Dragi prieteni,
Numele meu este Vasilica, am 12 ani si impreuna cu familia mea locuiesc intr-un sat din comuna Rebricea. Impreuna cu sora mea, Maria (12 ani) si fratele mai mare, Constantin (14 ani) facem naveta in fiecare zi, pe jos, pana la scoala. Nu ne dorim de la Mos Craciun jocuri, haine sau alte lucruri pentru ca cel mai mult ne dorim sa ajungem mai repede la scoala. Cu incaltarile si hainele e cel mai greu. De la atata drum, ghetele pe care le cumparam se rup foarte repede.
In fiecare dimineata ne trezim la 6 ca sa sa ajungem la timp la ore, pentru ca ne place la scoala si nu vrem sa lipsim.Seara, mai ales pe timp de iarna, ajungem pe intuneric acasa iar noi inca nu avem curent electric. Este curent in sat dar nu avem bani ca sa tragem iar din aceasta cauza trebuie sa-mi scriu temele la lumina lumanarii. Daca termin – bine, daca nu va trebuie sa explic a doua zi la scoala de ce nu am putut.
Singura noastra sursa de venit este alocatia pe care o primim de la stat, in total adunam 600 de lei. Tata mai munceste cu ziua prin sat, dar munca fizica e grea, sa incarci si sa cari roabe intregi de gunoi…nu-i usor. Iarna e si mai greu. Lemnele le caram noi din padure, pentru ca nu le putem cumpara. Animele nu prea avem – cateva gaini si un porc pe care va trebui sa il impartim cu unchiul meu, de Craciun.
Imi place la scoala dar daca voi continua liceul…nu stiu ce sa zic. Costa mult si nu stiu…o sa vedem. Mai am pana acolo..
Vasilica este inclus in proiectul ‘’Eu cum ajung la scoala?’’ si cu ajutorul vostru cat de curand va putea ajunge la scoala cu noul microbuz.
