Într-un sat izolat găsim o familie cu trei copii. Ambii parinţi s-au ocupat dintotdeauna doar cu agricultura. Nu au fost niciodata angajaţi, însă de dimineaţa până seara au făcut tot ce le-a stat în putinţă să aibă o gospodărie cât mai frumoasă. Cu ajutorul primit de la World Vision România, mini-ferma lor numară acum 24 de capre, o vacă, trei purcei şi un cal.
„Tot ce avem am făcut noi, cu mâna noastră. Şi grajdul, şi casa în care locuim, tot ce avem am făcut cu mâinile noastre. Numai cu agricultura ne ocupăm şi facem ce putem să le asigurăm copiilor ce au nevoie. Vrem să ne facem şi platformă de gunoi, încercăm cât putem să facem să fie mai bine”, povesteşte capul familiei.
Alături de soţia lui, Vasile încearcă să le ofere un viitor cât mai luminos celor trei copii: Cătălina, mezina, este în clasa a VI-a, Cătălin este în clasa a noua, iar Alexandru este cel mai mare dintre fraţi şi este elev în clasa a X-a. Din păcate, ambii băieţi au avut probleme cu dezvoltarea intelectuală. De mici au fost mai izolaţi, mai introvertiţi şi au fost îndreptaţi către o şcoală specială. Mama provine dintr-o familie de învăţători şi a încercat tot ce a putut să îi recupereze, iar o mare parte din problemele din copilărie au fost depăşite. Acum, cei doi sunt elevi la liceul din Dej, însă provocările sunt acum de altă natură – abonamentul la autobuz îi costă 160 de lei pe fiecare, astfel că banii stranşi din valorificarea produselor din gospodărie trebuie gestionaţi cu mare grijă.
Visează la o gospodărie bogată
Tatăl celor trei copii povesteşte că de când se ştie a avut animale. În trecut a avut chiar şi şase vaci, iar câteva capre au fost întotdeauna libere prin jurul casei. Dupa ce a primit din partea World Vision cinci capre, fermierul s-a gândit ca poate aşa va reuşi să ajungă la gospodăria mult visată.
„Acum mai avem o vacă. Am avut şase, însă am vândut trei şi trei s-au dus obligatoriu. Întotdeauna am avut şi câteva capre, le lăsam libere şi se duceau prin spatele casei, pe unde voiau ele să îşi aleagă mâncarea, însă niciodata nu s-au rătăcit. Acum că avem mai multe, le-am făcut adăpost cu apă captată din fântână, tot ce trebuie. Avem şi fân destul anul asta, nu avem animale cât fân am strâns pentru ele. Nu se poate compara laptele de vacă cu cel de capră, e foarte bun. Şi smântâna facem din laptele de capră”, explică cei doi soţi.
În primăvară, aceştia au vândut iezii, iar cererea a fost atât de mare încât şi-au dat seama că e indicat să işi mărească gospodăria. Au mai vândut şi lapte, însă pe la cunoştinţe, niciodată nu a ajuns să meargă la piaţă.
„Tot încerc să ajung la o gospodărie cât mai mare. Lucrăm toţi şi ne îngrijim de ce avem pe lângă casă. Am fost şi la Cluj, am făcut şcoală de fermieri. Am vrut să încerc şi eu să obţin fonduri să mă extind, însă nu am reuşit în final să fac niciun proiect, nu a mai fost nimic”, adaugă Vasile.
Cel mai de nădejde ajutor este Cătălin, fratele mijlociu. Este ataşat de capre şi ii plac toate animalele, astfel că nu ratează nicio ocazie să îşi îmbogăţescă gospodăria cu o noua rasă.
„Caprele îmi sunt dragi, am început şi să le botez. Primul botezat a fost un iedut în primăvară, i-am zis Alfonso. Vara asta tot printre capre am fost, îi ajut pe părinţi să le îngrijească, să le mulgă. Am şi un iepure şi porumbei. Îmi plac porumbeii, îi cresc de mici, sunt de rasă”, spune Cătălin, elev în clasa a noua.
Până la sfârsitul anului, cei doi soţi işi doresc să reuşească să îşi achizitioneze cel puţin alte şase capre, urmând ca în primăvară să mai păstreze din iezi şi să işi crească gospodăria cât de mult pot.
