Jurnal de COVID-19

 

Anca Casangiu. Jurnalul unui asistent social – în situația de lucru de acasă

 Profesia de asistent social poate îmbrăca mai multe haine! De cand s-a instituit stare de Urgență Națională, noi, toți cei care lucram la Fundație, ne-am mutat „biroul acasă”. Aici, marea provocare: să păstrezi legatură cu oamenii pe care îi ajuți și de care ești alături pentru a vedea ce nevoi au, să faci activitățile să meargă și să fii membru activ al familiei tale (mama, soție etc.).

Am sunat-o pe mama lor și mi-a spus că cei 4 copii ai familiei se bucură pentru că sunt împreună în perioada aceasta. Petru, cel mai mare dintre ei, o ajută la treburile gospodărești, sparge lemne și face curațenie în curte, iar Andrei are grijă de frații lui mai mici „mai bine decât orice bona din lume”. Uneori, mai exerseaza și pentru școală, însă faptul că nu au telefoane, calculator sau acces la internet îi rupe cumva de realitatea acestor zile. Nu primesc teme pe WhatsApp sau pe Facebook messenger, dar mama îi mai pune uneori să citească.

În a treia săptămână de lucru de acasă, după ce am trecut prin etapa „zapada și primavara alternativ”, am învățat să îmbin lucrul cu jocul. Într-o zi, cand mă jucam cu A și T, fetițele mele, de-a „Albă ca Zapada”, eu având evident rolul Vrăjitoarei = Regina Rea, A. o învăța pe T să lesine când mușca din mărul otrăvit. T leșina cu grația unui copil de 2 ani și 9 luni! Piticul o resuscita și o întreaba “mărul a fost otrăvit?”, iar T răspundea, „Nuuuu, ‘mălul’ a fost delicios!”

Perioada aceasta este o lecție! Fiecare învață ce poate și cât vrea să ne fim alături, să lăsăm de la noi, să iubim, să iertăm și să ne rugăm! Atât din partea unei mame – asistent social. Anca Casangiu.

Oameni care fac teren 

Maria Mitru, Responsabil Școala Părinților și voluntariat

Argetoaia este pustie, rar mai vezi câte un localnic care trece la cumpărături. Până la urmă au înțeles toți că trebuie să respecte situația de urgență și măsurile ce se impun. Sperăm să se termine mai repede, dar cum situația se prelungește toată lumea dă semne de îngrijorare.

Bursierii noștri sunt bine, de asemenea și părinții, am ținut permanent legătura cu ei. S-au plictisit, sunt nerabdători să înceapă școala. Eu fac naveta zilnic la Argetoaia, cu autobuzul, îmi este destul de frica (facem ture de o săptămână).

Iulian Tănase, Coordonator CCAI

Săptămâna trecută am fost în Argetoaia, unde se implementeaza proiectul, ca să preiau o livrare de manuale și instrumente muzicale, achiziționate pentru lucrul cu copiii care iau parte la activitățile Centrului de Educație Alternativă. În Argetoaia un localnic a fost luat cu izoleta și sunt peste 30 de persoane aflate în izolare obligatorie la domiciliu, localnici întorși de la muncă în străinătate.

Am avut mască, mănuși și mi-am amintit că am în boxă un echipament militar de ploaie, pe care l-am luat peste haine ca să-mi feresc hainele de un eventual contact cu obiecte infectate. Îmbrăcat ca la război, am urcat în mașina pe care o avem in leasing pe proiect (dezinfectată interior-exterior cu o zi înainte) și am pornit spre Argetoaia, la Blocul social, unde marfa a fost livrata prin curier. Am stat cât mai departe și i-am zis unde să lase coletele, n-am preluat direct de la el, apoi am dus cutiile într-o încăpere din Blocul social.

La întoarcerea acasă, am lăsat echipamentul în portbagajul mașinii, să nu îl aduc în casă până la următoarea utilizare și am dezinfectat mașina. În total, cam o ora de pregătiri (îmbrăcat-dezbrăcat echipament, dezinfectat, spălat pe mâini, schimbat haine etc.) și o ora la Argetoaia.

Iulia Vînătoru, asistent educațional

În vremuri tulburi generate de pandemia de Coronavirus, în Comuna Argetoaia lucrurile par că se află sub control. Multe din activitățile cotidiene și obiceiurile noastre sunt date peste cap, dar se pare că lumea accepta și se conformează realității.

Măsurile necesare pentru a stopa răspândirea virusului sunt acceptate în marea lor majoritate, fiind rare cazurile cand nu se respectă autoizolarea.

Socializarea se face în principal folosind mijloace electronice, aplicații de comunicare în regim video, site-urile de socializare fiind folosite acum mai mult ca oricând.

Educația școlară a copiilor continuă on-line, cadrele didactice țin mereu legătura cu elevii. Spre deosebire de mediul urban, copiii noștri pot ieși în curtea propriei gospodării, pot avea activități recreative sau pot face exerciții fizice în aer liber fără teama de intra în contact cu persoane străine. Nu s-au înregistrat probleme privind izolare din partea copiilor.

Școlile sunt inchise, la primărie programul cu publicul s-a restrâns, funcționând mai mult în regim de ghișeu unic.

În schimb agricultura funcționeaza, în gospodariile lor oamenii sunt observați în plină activitate agricolă.

La nivelul comunei a existat un singur caz de CORONAVIRUS, depistat pozitiv, un bărbat tânăr întors recent din Anglia și aflat în autoizolare la domiciliu. Momentan este internat în spitalul din Craiova, starea de sănătate este stabilă, din fericire niciunul din membrii familiei nu este infectat.

