Bogdan Dorobanț, CSR & Project Leader la Decathlon: Orice acțiune care face din locul unde trăim un loc mai bun este o acțiune reușită

Bogdan Ioan Dorobanț este CSR & Project Leader la Decathlon și, din poziția pe care o ocupă, poate face multe fapte bune pentru lumea în care trăiește. Bogdan și echipa Decathlon sunt oamenii din spatele faptelor bune pentru elevii de liceu din progamul „Vreau în clasa a-9-a” pentru care au oferit finanțare să își poată continua studiile în timpul pandemiei de coronavirus.

Alături de echipa Decathlon am creat o mișcare pentru sănătate și mai bine în educație, respectiv campania „Sport pentru Toți. Toți pentru Educație” prin care am vrut să atragem atenția asupra problemelor din educație și sport.

De unde am pornit?

Conform unui studiu al Fundației World Vision România, 40% dintre copiii din mediul rural nu au participat la școala online în prima perioadă a pandemiei, în timp ce 32% dintre copiii înscriși în învățământul preuniversitar nu au acces individual la un dispozitiv dedicat funcțional. În prezent, odată cu închiderea școlilor, încă sunt mii de copii care nu au dispozitive online sau semnal pentru a participa la ore.  

Totodată, potrivit Decathlon România 63% dintre români nu fac niciodată sport și doar 5 din 100 fac regulat sport săptămânal.  

Dincolo de cifre, sunt oameni pentru care educația și un stil de viață sănătos sunt elementele esențiale pentru o viață mai bună. Astfel, în cadrul campaniei de conștientizare asupra beneficiilor sportului asupra calității vieții, Fundația World Vision și Decathlon le-au oferit oamenilor un motiv important care să-i mobilizeze să facă sport: educația copiilor de la sat. În cadrul sesiunilor online de sport, desfășurate de Decathlon, peste 1000 de persoane au făcut sport online pentru educație, iar peste 140.000 au vizionat antrenamentele.  

Mai multe despre motivele din spatele campaniei, despre CSR ca ADN pentru Decathlon, ne spune în interviul de mai jos, chiar Bogdan.

De ce sport și educație? Unde e legătura?

Consider că sportul este o componentă esențială a educației copiilor. Integrat de la vârste fragede, sportul are un rol primordial în dezvoltarea fizică și psihică a copiilor. Responsabilitatea, generozitatea, spiritul de echipă, sacrificiul, mobilizarea, concentrarea pentru a obține un rezultat pozitiv și comunicarea sunt trăsături de care copiii vor profita în diferite situații pe parcursul vieții și pe care sportul le dezvoltă. Vreau să menționez, de asemenea, că stilul de viață pe care sportul îl impune, îi ajută pe oameni să-și prelungească speranța de viață, să fie mai sănătoși.

Din păcate, prea puțini copii din România au ocazia să practice sportul de mici, fie din cauza situației materiale, fie a infrastructurii. Aici, Decathlon vrea sa intervină și prin implicarea sa socială, să facă posibilă educația copiilor prin sport.

Care sunt direcțiile de responsabilitate socială ale Decathlon?

După mai multe întâlniri cu colaboratorii Decathlon și după realizarea unui studiu, la care am avut peste 150 de respondenți din cadrul companiei, împreună am decis că strategiile de responsabilitate socială Decathlon România pentru următorii ani vor fi:

  • Educația copiilor prin SPORT;
  • Accesul tuturor la SPORT;
  • Integrarea socială prin SPORT a persoanelor cu deficiențe și dizabilități;
  • Sănătate și recuperare prin SPORT;

De ce ați ales să investiți în educația copiilor de la sate?

Decathlon își dorește să ajute punctual, acolo unde este nevoie, iar nevoia pe care am identificat-o în acest dificil final de 2020, a fost susținerea elevilor pentru a-și continua cursurile fie fizic, fie online, în mediul rural. Acolo pot apărea dificultăți materiale și tehnice mai mari decât în orașe, unde accesul la internet, informație, măsuri de prevenție este mai mare.

O altă nevoie pe care am identificat-o este aceea de a face activitate fizică. 63% dintre români declară că nu practică sport. Astfel, am aliniat cele 2 nevoi și am încercat să mobilizăm românii să facă mișcare pentru a susține educația copiilor de la sat. A fost o reușită!

Ce înseamnă CSR pentru Decathlon? 

