familie – Blog – World Vision Romania

Copilărie cu copii

Echipa Merck Sharp and Dohme în vizita lor în comunităţile din Dolj au cunoscut-o pe Claudia, un model de mama pentru tinerele din ziua de astăzi.

Claudia este o mama, tanara, cu 3 copii, care şi-a început viaţa de familie la 16 ani. Copilaria ei a fost una grea. A rămas orfană de tata la 13 ani şi de atunci a trebuit să se descurce singură. Cea care îi era mama nu a susţinut-o sa meargă la şcoală şi tânara a fost nevoită să muncească ca să poată supravieţui. Timp de 3 ani a avut grija de o bătrană bolnavă de cancer. A fost nevoită să renunţe la şcoală.

La vârsta de 16 ani l-a cunoscut pe soţul ei şi împreună au încercat să îşi construiască o familie.

“La 16 ani l-am adus pe lume pe Robert. Eram un copil cu copil. La început nu mi–am dat seama că sunt însărcinată. Sarcina a fost cu probleme. Nu am putut să nasc la Filiaşi şi am fost trimisă la Craiova. Am avut complicatii la naştere. Eu sufăr de o boală rară de piele şi am fost speriată să nu le transmit şi la copii. Foarte greu am născut”a declarat Claudia.

La prima sarcină nu a mers niciodată la un medic de specialitate, nu a facut analize sau ecografie.

La celalalte doua sarcini, Claudia a fost îndrumată şi susţinută de lucratorul comunitar World Vision din comunitate şi de medicul de familie să meargă la un medic specialist. Şi sfaturile au fost de folos, deorece Claudia a mai adus pe lume încă doi copii, dar fara probleme.

“Ïncercăm să le oferim sprijin mamelor din comunitatea noastră. Impreună cu medicul din sat le-am susţinut şi încurajat să meargă la un medic de specialitate. Dupa cum stim posibilitaţile materiale sunt reduse şi majoritatea renunţă să mearga la medic. Fie altele au mai multi copii acasa şi pentru ele e mult mai important să le cumpere copiilor mâncare, decat sa faca o ecografie. “a declarat Elisabeta Vieru, educator comunitar Argetoaia.

De-a lungul timpului, Claudia a fost beneficiară a proiectelor desfăşurate de World Vision România în comunitatea sa. A participat la sesiuni de informare pe sănătate şi în prezent este beneficiară a proiectului Mame pentru viaţă. Viaţă pentru mame.

“Sesiunile la care am participat sunt bienevenite pentru femeile şi tinerele din satul nostru. Aceste informaţii ne ajută sa ne cunoaştem corpul, să ne dăm seama ce se întamplă cu noi când rămănem gravide, ce trebuie sa facem ca să ne protejam şi nu numai, cum sa ne protejam de boli si cum sa nastem copii sănătoşi” a declarat tânăra.

“Proiectul Mame pentru viaţă. Viaţă pentru mame se desfăşoara în zece comunităţi din judeţul Dolj. Acest proiect a venit în comunităţile noastre tocmai din nevoia de informare şi conştientizare a femeilor şi fetelor cu vârsta între 15 până la 40 de ani, femei care sunt fertile, până la acesta vârstă şi care din lipsa de cunoştinţe nu ştiu să îşi gestioneze o sarcină dorită sau nedorită. Prin acest proiect le informam despre serviciile pe care le pot accesa şi despre drepturile pe care le au gravidele şi femeile din România. “ a declarat Geta Ungureanu , coordonator proiect Dolj.

Claudia şi soţul ei sunt un model pentru comunitate lor, ca se poate, dacă munceşti şi eşti înţelegător, poţi să ai o familie frumoasă.

Laptele de capră, ajutorul de bază pentru o familie care luptă pentru o viaţă mai bună

Într-un sat izolat găsim o familie cu trei copii. Ambii parinţi s-au ocupat dintotdeauna doar cu agricultura. Nu au fost niciodata angajaţi, însă de dimineaţa până seara au făcut tot ce le-a stat în putinţă să aibă o gospodărie cât mai frumoasă. Cu ajutorul primit de la World Vision România, mini-ferma lor numară acum 24 de capre, o vacă, trei purcei şi un cal.

„Tot ce avem am făcut noi, cu mâna noastră. Şi grajdul, şi casa în care locuim, tot ce avem am făcut cu mâinile noastre. Numai cu agricultura ne ocupăm şi facem ce putem să le asigurăm copiilor ce au nevoie. Vrem să ne facem şi platformă de gunoi, încercăm cât putem să facem să fie mai bine”, povesteşte capul familiei.