Din discuțiile cu cetățenii se întelege că sunt multe lucruri care nu se mai pot face sau la care sunt obligați să renunțe în prezent pentru a ramâne sănătoși, însă toată lumea este optimistă că această perioadă va fi depașită cu bine.

Despre Proiectul FACTIS – Fii actor pentru o comunitate transformată, integrată și sustenabilă!

Proiectul FACTIS – Fii actor pentru o comunitate transformata, integrata si sistenabila! – ID 113890 este co-finantat  din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020, Axa prioritară 4 – Incluziune socială și combaterea sărăcie – Obiectivul specific  4.1 Reducerea numărului de comunității marginalizate în care există populație aparținând minorității roma (acele comunități în care populația aparținând minorității roma reprezintă minim 10% din totalul populației la nivelul comunității) aflate în risc de sărăcie și excluziune sociala, prin implementarea de masuri integrate. 

Valoarea totală a contractului de finanțare este de 16.110.977,38 lei, din care finanțare nerambursabilă: 16.085.807,77 lei. Proiectul este implementat în parteneriat cu Fundația Policy Center for Roma and Minoriries, Asociația Centrul de Analiză și Inovare Economico-Socială, Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate – SASTIPEN, Școala profesională Constantin Argetoianu și Primăria Argetoaia.

 

Realitatea din teren văzută prin ochii cordonatorului de proiect ,,Mame pentru viață. Viață pentru mame” din Vaslui – Octav Filip

În judeţul Vaslui, în 2013, rata mortalităţii materne este de doua ori mai mare faţă de media naţională, 20,0 ‰ născuţi vii faţă de 12 ‰  născuţi vii.

Proiectul ,,Mame pentru viata. Viață pentru mame”  se derulează în judeţul Vaslui în comunele: Rafaila, Todirești, Dumești, Laza, Poenești, Ivănești, Pungești, Rebricea, Vulturești, Osești si Negrești. Populaţia totală a acestor comune este de aproape 38.500 de locuitori, din care sunt peste 5.700 de femei fertile, cu vârsta între 15 şi 40 de ani. 75 de furnizori de servicii medicale din judetul Vaslui, vor fi beneficiari ai platformei de educaţie online, care se va face in cadrul proiectului.

Incerc  să străbat cu mașină un drum uitat demult. Zapadă și șanțurile din  mijlocul drumului nu mă lasă. Cobor și merg pe jos însoțit de unul dintre voluntarii poiectului, un asistent medical comunitar (o doamna) care face asta zilnic . Din păcate, accesul către una din locuințele familiilor, propuse pentru a fi vizitate, este  greoi, mai ales în condiții de iarna. Văd o casă spre marginea satului, o identific cu o “fortăreață” păzită de mulți câini. Noroc de un bărbat, tânăr și binevoitor care se dovedește a fi chiar capul familiei pe care urmă să o vizităm.

DSC_0518

Este soțul Florentinei, pe care a cunoscut-o în urmă cu 21 de ani. Florentina are acum  38. A născut primul copil în urmă cu 20 de ani. Acum are opt  și este însărcinată cu cel de al noualea, în luna a cincea. Este firavă, are vreo 50 de kilgrame cu tot cu cea de a noua sarcină, dar îmi spune cu zâmbetul pe buze :”Știu că-s mulți, dar așa-i tradiția”. La întrebarea “dacă veți rămâne din nou însărcinată ce veți face?” îmi răspunde  cu aceeași sinceritate: “Câți o da Domnul, doar nu o să-i omor!”.  Răspunsul ei îmi schimbă traiectoria scopului vizitei: acela de o pune în randul femeilor însărcinate, care au nevoie de “o mână întinsă”. Mă așează într-o zonă de reflecție profundă…stau cu pixul în mână, pregătit… dar fără întrebări. M-a surprins cu un optimism demn de împrumutat.

Ii privesc, pe toți, dintr-odată, altfel. Toți mâncau, pe pat, pe jos, pe lângă   sobă.  Tocmai cumpăraseră un porc pentru a depăși perioada grea a  iernii, din toata agoniseala din toamnă, pentru sărbătorile ce se apropie, dar copiii nu mai au răbdare.   Sunt surprins plăcut că se ocupă de hrana lor, de educația lor și mai mult, le oferă afectivitate părintească. Părintii nu au mai mult de șase clase, dar își îndrumă copiii spre o viață mai bună. O parte dintre ei au absolvit opt clase, iar una dintre fete este elevă la liceu.

DSC_0515

Îi privesc altfel, pentru că observ doar o singură jucărie de pluş veche pe care o împart între ei, îi privesc altfel pentru că am aflat că tatăl merge la culesul strugurilor, sezonier, la 300 km de casă și castigă 60 de bani pentru fiecare găleată plină, îi privesc altfel pentru că mi-au povestit ca ,,fac pom de Crăciun și nu pun în el (de data asta) mămăligă, ci câteva bomboane, dacă vor fi copiii cuminți”.

Îi privesc altfel pentru că am simțit prezență lui Dumnezeu acolo între ei, pe jos, pe pat sau…după sobă.

A declarat Octav Filip, Coordonator regional, Proiect ,,Mame pentru viaţă. Viaţă pentru mame“, Fundaţia World Vision România.

Mama nu a respectat în totalitate îndrumările medicului de familie de a merge și la un medic specialist, dar, pe el,  l-a consultat de câte ori a rămas însărcinată. La medicii de specialitate a fost de câteva ori, atunci când a găsit resurse.