Între două lumi diferite, căutăm asemănările. Soluții pentru reducerea inegalităților din sistemul de educație

Copiii se joacă în noroi, folosesc pietrele pe post de minge și rostogolesc cauciucuri de la unul la altul. La prânz, cea mai consistentă masa a zilei, mănâncă ”porridge”, un fel de mămăligă de-a noastră, dar făcută din griș, cu o lingură de tocană de legume alături. Nu au văzut niciodată un computer și încearcă să-și imagineze cum funcționează o tastatură doar privind un desen pe o foaie. Sunt mai tot timpul desculți și igiena nu e o prioritate, oricum și casele, și școala, și totul e făcut acolo din pământ și paie. ”În Kenya un profesor predă pentru 50 de copii și predăm de toate: matematică, informatică, muzică, engleză. Există o singură carte din care profesorul explică și e greu să le menții interesul când cei din spate abia aud sau văd ce le arăți. După ce am început să le dăm o masă caldă, interesul copiilor pentru școală a crescut enorm”, povestește Rogers Wasuna, profesor în Kenya.

  Traversăm continente și ajungem în țara cu un sistem de învățământ recunoscut ca fiind cel mai bun din lume. În Finlanda, unde principala menire a şcolii este de a-i pregăti pe copii pentru viitor. Acolo unde elevii merg de plăcere la școală, au manuale digitale, prânz cald în fiecare zi, cursuri interactive în spații deschise și… rezultate: peste 90% dintre absolvenţii de liceu promovează examenul de bacalaureat și peste 65% dintre liceeni ajung la facultate.  ”Unul din principiile de bază în sistemul educațional finlandez este să nu arzi etapele. Dacă un copil spune că nu a înțeles lecția, apoi mai spun și alții același lucru, se întâmplă ca la Formula 1: apar acele pit stopuri și o echipă întreagă de pedagogi intervin pentru a-i ajuta pe acei elevi să țină pasul”, explică Gabriela Niță, care a făcut voluntariat in școlile din Finlanda.

Undeva între aceste două sisteme suntem noi. În România avem de toate: copii excepționali care iau medalii de aur la olimpiade, dar și copii care abandonează după gimnaziu ori nu trec bacalaureatul. Avem școli dotate cu laptop-uri și laboratoare performante, dar și școli cu toaleta în curte, fără apă curentă și fără căldură.

Cum reducem aceste diferențe?

Cum fac față dascălii din Kenya și ce fac atât de bine cei din Finlanda?

Între două lumi diferite, am căutat asemănările împreună cu dascăli, mediatori școlari, pedagogi, reprezentanti ai autoritatilor locale și persoane cu experiență în domeniu în cadrul celui de-al doilea workshop interactiv din proiectul „Școala pentru toți – acces la educație de calitate pentru preșcolari, școlari și cadre didactice din Regiunea Nord-Vest”. Proiectul este cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capital Uman 2014 – 2020, programul ”Școala pentru toți”, Axa prioritară: 6 „Educație și competențe” ID: POCU/74/6/18/104571. Valoarea totală eligibilă a proiectului este de 7.983.905,55 lei, din care asistența financiară nerambursabilă aprobată este de 7.799.988,51 lei, echivalentă cu 97,70% din valoarea totala eligibilă aprobată.

Scopul acestui workshop a fost să găsim variante de diversificare a ofertei educaționale din mediul rural. Prezentarea practicilor și politicilor educaționale din Kenya și Finlanda au oferit baza pentru dezbatere si alegerea celui mai probabil scenariu, ținând cont în același timp de mai multe variabile: demografice, economice, valoarea învățării și accesul la educație pentru diferite comunități sau etnii, tendința în creștere de părăsire timpurie a școlii etc.  Munca în echipe mixte a participanților ne-a apropiat de obiectivul workshopului: stabilirea viziunii privind îmbunătățirea și diversificarea serviciilor educaționale la nivelul fiecărei comunități: Mera, Cojocna, Aghireșu, Sânpaul, Poieni.

Viziunea conturată la final este încrederea că fiecare copil poate fi îndrumat în procesul de învățare și se poate dezvolta armonios dacă este încurajat să facă alegeri privind igiena și nutriția, activitățile la care participă el si colegii săi, poate duce sarcini la bun sfârșit,   dar mai ales dacă beneficiază de un mediu favorabil învățării atât în clasă cât și în afara ei. Asta presupune crearea unui climat școlar în care copiii sunt tratați echitabil și înțeleg limitele în reușită ale acțiunii individuale vs colective, în timp ce sunt potențate relațiile și interacțiunile specifice unei largi diversități de copiii cum este cea din mediul rural vizat.

La fel ca in Kenya sau în Finlanda, am introdus deja masa caldă la prânz pentru sute de copii de la țară. Pentru unii, a devenit principala motivație de a veni zilnic la școală. În Finlanda, accesul la tehnologie și metodele moderne de predare dau rezultate remarcabile. Pe același sistem am creat și noi ”grădinițele prietenoase”, în care copii din culturi familiale diferite se joacă, învață și se dezvoltă împreună, ținând cont în același timp de nevoile individuale. La unitatea grupului contribuie fiecare cu gândirea, emoția și creativitatea proprie. Ne convingem în fiecare zi că prin jocuri, cântecele, desene și activități creative, copiii încep să se implice în procesul de învățare din proprie inițiativă și nu din obligație.