CSR înseamnă să fim utili oamenilor și planetei. Sportul este și va fi componenta centrală a activităților de responsabilitate socială Decathlon România și prin sport vrem ca toți românii să se dezvolte, să fie mai sănătoși, mai optimiști, mai solidari, mai generoși.

Cum arată o zi pentru tine la Decathlon? 

Glumind, o zi la Decathlon pentru mine este o zi în care port mai multe pălării. Un fel de Mad Hatter din filmul Alice in Wonderland. Ca lider de CSR, de proiect, viziune și Coach, trebuie să-mi împart perfect timpul între cele 4 responsabilități pe care le am și să fiu foarte organizat. În general, toate aceste responsabilități necesită multă interacțiune umană, iar ziua mea este plină de întâlniri și ateliere cu oamenii cu care lucrez pe diferite proiecte.

 Cum a afectat contextul pandemiei decizia de a implementa o campanie?

Din păcate direcția CSR de a face sportul accesibil tuturor a avut de suferit. Interacțiunea umană a avut de suferit. Ne propuneam ca în 2020 să organizăm o serie de evenimente în care să dăm posibilitatea oamenilor să facă sport împreună cu noi, gratuit, în aer liber și într-un număr cât mai mare. Nu a fost posibil și a trebuit să ne reorientăm, să facem acest lucru posibil online. Chiar dacă interacțiunea nu a fost  aceeași, rezultatele au fost surprinzătoare.

Ce înseamnă pentru tine un proiect sau o practică bună de CSR?

O practică bună de CSR este cea în care ai reușit să îi ajuți pe oamenii care au nevoie de sprijin sau să dai posibilitatea unor oameni să facă lucruri pe care și-ar fi dorit sa le facă și nu aveau curajul necesar, infrastructură sau posibilitate. Nu trebuie să uităm partea de sustenabilitate, mediul înconjurător, iar orice acțiune care face din locul unde trăim un loc mai bun, este o acțiune reușită.

Cum vezi relația dintre Decathlon și comunitatea din jur în perioada următoare?

Comunitatea trebuie să știe că Decathlon va asculta nevoile membrilor săi, se va implica activ în direcțiile de responsabilitate socială menționate mai sus și va încerca să susțină orice proiect legat de aceste direcții în care SPORTUL, pe lângă beneficiari, este pionul principal.

Dacă ai putea face absolut orice, ce ai schimba în domeniul în care activezi și modul în care relationați cu ONG-urile?

Aș încerca să scot din vocabularul oamenilor cuvinte, fraze care în acest domeniu nu cred că au ce căuta: „Nu se poate!”, „Nu reușim!”, „Nu avem timp!”, „Va fi foarte greu!”, „Imposibil!”. În domeniul responsabilității sociale, orice piedică din ambele părți înseamnă oameni care nu vor avea acces la o educație și o viață mai bună.

Ce le-ai transmite elevilor atleți din programele World Vision?

Să-și continue studiile și atunci când vor crește și vor avea alte posibilități să acorde o mână de ajutor și altor copii cum au fost ei. Și, evident, să nu se oprească niciodată din a face sport!

 

Nouă frați, un singur telefon

Într-o familie cu nouă frați, Simona încearcă să țină pasul cu treburile casei și cu școala. Vine pe jos până la școală, cam 35 de minute. O poveste similară pentru atât de mulți copii.

Simona are 13 ani și este în clasa a VII-a, iar materiile ei preferate sunt limbile străine: limba engleză și franceză. Îi plac aceste materii datorită profesorilor dedicați care le explică mai bine și se implică în clasă. Simonei îi place la școală pentru că are prieteni și se înțelege bine cu colegii.

Încă nu știe ce vrea să se facă când o să fie mare, dar îi place ideea de a deveni doctor. Chiar dacă știe că este foarte mult de învățat și este un drum lung până acolo. Până atunci, Simona se confruntă cu greutățile școlii online, care este inevitabil să se instaureze din nou la școala ei, din cauza pandemiei de COVID19. Anul trecut, Simona a participat foarte rar la orele online.

„Eu nu am făcut școala online pentru că nu am avut telefon. Am participat doar de câteva ori. Mama are doar un telefon și noi suntem mulți…nu am reușit să mă conectez foarte des. Aproape toți frații mei sunt la școală. Și așa ne-am conectat fiecare, câte puțin, ca să se conecteze și ceilalți.” ne-a zis Simona.

