Pentru ca vreau sa va impartasesc din sentimentele mele colorate din ultimele luni si pentru ca mi s-a dat ocazia am sa ma prezint. Ma numesc Gabriela si implinesc in curand frumoasa varsta de 24 de saptamani de sarcina. Am sa va povestesc pe scurt de ce eu, de ce noi, cand si cum am ajuns aici. Desi parca nici acum nu-mi vine sa cred, acum aproape doi ani eram diagnosticata cu infertilitate intr-o clinica din Bucuresti. Au urmat apoi seturi de controale si analize, monitorizari ale ovulatiei, frustrari si multe rugaciuni catre Dumnezeu in speranta ca se va intampla o minune si ca nu va trebui sa recurg la costisitoarele si ingrozitoarele tratamente hormonale ce mi se sugerau pe viitor in vederea instalarii unei sarcini. Cu aproape opt luni in urma eram hotarata sa incep pregatirea unei fertilizari in vitro si sa accept toate repercursiunile fizice, psihice si financiare ale unei astfel de interventii.
Tot ce mi-am spus a fost ca am sa astept inceputul anului urmator pentru ca deja eram obosita si dezamagita de rezultatele analizelor din ultimul timp. La nici doua luni de la “renuntare”, a aparut ea, minunea, cea de-a doua liniuta. Medicul mi-a explicat atunci ca sunt unul dintre acele cazuri care se “vindeca” fara nici un fel de interventie sau tratament. Ceva ce parea imposibil medical s-a transformat in numai cinci saptamani in primele batai de inima cele mai clar auzite vreodata. Prima vizita a fost direct la medicul specialist, intr-o clinica privata, care mi-a ramas pana in acest moment medicul care ma monitorizeaza si cu care sper sa si nasc. Spun sper pentru ca in ultimele sase luni am cunoscut mai multi doctori, mai multe sisteme medicale si implicit o gama variata de servicii si calitate. Poate pentru ca am fost un caz ceva mai inedit din punct de vedere medical sau poate pentru ca medicul meu actual e mai precaut decat altii, am facut ecografii la fiecare doua saptamani (exceptie facand concediul de sarbatorile de iarna).
Mi s-au recomandat multe analize medicale precum toxoplasmoza, citomegalovirus, multe analize de sange si urina care trebuiau sa depisteze eventuale probleme in sarcina. Am inteles ca cele mai multe dintre aceste analize nu sunt suportate de catre asigurarea medicala obisnuita asa ca am amanat vizita la medicul de familie. Recunosc ca am considerat-o ca pe o vizita formala care avea sa-mi asigure doar avizul necesar la locul de munca. Nici macar nu mi-am imaginat ca el are obligatii la nivel de supraveghere pentru femeile insarcinate inscrise in jurisdictia sa. In saptamana a 15 a m-am confruntat cu contractii dureroase care m-au imobilzat la pat zile intregi. Am fost imediat la medic si in urma consultului mi s-a explicat ca desi acum colul are dimensiunile normale sunt suspecte durerile si ca va trebui sa monitorizam mult mai atent sarcina fiind sanse mari pentru un avort spontan. Am inceract sa-mi pastrez increderea si curajul, am sperat si am crezut ca Dumnezeu nu mi-a oferit sansa asta pentru a mi-o lua doar putin mai tarziu. Am cautat deci a doua parere specializata. Mi-a fost recomandat un doctor cu renume dintr-un spital de stat la fel de renumit. Am sunat direct pe numarul sau de telefon si mi-a explicat ca ma poate vedea chiar a doua zi. M-am dus foarte incantata de promptitudinea de care a dat dovada. Am ajuns dimineata la 7.00 in Ambulatoriu, credeam ca o sa fiu prima si singura persoana din fata cabinetului. Eram insa a noua persoana la coada oficiala si mi-au trebuit nici mai mult nici mai putin de cat patru ore ca sa pot sa intru in cabinetul doctorului pentru o consultatie de 10 minute. Doctorul a intarziat trei ore, nimeni nu ne-a a anuntat nimic dar o ambitie de grup ne-a tinut pe toti tinuiti pe culoarele reci si ale spitalului. De la momentul venirii mele au mai aparut inca doua zeci de paciente. Nu are rost sa va mai spun ca randul in cabinet iti venea in functie de cati bani introduceai in buzunarul larg al asistentei.
Am reusit intr-un final sa trec peste depresia holului total neprietenos, peste cabinetul urat mirositor, mobilierul de fier si masa de consultatii aproape rupta si mi-am facut curaj sa-i explic medicului problema cu care ma confrunt. Consultul a durat exact 10 minute, timp in care a reusit sa-mi scrie si reteta, sa vorbeasca si cu asistenta despre service-ul in care si-a dus masina, sa-si dea seama si de ce sufar.
Din fericire chiar daca metoda consultatiei nu m-a incantat foarte tare, medicul mi-a pus un diagnostic foarte optimist si mi-a explicat ca durerile pe care le am nu sunt nici pe departe contractii dureroase, ci doar o reactie la fainoase. Mi-a sugerat sa le elimin din alimentatie si asta am si facut. Nu mai am dureri in urma dietei recomandate. Acum am mai multa grija ce mananc. Evit cartofii, painea, fasolea, produse din /cu faina, orezul si celelalte derivate si nu doar ca nu mai am dureri dar acest lucru a avut si un efect benefic asupra siluetei mele. Nu intentionam sa tin vreun regim de slabire in acesta perioada dar mi-am dat seama ca daca reusesc sa ma tin departe de fainoase am sa am foarte multe beneficii. Mananc multe salate, dar si peste, vita, pui, in diverse combinatii gatite, lactate, fructe si legume. Incerc sa mananc “colorat”asa cum ma invata o colega acum ceva timp.
Cam atat momentan despre mine, despre cum si cand … Astept cu nerabdare sa va povestesc despre vizita la medicul de familie, impresia pe care mi-a lasat-o, ultimele analize pe care le-am efectuat si starea mea generala care sper sa se pastreze buna si pe sfarsitul celui de-al doilea trimestru de sarcina.
Multumesc si sarcina usoara in continuare tuturor!
