Georgiana, 11 ani, Andreea, 12 ani, si Cosmin, 9 ani, traiesc intr-un sat situat in sudul Romaniei. Oriunde ai merge, rutina si linistea locului vorbesc de la sine. Zi de zi, oamenii se lupta cu saracia, principala lor ocupatie fiind agricultura si cresterea animalelor. Pe copii ii zaresti pe ulite, bucurandu-se de jocuri sau jucarii improvizate. Rar, sau poate niciodata, ei isi parasesc satul, fara a sti cum lumea se deschide si ce sanse le poate oferi dincolo de aceste limite.
Georgiana, Andreea si Cosmin locuiesc alaturi de parintii lor, Liliana, 31 de ani, si Marian, 36 de ani, intr-o casa din pamant cu o singura camera locuibila, cu ferestre si pereti crapati. Fara apa si curent electric, viata lor construieste imaginea unor timpuri demult apuse si uitate.„Iarna este cel mai greu. Ne strangem cu totii in singura camera in care avem soba si stam la lumina unei lampi pe baterii. Cand bateriile se termina si nu avem bani sa luam altele, stam la lumina lumanarii sau chiar pe intuneric”, povesteste Liliana.
Venitul familiei provine din alocatiile copiilor si ajutorul social, apoximativ 600 RON, din care se straduiesc sa aiba macar strictul necesar. Cu toate ca neputinta si greutatile i-au insotit mereu, Liliana si Marian incearca din rasputeri sa le poata oferi copiilor lor mai mult. In sezonul cald, tatal ii ajuta pe oamenii din sat, muncind cu ziua: „De la noi din sat nu exista transport spre comuna sau oras, nu exista locuri de munca si doar muncind cu ziua mai poti face un ban. Din pacate, doar vara se mai cauta, dar si atunci din ce in ce mai rar. ”, marturiseste Marian.
Liliana isi dedica tot timpul cresterii copiilor si treburilor gospodaresti, la care de cele mai multe ori o ajuta si cele doua fete. Ziua ei incepe dimineata in zori, atunci cand ii pregateste pe copii pentru scoala. Cu toate ca au doar cateva hainute, uzate si cusute din loc in loc, Liliana este fericita ca are un „schimb bun” pentru fiecare copil. „Nu trebuie sa renunte la scoala, este singura lor sansa pentru mai bine”, spune ea.
In ciuda eforturilor parintilor, Georgiana, Andreea si Cosmin impart adeseori aceeasi farfurie cu mancare. Prima masa a zilei este la ora pranzului, facuta la ceaunul din curte si constand in fasole, varza sau cartofi. Seara, se multumesc cu ce a mai ramas de la pranz, iar daca uneori a ramas prea putin sau nu a mai ramas nimic, copiii asteapta masa de a doua zi. Rareori s-au bucurat de gustul dulciurilor. „Uneori mama ne mai aduce cateo bomboana”, sopteste Georgiana.
Copiilor le place foarte mult sa invete si se straduiesc sa tina pasul cu colegii lor de la scoala. Ei trebuie sa isi termine lectiile pana se intuneca pentru ca la lumina slaba a lampii cu greu vad sa scrie si sa citeasca. Cu toate ca e cea mijlocie, Georgiana este cea care ii indruma la lectii atat pe Cosmin, cat si pe Andreea. „Daca nu iti faci toate temele, nu o sa reusesti sa ajungi doctor asa cum iti doresti”, Georgiana il dojeneste adeseori pe Cosmin.
Cand vine intunericul, in camera mica si neincapatoare li se alatura si parintii. Ore in sir stau de vorba si povestesc, pana cand, rand pe rand, fiecare copil adoarme.