Noroc de activitățile din proiectul „Comunități implicate, Educație de calitate” care au fost organizate în timpul verii și continuate anul acesta școlar, după ore.

„Și pe timpul verii am făcut multe jocuri cu domnul profesor, ne-am uitat și la desene, la filme. Ne-am întâlnit și noi colegii cu ocazia aceasta.” ne-a zis Simona cu entuziasm.

Simona este unul dintre elevii care beneficiază de activitățile de educație non-formală și socio-psiho-pedagogică din cadrul proiectului, activități atât de așteptate de majoritatea copiilor.

Proiectul „Comunități implicate, Educație de calitate” urmărește prevenirea și reducerea abandonului școlar prin abordarea unei scheme integrate de forme de intervenție la nivelul grupului țintă: de la ante-preșcolari până la elevi de liceu, de la părinți până la cadre didactice. Este vorba despre 1.500 de beneficiari (1.045 de elevi, 360 de părinți și 95 de cadre didactice din 8 unități școlare) care participă la activități educative formale, activități de suport socio-psiho-pedagogic, activități extra-curriculare și activități de formare.

***

Proiectul „Comunități implicate, educație de calitate” (Contract POCU/74/6/18/103759) este derulat de Fundația World Vision România, prin Biroul zonal Iași&Vaslui, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Iași alături de 8 unități de învățământ asociate din județele Iași (Școala Gimnazială Nr. 1 Domnița, Școala Profesională de Industrie Alimentară Țibana, Școala Gimnazială Glodenii Gândului, Liceul Tehnologic „Petre P. Carp” Țibănești, Școala Gimnazială Mironeasa) și Vaslui (Grădinița cu program prelungit „Norocel” Negrești, Liceul Tehnologic „Nicolae Iorga” Negrești, Școala Gimnazială „Mareșal Constantin Prezan” Dumești).

Fără jucării, dar cu visuri mărețe

La doar 8 ani, Andreea este singura care mai continuă școala dintre cei șase frați din familie. A trecut în clasa a doua la școala primară din Poiana Mănăstirii, comuna Țibănești, județul Iași. Este activă la ore și vine pregătită cu lecțiile și temele. Cât poate ea de mult.

Împreună cu ceilalți frați, Andreea ajută cât de mult poate în gospodărie, spală vase, face curat. Sora ei de 15 ani, care a fost exmatriculată de la școală din cauza absențelor, are grijă de fratele cel mai mic care este imobilizat la pat. Frații cei mari lucrează ca să susțină familia. Tatăl lucrează sezonier în străinătate și lasă copiii în grija fraților mari și a unei mătușe. Viața nu este ușoară pentru Andreea care trebuie să vină pe jos până la școală și trebuie să își facă singură temele așa cum știe ea.

„Este singura dintre frați care vine la școala și are rezultate acceptabile. A trecut în clasa a doua pe meritul și munca ei. Are un frate mai mare care trece a treia oară în clasa a patra.” ne spune învățătorul.

Andreea a participat la activitățile cultural educative organizate în cadrul proiectului Comunități implicate, Educație de calitate, alături de colegii ei de școală și de învățător.

„Astăzi mi-a plăcut foarte mult. Mi-a plăcut spectacolul și jocul foarte mult pentru că eu nu mă joc acasă. Nu am jucării și frații mei nu se joacă cu mine pentru ca sunt mari și au treabă.”

Pentru Andreea, activitățile extrașcolare înseamnă momente de bucurie în care simte că este doar un copil de 8 ani. Îi place să scrie și să citească pentru religie, matematică și limba română. Și își dorește să devină doctor. Doar printr-o educație de calitate și cu implicare comunității, valori încurajate în proiect, Andreea va reuși să își îndeplinească visul.

Proiectul „Comunități implicate, Educație de calitate” urmărește prevenirea și reducerea abandonului școlar prin abordarea unei scheme integrate de forme de intervenție la nivelul grupului țintă: de la ante-preșcolari până la elevi de liceu, de la părinți până la cadre didactice. Este vorba despre 1.500 de beneficiari (1.045 de elevi, 360 de părinți și 95 de cadre didactice din 8 unități școlare) care participă la activități educative formale, activități de suport socio-psiho-pedagogic, activități extra-curriculare și activități de formare.

