In urma cu o luna am aflat povestea Anei, o adolescenta de 13 ani, aflata in una dintre comunitatile rurale unde ne desfasuram activitatile. Insarcinata in luna a noua, este un copil care va da nastere altui copil. S-a indragostit la 12 ani de un baiat de 21 de ani, un vecin. La 13 ani nu ai prea mult discernamant, s-a lasat dusa de val si a ramas insarcinata. A luat decizia de a pastra copilul si de a duce la sfarsit o nastere fara sa realizeze ca acum, in luna a noua, este din ce in ce mai greu: greutate in respiratie, picioare umflate, dureri de spate, teama.
In septembrie Ana urmeaza sa nasca. A fost de cateva ori la medicul de specialitate care i-a recomandat investigatii suplimentare si nastere prin cezariana, deoarece trupul ei plapand nu va putea face fata unei nasteri normale.
Nu condamnam pe nimeni, intelegem cat de greu este sa accepti o astfel de situatie, dar este o realitate. Primul impuls este acela de a judeca, uneori parintii alteori copilul iar de cele mai multe ori ambele parti. Este adevarat, educatia joaca un rol primordial in astfel de cazuri. Am stat de vorba atat cu mama cat si cu minora si am constatat ca erau informate, insa uneori lucrurile scapa de sub control. E prea tarziu sa o judecam si mai ales sa o informam despre preventie. Nu putem decat sa-i intindem o mana de ajutor. In aceasta etapa are nevoie de informatii despre cum sa isi ingrijeasca copilul, ce inseamna alaptarea la san, ce inseamna asumarea rolului de mama la o varsta atat de frageda si cel mai important cum sa imbine rolul de mama cu cel de elev. Ana trebuie incurajata si sustinuta sa isi continue studiile. Am vorbit atat cu ea cat si cu mama ei pe marginea acestui subiect si credem ca va reusi.
Mama a sustinut-o enorm in aceasta perioada. A mers cu ea aproape lunar la control, la un medic specialist. Drumul anevoios pe o distanta de 12 km era facut cu carute “arvonite” de prin sat.
Medicul s-a comportat exemplar cu Ana. A indrumat-o sa isi faca investigatii suplimentare pentru a se asigura ca sanatatea si viata minorei nu sunt in pericol. Si a avut dreptate.
Prin proiectul Mame pentru viata. Viata pentru mame am reusit sa ii oferim investigatii suplimentare, o ecografie performanta, analize si tot ceea ce este necesar pentru o gravida. Totul cu ajutorul unui doctor minunat. Cu doua zile inainte de aceste investigatii, mama Anei a chemat de doua ori ambulanta care a transportat-o la spital unde, tot de atatea ori, s-a constatat ca nu se declansase nasterea. După efectuarea ecografiei, s-au linistit, atat ea cat si mama ei. Va naste la sfarsitul lunii septembrie.
Am vazut-o iesind din cabinetul medicului cu zambetul pe buze si cu manute tremurande. Tinea in maini cea mai frumoasa jucarie pe care si-a imaginat-o: o poza cu fetita ei inca nenascuta. Avea emotii mari, nu le putem descrie in cuvinte. Mama avea ochii in lacrimi si nu le-am simtit a fi lacrimi de regret ci de bucurie.
“Proiectul Mame pentru Viata. Viata pentru mame vine in sprijinul femilor gravide si mamelor din Romania. Este foarte important ca femeile gravide sa isi faca periodic analize si macar o ecografie pe perioada sarcinii. In cazul Anei aceste consultatii au fost foarte importante, deoarece fatul are cordonul ombilical in jurul gatului, iar minora va avea nevoie de cezariana. Aceasta nu se poate face decat intr-un oras aflat la 70 de km de casa. Noi, ca fundatie, sustinem acesta tanara sa nasca in conditii bune, sub supraveghere medicala, pentru ca fetita sa se nasca sanatoasa”a declarat Octav Filip, reprezentant World Vision Romania.
Revenind la prima parte a mesajului, este adevarat, trebuie ca toți copiii să fie informați, sa aiba grija sa nu ajunga in astfel de situatii la varste atat de fragede, dar sa nu uitam ca nu trebuie sa devenim nepasatori atunci cand ne intalnim cu astfel de cazuri. Sa nu judecam !
