Călătoria de la șoaptă, la strigăt

Unul dintre cele mai importante rezultate pe care World Vision Romania doreste sa-l obtina prin interventia complexa, integrata si punctuala pe care o desfasoara in comunitatile rurale dezavantajate este acela de a-i determina pe copii sa-si faca auzita vocea. Astfel, la final de an, proiectele si evolutia copiilor pe acest plan al dezvoltarii personale, dar si sociale este ceea ce conteaza.
Roxana face parte din Consiliul Consultativ al Copiilor (CCC) WVR de aproape un an, iar in toata aceasta perioada a participat la toate activitatile initiate si organizate de CCC in comunitatile rurale din Vaslui. Care sunt rezultatele implicarii CCC in viata comunitatilor rurale din judetul Vaslui, in ce consta schimbarea si cum a transformat-o pe ea personal activitatea in Consiliu sunt doar cateva lucruri pe care Roxana ni le povesteste intr-un scurt rezumat a ceea ce pentru ea a inseamnat 2018 si CCC.


”Acest an a avut o importanta majora pentru mine. Schimbarea a avut loc pe doua fronturi: eu si comunitatea mea. Pentru a putea intelege care a fost schimbarea pentru mine trebuie sa incepem cu inceputul. Cum va si asteptati a existat un imbold, un eveniment ce m-a facut sa vreau o schimbare in viata mea. Dintotdeauna am fost o persoana timida si pesimista. Partea de public speaking si interactiune cu oamenii era paralela cu zona mea de confort. Ma descurcam bine la recitat poezii in fata unui grup restrans de oameni, asa ca in clasa a7-a, d-na diriginta a crezut ca nu voi avea probleme in a recita o poezie in fata tuturor copiilor din scoala si a cadrelor didactice. Asa am crezut si eu. Stiam ce trebuia sa zic,repetasem de multe ori,dar…cand am ajuns in fata tuturor, cand am vazut atatea perechi de ochi focusate pe mine nu am mai stiut nimic,dar absolut nimic. Si au inceput rasetele si soaptele. In acel moment voiam sa ma fac mica-mica si sa dispar. Si am reusit sa fac asta ,partial. Am iesit din sala plangand si am plecat direct acasa. Stiti ca se spune ca atunci cand nu mai poti, mai poti putin? Ei bine,asa credea si Universul. Asa ca glumele proaste au continuat. Si mi-am dat seama de ce am esuat: pentru ca imi era frica.Imi era frica sa vorbesc in public, imi era frica sa nu gresesc.

Esecul schimba traseul, dar niciodata destinatia 
Dupa acest eveniment mi-a luat ceva pana mi-am dat seama ca cele mai mari frici ale mele,sunt defapt cele mai mari vise. Asa ca am inceput sa ma indrept incet,dar sigur catre visele mele. Imi place sa-mi definesc progresul prin constructia „calatoria de la soapta la strigat”. Mi-am dat seama ca esecul schimba traseul, dar niciodata destinatia. Si daca azi am o voce sa strig este pentru ca in jurul nostru, mai aproape de noi decat am crede, unii oameni vorbesc in soapta despre nedreptate sau nu vorbesc deloc. Dupa acest an incarcat cu reusite, printre care s-au strecurat si esecuri,  am devenit o persoana mul mai putenica, mai increzatoare, mai curajoasa si mai optimista. Am devenit cea mai buna varianta a mea.
La nivel de comunitate, schimbarea a avut loc din punct de vedere al mentalitatii oamenilor. Copiii sunt mai bucurosi si au un comportament adecvat,sunt mai increzatori si au o oarecare satisfactie deoarece vocea lor conteaza,iar oameniii mari vor sa afle care este perspectiva lor. Adultii sunt si ei mai fericiti pentru ca au realizat ca schimbarea exista,are loc si cei care o declanseaza sunt chiar copiii lor.


Cea mai mare provocare a avut loc pe 1 iunie cand trebuia sa desfasuram niste activitati cu ocazia Zilei Internationale a Copilului.A fost cea mai complexa activitate,dar si activitatea la care au participat cei mai multi copii.Cum numarul participantilor era mai mare decat am preconizat,copiii erau greu de organizat,iar pentru un moment m-am panicat crezand ca nu vom putea duce activitatea la bun-sfarsit asa cum ne-am propus.Dar cu ajutorul cadrelor didactice si a voluntarilor am reusit sa desfasuram activitatile exact cum am dorit.Atunci a fost si cea mai mare reusita.Nu ma asteptam sa putem mobiliza copiii atat de bine si sa primim un feedback atat de bun,atat de la copii cat si de la profesori.
Nu stiu cum va arata viitorul, dar cu siguranta va fi o varianta mult mai buna a prezentului,asta doar daca fiecare dintre noi isi va dori si va face toate demersurile necesare ca acest fapt sa devina real, deoarece schimbarea porneste de la fiecare dintre noi,iar puterea exemplului are un mare impact.Eu una nu cred ca ar fi necesara existenta unei lumi perfecte,atat timp cat fericirea si sanatatea sunt nelipsite din viata oamenilor.Sper ca toti oameni sa isi gaseasca drumul si sa constientizeze ca fericirea se afla in lucrurile simple,iar daca le permite timpul,caci aici este vorba mai mult de timp,sa nu ezite in a imparti zambete.

Tot ce visez e sa fiu fericita 

Inainte visurile mele erau strict legate de scoala:sa-mi continui studiile,sa merg la facultate si cam atat, lucruri pe care cu siguranta o sa le fac. Asta pentru ca eu nu-mi descoperisem niciun talent. Nu am voce, nu ma pricep la desen, urasc sportul si tot ce stiam sa fac era sa invat. Acum lucrurile s-au schimbat pentru ca mi-am descoperit o mare pasiune,ce ma face fericita si ma motiveaza: voluntariatul. Dupa ce o sa ies din CCC o sa fac in continuare voluntariat. Mi-ar placea sa fac voluntariat intr-un centru de zi sau intr-un orfelinat. La un momentdat ma gandeam sa devin invatatoare,pentru ca inainte de inceputul orelor ma duc si ii ajut pe copiii din clasele primare la teme si chiar imi place sa fac asta,dar nu cred ca aceasta meserie ar fi cea mai potrivita pentru mine. Inainte,visam sa devin avocat pentru ca este o meserie a dreptatii. Visam sa apar oamenii si sa le apar drepturile. Dar apoi mi-am dat seama ca adevaratele nedreptati nu ajung pana in instanta. Adevaratele nedreptati si probleme sunt cunoscute,dar cei care stiu de ele nu trag un semnal de alarma. Asa ca m-am gandit sa ma fac politista.Dar nici aici nu sunt hotarata. Tot ce stiu e ca visez sa fiu fericita si sa ii fac si pe ceilalti fericiti si sa ii ajut pe ei la fel cum am fost si eu ajutata sa isi gaseasca vocea interioara, sa lucrez cu copii si sa ii ajut sa isi atinga scopurile, visele si sa aiba incredere in ei.Poate pana ma decid eu se inventeaza o meserie care sa se plieze pe cerintele acestea.
World Vision te ajuta sa descoperi cine esti tu cu adevarat si care sunt atuurile tale. Te ajuta sa depasesti stadiul de”trebuie sa-mi vad de patratica mea”. Esti apreciat,sustinut si indrumat,iar daca vrei ca vocea ta si a restul copiilor din comunitatea ta sa rasune,atunci implica-te.Daca eu am putut mobiliza peste 300 de copii si am putut schimba perspective cu ajutorul echipei WV poti si tu!” – Roxana.