Trăim într-o lume în care ritmul schimbărilor este atât de rapid încât reperele par să se dizolve. Cu toate acestea, mulți specialiști în educație au remarcat faptul că sala de clasă se încăpățânează să rămână – mai mult sau mai puțin – la fel ca în urmă cu un secol: bănci pentru elevi, de la care se așteaptă să fie cuminți și atenți la oră, un profesor care conduce magistral transferul de cunoștințe și o programă – mai degrabă încărcată – pe care elevii trebuie să și-o însușească. Acesta este modelul „educației industriale”, care fabrică absolvenți tot mai departe de cerințele lumii actuale. Aproape ca o moară care macină în gol, generând o stare de neîncredere crescândă în sistem atât din partea profesorilor, cât și a elevilor și a părinților acestora.
Proiectul „Școala pentru toți: acces la educație de calitate pentru preșcolari, școlari și cadre didactice din regiunea de Nord-Vest” încearcă opusul. Își propune să iasă din această paradigmă care privește elevul ca principal beneficiar al actului educațional, dar îl tratează de multe ori drept o simplă piesă statistică în peisajul rezultatelor excepționale sau al fenomenului abandonului școlar. Urmărește să construiască un nou tipar al actului pedagogic, în care profesorul este mai mult decât un simplu specialist „tobă de carte”; profesorul redevine cel care ajută la învățare în loc să indice ce trebuie învățat. Totodată, proiectul vede în părinți și în ceilalți membri ai comunității niște parteneri în asigurarea unei educații de calitate pentru elevi.
Practic, proiectul urmărește să revină la sensul etimologic al cuvântului „școală”. În limba greacă, termenul skholé desemna „timp liber”, iar în latină termenul de skola va ajunge la înțelesul de „timp liber dedicat învățării”. Deși poate părea un deziderat prea optimist, actorii implicați în proiect sunt convinși că doar printr-o schimbare de paradigmă putem într-adevăr contribui la reconstruirea încrederii în educație, ca pregătire pentru viață.
De altfel, printre criticile aduse sistemului educațional actual e și faptul că școala pregătește copiii pentru un viitor în care niciunul dintre profesorii adulți nu va ajunge să trăiască. Așa se explică mutarea accentului dinspre actul transferului de educație („educația de tip container”, cum ar numi-o cercetătorul Mihai Nadin) înspre educația celor 4C (comunicare, colaborare, creativitate și simț critic), care să îi permită viitorului adult să înțeleagă și să acționeze responsabil și în cunoștință de cauză în orice context.
Despre aceste aspecte s-a discutat și în cadrul întâlnirii de lucru din data de 28 octombrie 2019, găzduită de Școala Gimnazială Cojocna, județul Cluj, partener în proiectul „Școala pentru toți”. Doamna Iacob Adriana, inspector în cadrul ISJ Cluj, a vorbit despre rolul comunității în revigorarea educației și în reconectarea activităților școlare și a comunității. „Școala ca sistem viu” reprezintă, de altfel, o preocupare la nivel internațional, plecându-se de la premisa că o instituție puternică depinde de relațiile pe care le construiește și mai puțin de lucrurile pe care le stăpânește. Privită astfel, relația dintre școală și comunitate depășește cadrul oarecum simplist al voluntariatului sau al serbărilor cu public, îndreptându-se spre construirea unei colaborări din care ambele părți să învețe, în vreme ce elevii sunt reconectați la realitățile vieții de zi cu zi. Metafora zidurilor care îngrădesc școala a fost, astfel, înlocuită cu cea a farului care luminează traseul comunității.
În privința rezultatelor palpabile ale proiectului, s-a observat o ameliorare a situației școlare a elevilor care au participat la programul „Școală după școală” în decursul anului școlar 2018-2019. Evident, există loc de mai bine, fapt ce a condus discuția înspre urgența reînnodării relației dintre școală și cadrele didactice, pe de o parte, și comunitatea de părinți, de cealaltă parte.
Acesta a fost subiectul prezentării realizate de domnul prof. Ioan Ivașcu, directorul Școlii Gimnaziale din Cojocna, care a reiterat necesitatea elaborării unui plan realist și documentat de intervenție educațională, un plan care să pornească de la o cunoaștere aprofundată a problemelor comunității în ansamblul ei. Aceasta pare a fi principala provocare pentru orice demers ce urmărește o înnoire a educației: demolarea zidurilor care separă profesorii, elevii și părinții; în fond, ei ar trebui să constituie o comunitate, dar realitatea este că noțiunea de conlucrare este înlocuită în chip nefericit cu cea de contrare.
Întâlnirea a continuat cu o dezbatere, în cadrul căreia au luat cuvântul cadrele didactice, reprezentanții Inspectoratului Școlar Județean Cluj și ai World Vision România. Principala provocare: cum să construiești o imagine pozitivă a școlii, într-o comunitate marcată serios de problema sărăciei și de cea a analfabetismului? Răspunsul constă în adoptarea de noi metode pedagogice – cum ar fi cea a service-learning-ului – care să fie puse în aplicare în toate cele 3 componente ale proiectului: Școală după școală, A doua șansă și Școala părinților.
Întâlnirea a fost un exercițiu util de recapitulare și reinițializare a activităților din proiectul ”Școala pentru toți” la nivelul comunității. O dovadă că învățăm din experiențele trecute pentru a face față provocărilor noului an. „Școli care învață” este titlul unei cărți care încearcă să prezinte câteva direcții prin care școala poate redeveni parte a comunității. „Școli care învață” trebuie să devină motto-ul fiecărui profesionist angrenat în actul educațional.
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capital Uman 2014 – 2020.
Axa prioritară: 6 „Educație și competențe”
OS: 6.2, 6.3 6.4, 6.6
Titlul proiectului: „Școala pentru toți-acces la educație de calitate pentru preșcolari, școlari și cadre didactice din Regiunea Nord-Vest”
Beneficiarul proiectului: Fundația World Vision Romania
Codul proiectului: POCU/74/6/18/104571
