Între două lumi diferite, căutăm asemănările. Soluții pentru reducerea inegalităților din sistemul de educație

Copiii se joacă în noroi, folosesc pietrele pe post de minge și rostogolesc cauciucuri de la unul la altul. La prânz, cea mai consistentă masa a zilei, mănâncă ”porridge”, un fel de mămăligă de-a noastră, dar făcută din griș, cu o lingură de tocană de legume alături. Nu au văzut niciodată un computer și încearcă să-și imagineze cum funcționează o tastatură doar privind un desen pe o foaie. Sunt mai tot timpul desculți și igiena nu e o prioritate, oricum și casele, și școala, și totul e făcut acolo din pământ și paie. ”În Kenya un profesor predă pentru 50 de copii și predăm de toate: matematică, informatică, muzică, engleză. Există o singură carte din care profesorul explică și e greu să le menții interesul când cei din spate abia aud sau văd ce le arăți. După ce am început să le dăm o masă caldă, interesul copiilor pentru școală a crescut enorm”, povestește Rogers Wasuna, profesor în Kenya.

  Traversăm continente și ajungem în țara cu un sistem de învățământ recunoscut ca fiind cel mai bun din lume. În Finlanda, unde principala menire a şcolii este de a-i pregăti pe copii pentru viitor. Acolo unde elevii merg de plăcere la școală, au manuale digitale, prânz cald în fiecare zi, cursuri interactive în spații deschise și… rezultate: peste 90% dintre absolvenţii de liceu promovează examenul de bacalaureat și peste 65% dintre liceeni ajung la facultate.  ”Unul din principiile de bază în sistemul educațional finlandez este să nu arzi etapele. Dacă un copil spune că nu a înțeles lecția, apoi mai spun și alții același lucru, se întâmplă ca la Formula 1: apar acele pit stopuri și o echipă întreagă de pedagogi intervin pentru a-i ajuta pe acei elevi să țină pasul”, explică Gabriela Niță, care a făcut voluntariat in școlile din Finlanda.

Undeva între aceste două sisteme suntem noi. În România avem de toate: copii excepționali care iau medalii de aur la olimpiade, dar și copii care abandonează după gimnaziu ori nu trec bacalaureatul. Avem școli dotate cu laptop-uri și laboratoare performante, dar și școli cu toaleta în curte, fără apă curentă și fără căldură.

Cum reducem aceste diferențe?

Cum fac față dascălii din Kenya și ce fac atât de bine cei din Finlanda?

Între două lumi diferite, am căutat asemănările împreună cu dascăli, mediatori școlari, pedagogi, reprezentanti ai autoritatilor locale și persoane cu experiență în domeniu în cadrul celui de-al doilea workshop interactiv din proiectul „Școala pentru toți – acces la educație de calitate pentru preșcolari, școlari și cadre didactice din Regiunea Nord-Vest”. Proiectul este cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capital Uman 2014 – 2020, programul ”Școala pentru toți”, Axa prioritară: 6 „Educație și competențe” ID: POCU/74/6/18/104571. Valoarea totală eligibilă a proiectului este de 7.983.905,55 lei, din care asistența financiară nerambursabilă aprobată este de 7.799.988,51 lei, echivalentă cu 97,70% din valoarea totala eligibilă aprobată.

Scopul acestui workshop a fost să găsim variante de diversificare a ofertei educaționale din mediul rural. Prezentarea practicilor și politicilor educaționale din Kenya și Finlanda au oferit baza pentru dezbatere si alegerea celui mai probabil scenariu, ținând cont în același timp de mai multe variabile: demografice, economice, valoarea învățării și accesul la educație pentru diferite comunități sau etnii, tendința în creștere de părăsire timpurie a școlii etc.  Munca în echipe mixte a participanților ne-a apropiat de obiectivul workshopului: stabilirea viziunii privind îmbunătățirea și diversificarea serviciilor educaționale la nivelul fiecărei comunități: Mera, Cojocna, Aghireșu, Sânpaul, Poieni.

Viziunea conturată la final este încrederea că fiecare copil poate fi îndrumat în procesul de învățare și se poate dezvolta armonios dacă este încurajat să facă alegeri privind igiena și nutriția, activitățile la care participă el si colegii săi, poate duce sarcini la bun sfârșit,   dar mai ales dacă beneficiază de un mediu favorabil învățării atât în clasă cât și în afara ei. Asta presupune crearea unui climat școlar în care copiii sunt tratați echitabil și înțeleg limitele în reușită ale acțiunii individuale vs colective, în timp ce sunt potențate relațiile și interacțiunile specifice unei largi diversități de copiii cum este cea din mediul rural vizat.

La fel ca in Kenya sau în Finlanda, am introdus deja masa caldă la prânz pentru sute de copii de la țară. Pentru unii, a devenit principala motivație de a veni zilnic la școală. În Finlanda, accesul la tehnologie și metodele moderne de predare dau rezultate remarcabile. Pe același sistem am creat și noi ”grădinițele prietenoase”, în care copii din culturi familiale diferite se joacă, învață și se dezvoltă împreună, ținând cont în același timp de nevoile individuale. La unitatea grupului contribuie fiecare cu gândirea, emoția și creativitatea proprie. Ne convingem în fiecare zi că prin jocuri, cântecele, desene și activități creative, copiii încep să se implice în procesul de învățare din proprie inițiativă și nu din obligație.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.