an scolar pentru bursierii din Dolj

Cum sfarsitul anului scolar se apropie cu pasi repezi, iar bursierii tocmai au incheiat cu bine perioada aglomerata a tezelor, ne-am gandit sa organizam intalnirea de luna aceasta in Parcul „Nicolae Romanescu”, un cadru deschis si prietenos, care sa ii ajute sa isi incarce bateriile.

Cum sfarsitul anului scolar se apropie cu pasi repezi, iar bursierii tocmai au incheiat cu bine perioada aglomerata a tezelor, ne-am gandit sa organizam intalnirea de luna aceasta in Parcul „Nicolae Romanescu”, un cadru deschis si prietenos, care sa ii ajute sa isi incarce bateriile. Dupa ce s-au bucurat de o plimbare relaxanta, bursierii au participat alaturi de psihologul Emilia Stoian la exercitii de dezvoltare personala si au invatat mai multe despre ce inseamna un stil de viata sanatos si cum acesta le poate influenta rezultatele scolare. Ei au ajuns la concluzia ca un stil de viata sanatos – nu inseamna doar hrana, ci si toate celelalte aspecte ale vietii – avand mare legatura cu atitudinea adoptata de fiecare dintre noi.

Imagine1

„Am inteles astazi ca exista foarte multe lucruri care ne pot influenta viata si dezvoltarea. Atat alimentatia zilnica, cat si relatia cu familia, prietenii, profesorii nostri. Trebuie sa incercam sa construim relatii frumoase cu cei de langa noi si sa avem o atitudine pozitiva”, a spus Alexandra, eleva in clasa a XI – a.

DSC_0146

Tot in aceasta perioada, buriserii au mers si la teatru, unde au vizionat „O noapte furtunoasa”, de I.L. Caragiale.  Experienta a fost deosebita pentu toti bursierii, dar mai ales pentru cei din primii ani de liceu, care nu au avut pana acum ocazia sa mearga la Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova, un teatru cu o  istorie de 165 de ani, pe a carui scena interpreteaza actori cu renume international.

DSC_0100

Anul acesta 4 bursieri doljeni vor sustine examenul de bacalaureat. Sa le uram succes si sa le tinem pumnii!

DSC_0155

Saptamanii Nationale a Voluntariatului a fost sarbatorita in Valcea

Cu ocazia Saptamanii Nationale a Voluntariatului au avut loc 3 activitati in care au fost implicati voluntarii din Biroul Zonal Valcea. Acestia i-au vizitat pe elevii din clasa pregatitoare de la Colegiul National de Informatica Matei Basarab si pe copiii de la Gradinita Nord 2, care ne-au sprijinit in Campania din luna decembrie “Fii alaturi de Mos Nicolae”, strangand jucarii pentru gradinita Dezrobiti.

Cu ocazia Saptamanii Nationale a Voluntariatului au avut loc 3 activitati in care au fost implicati voluntarii din Biroul Zonal Valcea. Acestia i-au vizitat pe elevii din clasa pregatitoare de la Colegiul National de Informatica Matei Basarab si pe copiii de la Gradinita Nord 2, care ne-au sprijinit in Campania din luna decembrie “Fii alaturi de Mos Nicolae”, strangand jucarii pentru gradinita Dezrobiti.

_DSC0087

Voluntarii le-au povestit  elevilor cu ce se ocupa mai exact, le-au prezentat imagini  de la Gradinita Dezrobiti si de la evenimentul care a facut atat de multi micuti fericiti de Mos Nicolae.

_DSC0037

La finalul celor doua vizite, copiii au promis voluntarilor ca se vor implica si anul acesta in campaniile organizate de World Vision Romania (WVR), pentru a-i sprijini pe copiii care nu au atatea jucarii ca ei, intelegand ca fapta buna pe care o fac se numeste VOLUNTARIAT.

_DSC0057

La finalul zilei, voluntarii au fost premiati la randul lor de catre reprezentati World Vision pentru implicarea si energia oferite anul acesta beneficiarilor din proiectele WVR.

Astfel, intalnirea de premiere  a inceput cu o sesiune de teambulding, a urmat apoi vizionarea filmuletelor despre aniversarea a 25 de ani de World Vision. La final, managerul Biroului Valcea, Corina Popescu le-a multumit voluntarilor si le-a oferit mici daruri ca semn al aprecierii pentru eforturile depuse.

In prezent in cadrul Biroul Zonal Valcea activeaza 91 de voluntari, care sustin si sunt implicati cu multa daruire in activitatile WVR.

Saveta, papusa care a cucerit Europa

Zona muntilor Apuseni este una dintre cele mai frumoasa din Transilvania si atrage anual zeci de mii de turisti. Acestia vor, de cele mai multe ori, sa plece acasa cu un suvenir care sa le reaminteasca de clipele minunate petrecute intr-un peisaj feeric.

Zona muntilor Apuseni este una dintre cele mai frumoasa din Transilvania si atrage anual zeci de mii de turisti. Acestia vor, de cele mai multe ori, sa plece acasa cu un suvenir care sa le reaminteasca de clipele minunate petrecute intr-un peisaj feeric. Pentru a veni in intampinarea acestei dorinte, un grup de femei din Baisoara s-a constituit in Asociatia „Produs de Baisoara” si au inceput sa lucreze la un suvenir care poarta mesajul intregii comunitati. Au tinut cont de dorinta comunitatii de a promova traditiile si asa a aparut, in toamna lui 2014, Saveta – papusa imbracata in straie populare specifice zonei Apusenilor.

Saveta, papusa traditionala CJ (5)

Dar Saveta nu este un simplu suvenit accesibil. Ea este povestea oamenilor care se asociaza in ideea de a-si valorifica traditiile locale si de a avea un trai mai bun. Iar rezultatele nu au intarziat sa apara – la nici un an de la aparitie, Saveta a ajuns in casele a zeci de musafiri din SUA si Europa. La randul lor, zeci de romani au primit-o in casele lor pe micuta papusa ce poarta mesajul comunitatii din Apuseni.

Saveta, papusa traditionala CJ (7)

Confectionarea straielor populare pentru Saveta este extrem de migaloasa si cere multa indemanare si rabdare. Cu toate acestea, cele mai mandre de aceasta initiativa s-au dovedit a fi cusatoresele, care isi etaleaza ori de cate ori au ocazia, alaturi de papusa, covoarele tesute la razboi sau straitele lucrate cu grija. Toate aceste minunatii realizate de grupul de femei din Apuseni se vor putea achizitiona la standul special amenajat in cadrul Maratonului Apuseni pe 30 mai, dar si pe site-ul targuldelasat.ro.

Va invitam sa va imbogatiti casele si sufletele de cultura populara romaneasca alaturi de Saveta.

🙂

Saveta, papusa traditionala CJ (4)