Deschid ochii, incerc sa ma trezesc. Nu ma simt ca dupa un somn linistit si oare de ce stau intinsa pe jos si obrazul atinge podeaua salii de clasa? Ridic privirea. Bucati din tavan pare ca au cazut peste colegii mei, iar de sub catedra vad un pantof de femeie, cel al profesoarei de franceza presupun, caci ultimul lucru pe care mi-l amintesc este ca tocmai ce incepusem ora de literatura. Apoi imi amintesc de zgomotul puternic si amenintator, zgaltaiala podelei si prabusirea planselor frumos aranjate de pe pereti. Acum nu ma pot misca iar praful gros imi taie respiratia. Privirea mi se incetoseaza si o caldura stranie imi cuprinde bratul. Ating podeaua si descopar un lichid vascos, cald ce se imprastie in jurul meu. Pare a fi sange si mi se pare ca arata infricosator caci niciodata nu am mai vazut atat de mult sange adunat in jurul meu. Frica imi conduce gandul spre mama mea care sper ca va sosi repede, desi afara nu este intuneric, ceea ce inseamna ca ea se afla inca la birou. Ca intotdeauna, ma simt mai linistita atunci cand ma gandesc la ea si sper ca nu o sa ma certe prea tare cand va vedea in ce incurcatura am intrat.
———————————————————————————–
Ajunsa in fata scolii unde fiica mea invata am ramas impietrita. Cu greu am putut recunoaste cladirea, caci strada pe care aceasta se afla s-a transformat acum intr-un amestec nedefinit de bucati de ciment si tigla provenind de la numeroasele constructii abia daramate. Toate acestea formau acum un spatiu al haosului, al disperarii. Pe fetele celor din jur citeam groaza. Probabil ca si eu aratam la fel caci deja imi dadusem seama ca, sub toate acele daramaturi, copilul meu agoniza.
Echipa de interventie a inceput sa scoata la ivela turpuri lipsite de viata sau abia in viata. Copilul meu a fost gasit abia peste cateva zile. Rasuflarea ii fusese luata inca din momentul catastrofei.
Acest cutremur a lasat urme adanci in viata mea, dar si a multor altor haitieni, urmari dureroase care ne vor apasa mult timp de acum inainte.
–adaptarea povestii lui Elvire Douglas, Coordonator WV Haiti HEA, care, in mod tragic, si-a pierdut fiica atunci cand cladirea scolii s-a prabusit peste ea si peste alti copii. Au trecut zile pana cand corpul neinsufletit al fetitei a fost scos de sub daramaturi.