Alături de soţia lui, Vasile încearcă să le ofere un viitor cât mai luminos celor trei copii: Cătălina, mezina, este în clasa a VI-a, Cătălin este în clasa a noua, iar Alexandru este cel mai mare dintre fraţi şi este elev în clasa a X-a. Din păcate, ambii băieţi au avut probleme cu dezvoltarea intelectuală. De mici au fost mai izolaţi, mai introvertiţi şi au fost îndreptaţi către o şcoală specială. Mama provine dintr-o familie de învăţători şi a încercat tot ce a putut să îi recupereze, iar o mare parte din problemele din copilărie au fost depăşite. Acum, cei doi sunt elevi la liceul din Dej, însă provocările sunt acum de altă natură – abonamentul la autobuz îi costă 160 de lei pe fiecare, astfel că banii stranşi din valorificarea produselor din gospodărie trebuie gestionaţi cu mare grijă.

Visează la o gospodărie bogată

Tatăl celor trei copii povesteşte că de când se ştie a avut animale. În trecut a avut chiar şi şase vaci, iar câteva capre au fost întotdeauna libere prin jurul casei. Dupa ce a primit din partea World Vision cinci capre, fermierul s-a gândit ca poate aşa va reuşi să ajungă la gospodăria mult visată.

„Acum mai avem o vacă. Am avut şase, însă am vândut trei şi trei s-au dus obligatoriu. Întotdeauna am avut şi câteva capre, le lăsam libere şi se duceau prin spatele casei, pe unde voiau ele să îşi aleagă mâncarea, însă niciodata nu s-au rătăcit. Acum că avem mai multe, le-am făcut adăpost cu apă captată din fântână, tot ce trebuie. Avem şi fân destul anul asta, nu avem animale cât fân am strâns pentru ele. Nu se poate compara laptele de vacă cu cel de capră, e foarte bun. Şi smântâna facem din laptele de capră”, explică cei doi soţi.

În primăvară, aceştia au vândut iezii, iar cererea a fost atât de mare încât şi-au dat seama că e indicat să işi mărească gospodăria. Au mai vândut şi lapte, însă pe la cunoştinţe, niciodată nu a ajuns să meargă la piaţă.

„Tot încerc să ajung la o gospodărie cât mai mare. Lucrăm toţi şi ne îngrijim de ce avem pe lângă casă. Am fost şi la Cluj, am făcut şcoală de fermieri. Am vrut să încerc şi eu să obţin fonduri să mă extind, însă nu am reuşit în final să fac niciun proiect, nu a mai fost nimic”, adaugă Vasile.

Cel mai de nădejde ajutor este Cătălin, fratele mijlociu. Este ataşat de capre şi ii plac toate animalele, astfel că nu ratează nicio ocazie să îşi îmbogăţescă gospodăria cu o noua rasă.

„Caprele îmi sunt dragi, am început şi să le botez. Primul botezat a fost un iedut în primăvară, i-am zis Alfonso. Vara asta tot printre capre am fost, îi ajut pe părinţi să le îngrijească, să le mulgă. Am şi un iepure şi porumbei. Îmi plac porumbeii, îi cresc de mici, sunt de rasă”, spune Cătălin, elev în clasa a noua.

Până la sfârsitul anului, cei doi soţi işi doresc să reuşească să îşi achizitioneze cel puţin alte şase capre, urmând ca în primăvară să mai păstreze din iezi şi să işi crească gospodăria cât de mult pot.

Un zambet larg care aduce lumina

Pe Ionut il gasesti in fiecare zi la scoala, asezat cuminte in banca lui, inconjurat de prieteni si de caietele si cartile lui care ii sunt atat de dragi. Cel mai mult iubeste Religia si ora de Romana – Abecedarul. De la invatatoarea lui aflam ca Ionut scrie deja cel mai repede si corect din clasa. Face literele mari, rotunde si frumoase. Ii place sa raspunda si sa iasa la tabla. Este atent, politicos, prietenos si are “un zambet larg care aduce lumina in clasa”, asa cum spune una dintre colegele lui.

Ionut se bucura pentru ca a venit primavara. La ora de lucru manual a pregatit pentru mama lui o buburuza pe care vrea sa i-o daruiasca de 8 Martie pentru a-i purta noroc. Isi iubeste foarte mult mama. Aceasta il ajuta la teme, ii citeste povesti seara, il incurajeaza in fiecare dimineata cand pleaca la scoala sa invete bine ,,pentru ca doar asa poate reusi in viata”.

Ionut mai are o sora, Bianca, 9 ani, si un frate, Alex, 4 ani. Intreaga familie traieste din alocatiile copiilor si ajutor social. Adapost le este o casa de chirpici, cu pamant intarit pe jos. Lucian si fratii lui dorm, mananca si se joaca intr-o singura camera. Doua paturi, o soba si carpetele multicolorate de pe pereti formeaza universul unde acestia isi petrec majoritatea timpului. Dupa ce isi face temele, ghemuit in pat pentru ca nu are o masa unde sa scrie, Ionut se joaca cu fratele mai mic. O cutie de carton cu jucarii vechi pare sa le aduca celor doi mare bucurie. Impreuna inventeaza jocuri, rad, canta..si pentru ei acest lucru inseamna fericire….singura fericire pe care o cunosc.