***

Proiectul „Comunități implicate, educație de calitate” (Contract POCU/74/6/18/103759) este derulat de Fundația World Vision România, prin Biroul zonal Iași&Vaslui, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Iași alături de 8 unități de învățământ asociate din județele Iași (Școala Gimnazială Nr. 1 Domnița, Școala Profesională de Industrie Alimentară Țibana, Școala Gimnazială Glodenii Gândului, Liceul Tehnologic „Petre P. Carp” Țibănești, Școala Gimnazială Mironeasa) și Vaslui (Grădinița cu program prelungit „Norocel” Negrești, Liceul Tehnologic „Nicolae Iorga” Negrești, Școala Gimnazială „Mareșal Constantin Prezan” Dumești).

Activitățile care îi dau șansă să petreacă mai mult timp cu colegii

Anastasia are 12 ani și este în clasa a VI-a. Ea și sora ei mai mică care este în clasa a doua sunt norocoase. Ele locuiesc cu părinții chiar lângă școală, față de unii dintre colegi care ajung în 30-40 de minute de mers pe jos.

Anastasia iubește să vină la școală pentru că se înțelege bine cu colegii, mai ales cu cei cu care este colegă încă de la grădiniță. Legăturile acestea se rup foarte greu, iar Anastasia îi ține aproape pe cei trei colegi vechi. Cu doi dintre ei stă în aceeași bancă.

„Îmi place să vin la școală. Îmi place engleza cel mai mult pentru că doamna profesoară ne dă plusuri dacă răspundem și suntem cuminți. Astăzi am luat 6 plusuri și mi-a pus un 10 în catalog. Și ne mai pune să învățăm, să citim. Dacă am învățat ne pune câte un plus. Îmi place să scriu și să citesc în engleză.”

Anastasia a participat de multe ori la activitățile de educație non-formală organizate în cadrul proiectului „Comunități implicate, Educație de calitate”. Cel mai mult îi place că la activitățile acestea chiar petrece timp cu colegii. În timpul școlii, în pauze toți colegii petrec timp afară, dar ei îi place să fie mai liniștită. De asemenea, activitatea ei preferată sunt ieșirile în natură, pasiune inspirată de bunica ei cu care face plimbări prin pădure.

„Am participat și în timpul verii la activități. Mi-a plăcut mult când am fost la pădure, la izvor. Ne-am jucat, am luat apă de la izvor. Îmi plac activitățile astea, mai ales ieșirile la pădure. Eu merg deseori cu bunica, ne plimba prin pădure. Ajungem chiar până la schitul de la Hadâmbu. Iar acum mi-a plăcut foarte mult povestea cu deținătorul de chei de la Vatican care merge și câte 6 km prin muzeu să deschidă câteva uși.”

Anastasia este sigură că vrea să se facă „doctor de urgențe care salvează oameni” când o să fie mare. Dar până atunci trebuie să susținută să termine școala și să se înscrie la liceu. Părinții o ajută cum pot, dar ei lucrează să le susțină pe fete. Iar Anastasia o ajută pe sora ei mai mică cu temele când nu se descurcă.

Proiectul „Comunități implicate, Educație de calitate” urmărește prevenirea și reducerea abandonului școlar prin abordarea unei scheme integrate de forme de intervenție la nivelul grupului țintă: de la ante-preșcolari până la elevi de liceu, de la părinți până la cadre didactice. Este vorba despre 1.500 de beneficiari (1.045 de elevi, 360 de părinți și 95 de cadre didactice din 8 unități școlare) care participă la activități educative formale, activități de suport socio-psiho-pedagogic, activități extra-curriculare și activități de formare.

***

Proiectul „Comunități implicate, educație de calitate” (Contract POCU/74/6/18/103759) este derulat de Fundația World Vision România, prin Biroul zonal Iași&Vaslui, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Iași alături de 8 unități de învățământ asociate din județele Iași (Școala Gimnazială Nr. 1 Domnița, Școala Profesională de Industrie Alimentară Țibana, Școala Gimnazială Glodenii Gândului, Liceul Tehnologic „Petre P. Carp” Țibănești, Școala Gimnazială Mironeasa) și Vaslui (Grădinița cu program prelungit „Norocel” Negrești, Liceul Tehnologic „Nicolae Iorga” Negrești, Școala Gimnazială „Mareșal Constantin Prezan” Dumești).

