Pe uliţele cătunelor din judeţul Vaslui, timpul încremeneşte într-o sărăcie fără leac. Apropiate una de cealaltă, parcă sprijinindu-se să nu se prabușească, casele oamenilor sunt dovada vie a nevoii. Pe pereţii clădirilor, ce odată au avut o culoare, crăpăturile formează forme abstracte care alături de geamurile cu ramele din lemn scorojit de vreme și gardurile putrezite formează un peisaj dezolant, al unei lumi fără speranţă, fără un altfel de viitor. Aici, astfel de case, sunt cămine. Aici trăiesc familii, cu copii a căror destin este să ducă aceeasi viaţă ca şi cea a părinţilor, o viaţă fără visuri, cu orizonturi îngrădite de multe generații, de barierele sărăciei.
Copilărie măsurată în nevoi
Născut într-un sătuc uitat de lume din Vaslui, Marian elev în clasa a 9-a la un liceu din judeţul Vaslui face parte din acelaşi tipar predefinit de sărăcie. Din cauza problemelor medicale, tatăl băiatului este însoţitor pentru Marian iar mama lucrează ca femeie de serviciu. Şi astfel singurul venit stabil al familiei este ajutorul de însoţitor, alocaţia lui Marian de 84 de lei şi salariul mamei! Şi asta în condiţiile în care la magazinul din satul în care locuieşte copilul, o pâine este 1 leu, un kilogram de orez, 7 lei, iar un kilogram de carne proaspată, 25 de lei. Mai mult, în medie, în fiecare luna, factura pentru curent electric a familiei este de 150 de lei, iar un metru cub de lemne, peste 300 de lei. Un simplu calcul arată că preţul pe care familia băiatului ar trebui să-l plăteasca în fiecare luna pentru supravieţuire este prea scump.
În ciuda lipsurilor, părinţii lui Marian şi-au dorit ca acesta să meargă la şcoală, îndrăznind să spere că prin educaţie copilul lor îşi va putea depăşi condiţia. Şi a fost decizia corectă deoarece încă din clasele primare şi apoi gimnaziu, băiatul s-a făcut remarcat prin voinţa sa de a învăţa lucruri noi şi de a se implica în toate activităţile şcolare.
,,Primul meu contact cu World Vision a avut loc când eram la gimnaziu. Fundația a început activităţile cu copiii de la noi din şcoală şi bineînţeles că printre acei copii eram şi eu.”
,,Vreau în clasa a 9-a!”
Călătoria lui Marian alături de World Vision a fost una plină de provocări, care i-a oferit tânărului posibilități infinite de a se descoperi și a de a-și clădi propriul destin.
Pentru a-i putea oferi copilului în continuare accesul la educaţie, părinţii săi ar fi trebuit să fie capabili să-şi permită financiar să-l susţină să urmeze cursurile liceului din cel mai apropiat oraş. Efortul însă ar fi fost unul imposibil având în vedere situaţia dificilă în care se află familia. Dar Marian este un copil care merita să aibă şansa de a merge la liceu şi cu sprijinul Băneasa Shopping City, acesta a devenit beneficiar al Programului de burse şcolare ”Vreau în clasa a 9-a!”,care îi oferă posibilitatea de a-şi continua studiile.
„În urma partcipării la activităţile proiectului am învăţat să ascult opiniile celor din jur, am învăţat cum să mă raportez la o problemă şi cel mai important am învăţat cum să relaţionez cu persoanele din jur.”