Workshop: Jurnaliști – Persoane afectate de sărăcie

RENASIS – Rețeaua Națională Anti-Sărăcie și Incluziune Socială (EAPN România) a organizat vineri, 29 septembrie 2017, workshopul ”Jurnalişti – Persoane afectate de sărăcie (PEP – People experiencing poverty)”. Evenimentul a avut loc în cadrul proiectului ”Journalism-prize goes international 2017-2018”, proiect implementat în România de către RENASIS cu sprijinul financiar al Fundației ERSTE, în perioada iunie 2017 – mai 2018. Fundația World Vision România este membră a acestei rețele și este reprezentată de Loredana Giuglea, vicepreședinte în cadrul RENASIS.

Workshopul Jurnaliști – PEP, găzduit de Spaţiul Public European, a avut rolul de a aduce împreună jurnaliști și persoane care experimentează sărăcia pentru a interacționa și dezbate pe marginea unor subiecte precum principii și etică in relatarea jurnalistică a sărăciei și a altor teme sociale.

Persoanele afectate de sărăcie prezente la întâlnire au punctat problemele cu care se confruntă în viața de zi cu zi amintind o serie de cauze ale sărăciei din România și greutăți pe care le întâmpină în diferite situații. Aceștia au subliniat importanța pe care mass-media o are în prezentarea corectă, decentă și cu respect a cazurilor și poveștilor oamenilor aflați în sărăcie, condamnând în aceeași măsură practicile jurnalistice prin care se discriminează, stigmatizează sau exagerează în căutarea de senzațional.

Din discuțiile cu jurnaliștii participanți și din mesajele oamenilor cu experiență directă în sărăcie a reieșit nevoia ca presa să fie echidistantă și să facă auzită vocea oamenilor sărăci, să fie și să acționeze ca un liant între populație și factorii decizionali și în aceeași măsură să semnalizeze și să documenteze cauzele sociale ale sărăciei.

Este Grupul de Actiune Locala un instrument de dezvoltare economica pentru comunitate?

Workshopul „Informare si colaborare prin intermediul Grupurilor de Actiune Locala” (GAL) a reunit participarea beneficiarilor World Vision Romania din proiectele de dezvoltare economica. Liderii din cele patru GAL-uri care isi desfasoara activitatea in judetul Vaslui, dar si reprezentanti, elevi si profesori de la licee agricole au incercat sa gaseasca un raspuns pentru intrebarea: este GAL un instrument de dezvoltare economica pentru comunitate?

DSC_4761

Evenimentul face parte din seria de activitati din cadrul proiectelor de Dezvoltare Economica ale Fundatiei World Vision Romania si a avut ca scop principal informarea beneficiarilor din comunitatile rurale in care organizatia deruleaza proiecte de dezvoltare economica asupra oportunitatilor de finantare care pot fi accesate prin Grupurile de Actiune Locala. La intalnire au fost prezenti si experti in accesarea de fonduri europene in mediul rural.

Evenimentul face parte din seria de activitati din cadrul proiectelor de Dezvoltare Economica ale Fundatiei World Vision Romania.

DSC_4805

Vocea tinerilor a fost din nou auzita in cadrul evenimentului prin intermediul a trei eleve care au reprezentat Colegiul Dimitrie Cantemir din Husi si Liceul Agricol Miroslava si care au vorbit despre motivatia de a urma un liceu agricol, precum si aspiratiile lor de a avea afaceri profitabile din agricultura. Mai mult decat atat, tinerele eleve au fost un bun exemplu pentru ca parintii prezenti in sala sa depaseasca pre-conceptia ca o cariera in domeniul agricol „inseamna munca multa si ne-profitabila” si sa isi incurajeze copiii sa urmeze un liceu cu profil agricol.

DSC_4864

„Solutia de finantare pentru educatie, PNDR 2014 – 2020 vizeaza in primul rand stoparea fenomenului de depopulare a mediului rural. Cei mai multi decid sa plece din mediul rural pentru a gasi un loc de munca in mediul urban. Componenta educational–sociala este esentiala pentru dezvoltarea rurala. Un aspect de care trebuie sa tinem cont este valoarea umana a celor care locuiesc in mediul rural. Ne dorim sa readucem in sat casele de sezatoare pentru ca ele reprezinta nucleul unei comunitati si sunt esentiale pentru conservarea traditiilor”, a precizat Ionut Cretu, Presedinte GAL Valea Racovei.

In cea de a doua parte a intalnirii, am organizat o sesiune de lucru pe echipe intre participanti pentru a identifica acele nevoi din comunitate care pot primi finantare prin Grupurile de Actiune Locala. Majoritatea ideilor au vizat aspect dintre cele mai diverse care sa raspunda nevoilor punctuale din comunitate.