,,Proiectul „Vreau în clasa a 9-a” este o a doua familie pentru mine.” – Rodica, bursieră din jud. Vaslui

Pozitivă, mereu zâmbăreaţă şi cu dorinţa de a fi cât mai aproape de oameni. Harnică, perseverentă, extrem de isteaţă. Ea este Rodica, bursiera proiectului “Vreau în clasa a 9-a” şi elevă in clasa a IX-a la un liceu din judetul Vaslui.

Însă, mai presus de toate cele enumerate mai sus, Rodica este o luptătoare. Dorinţa ei nemăsurată de a-şi îndeplini visele, de a ajunge mai departe, mereu mai departe şi pofta de viaţă o fac să nu renunţe niciodată, oricât anevoios ar fi drumul.

Viaţa ei nu este, însă, la fel de frumoasă precum zâmbetul pe care-l poartă mereu pe buze. Locuieşte împreună cu părinţii şi fratele mai mare într-o casă bătrânească, mobilată şi întreţinută modest. Părinţii nu au un venit constant, lucrează ocazional în agricultură, iar singurul venit sigur al familiei îl reprezintă alocaţiile de stat ale celor doi copii.

Cu sprijinul Băneasa Shopping City, Rodica a fost inclusă în proiectul “Vreau în clasa a 9-a”, pentru ca astfel să-şi continue studiile şi să fie cu un pas mai aproape de visurile ei.

Eleva locuieşte în gazda pentru că distanţa dintre comunitatea în care locuieşte şi liceu este de peste 60 km. pe zi dus-întors. Cu toate acestea, Rodica nu s-a gândit niciodată să renunţe, ba mai mult, a reuşit să fie printre cei mai buni elevi din clasă. Este nelipsită de la activităţile educaţionale organizate în cadrul „Vreau în clasa a 9-a” şi asta o ajută să fie mai sociabilă şi încrezătoare în propriile forţe.

 “Când am intrat în proiect eram o fată timidă, retrasă şi neîncrezătoare. Activităţile desfăşurate m-au ajutat enorm şi au contribuit la dezvoltarea mea personală. Organizatorii proiectului au o influenţă pozitivă asupra mea si m-au ajutat să fiu o fată încrezătoare, dornică să reuşească ceea ce-şi propune. Şi care are speranţa că va reuşi. Este tare important să îţi spună cinevă că are încredere în tine, te simţi motivat, înţeles, sprijinit. Proiectul „Vreau în clasa a 9-a” este o a doua familie pentru mine.” spune Rodica.

Peste 300 de părinţi din jud. Vâlcea vor participa la programul Şcoala Părinţilor în cadrul proiectului ,,Alege Şcoala – o şansă pentru viitor!”

Proiectul ,,Alege Şcoala – o şansă pentru viitor!” a dat startul întâlnirilor din cadrul programului Şcoala Părinţilor în comuna Dănicei. Astfel, parinţii copiilor înscrişi în proiect s-au intâlnit la Udreşti şi Lăunele de Jos pentru primele sesiuni.

,,Şcoala Părinţilor este un program de educare parentală . Părinţii vor fi unul dintre pilonii importanţi în procesul de educaţie a copiilor. Prin aceste întâlniri ne propunem  să venim în sprijinul părinţilor cu informaţii care îi vor determina pe aceştia sa fie mai implicaţi, să cunoască  mai bine nevoile de bază ale copiilor şi responsabilităţile pe care le au ca şi părinţi, să gestioneze adecvat relaţia părinte-copil folosind modalităţi pozitive de parentalitate a copilului. Un alt rezultat aşteptat este acela de a apropia pe de o parte părinţii de şcoală şi pe de altă parte părinţii de proprii copii,”  a declarat Mina Popescu, psiholog proiect ,,Alege Şcoala- o şansă pentru viitor!”

Scopul acestor întâlniri de educaţie parentală este de a preveni şi reduce abandonul şcolar în rândul copiilor din proiectul ,,Alege Şcoala- o şansă pentru viitor”. Astfel, cel puţin 300 de părinţi din comunităţile Dănicei, Mihăeşti, Drăgoeşti şi Bujoreni, din judeţul Vâlcea vor participa la programul Şcoala Părinţilor.

Proiectul Alege ,,Şcoala –  o şansă pentru viitor” , face parte din Programul Operațional Capital Uman(POCU) 2014-2020, Axa prioritară 6 “ Educaţie şi Competenţe” şi este desfăşurat de către Fundaţia World Vision România  în parteneriat cu Patriarhia Română în 5 comune din judeţul Vâlcea: Bujoreni, Dănicei, Drăgoeşti, Mihăeşti şi Frânceşti.

Portretul tânărului World Vision: dintr-un sat uitat de lume, la Bruxelles, militând împotriva violenţei asupra copiilor

Pe uliţele cătunelor din judeţul Vaslui, timpul încremeneşte într-o sărăcie fără leac. Apropiate una de cealaltă, parcă sprijinindu-se să nu se prăbușească, casele oamenilor sunt dovada vie a nevoii. Pe pereţii clădirilor, ce odată au avut o culoare, crăpăturile formează forme abstracte care alături de geamurile cu ramele din lemn scorojit de vreme și gardurile putrezite formează un peisaj dezolant, al unei lumi fără speranţa, fără un altfel de viitor. Aici, astfel de case, sunt cămine. Aici trăiesc familii, cu copii a căror destin este să ducă aceeaşi viaţă ca şi cea a părinţilor, o viaţă fără visuri, cu orizonturi îngrădite de multe generații, de barierele sărăciei.

Născut într-un sătuc uitat de lume din Vaslui, Alex face parte din acelaşi tipar predefinit de sărăcie. În ciuda lipsurilor, părinţii lui Alex şi-au dorit ca acesta să meargă la şcoală, îndrăznind să spere că prin educaţie copilul lor îşi va putea depăşi condiţia. Şi a fost decizia corectă deoarece încă din clasele primare şi apoi gimnaziu, băiatul s-a făcut remarcat prin voinţa sa de a învăţa lucruri noi şi de a se implica în toate activităţile şcolare. În momentul în care în urmă cu aproape 5 ani, World Vision România a început programele educaționale în școala şi în comunitatea lui, Alex a descoperit şansa de care avea nevoie pentru a găsi libertatea de a păşi departe de universul sau îngustat de sărăcie.

Acum la 18 ani, baiatul își amintește de acele clipe de început care i-au definit evoluția. ”Primul meu contact cu World Vision a avut loc când eram la gimnaziu. Fundația a inceput activităţile cu copiii de la noi din şcoală şi bineînţeles ca printre acei copii eram şi eu. Apoi, tot în şcoală, cu sprijinul World Vision a urmat înfiinţarea unui grup de initiativă format din elevi. Era ceva cu totul nou pentru mine aşa că m-am înscris fără a sta pe gânduri. Şi aşa a început creşterea mea graduala, de la copil, la tânăr dornic de a fi implicat în ceva şi de a face parte din ceva”, a spus Alex.

,,Vreau în clasa a noua!”        

Călătoria lui Alex alături de World Vision a fost una plină de provocări, care i-a oferit tânărului posibilități infinite de a se descoperi și a de a-și clădi propriul destin. ”Prima activitate la care am participat a fost Photovoice. Eram în clasa a VIII-a şi a trebuit să facem fotografii în comunitatea nostră pentru a ilustra o problemă existentă acolo. Era totul nou pentru mine însă aşa s-a născut pasiunea mea pentru fotografie”, a spus Alex.

La sfârşitul gimnaziului însă, speranţele tânărului şi noile sale aspiraţii s-ar fi putut nărui. Sărăcia i se impotrivea din nou. Pentru a-i putea oferi copilului în continuare accesul la educaţie,  părinţii săi ar fi trebuit să fie capabili să-şi permită financiar să-l  susţină să urmeze cursurile liceului din cel mai apropiat oraş. Efortul însă ar fi fost unul imposibil având în vedere situaţia dificilă în care se afla familia. Dar World Vision era deja în comunitatea în care trăieşte băiatul iar acesta era deja unul dintre cei mai activi şi implicaţi voluntari. Era firesc astfel ca Alex să devină beneficiar al Programului ”Vreau în clasa a noua!” ce îi oferea posibilitatea de a deveni licean. În curând tânărul avea să devină membru în Consiliul Consultativ al Copiilor World Vision România.   ,,Am participat la o întâlnire a grupurilor de iniţiativă din comunităţile partenere Fundaţiei. Acolo s-a prezentat şi o membră a Consiliului Consultativ al Copiilor de atunci. Eram fascinat de ideea unui consiliu naţional iar acela a fost momentul în care am ştiut sigur că vreau să fac parte din aşa ceva. Din acea clipa am devenit mult mai implicat în toate activităţile Fundaţiei şi în tot ceea ce presupunea voluntariatul. Şi uite aşa în vara aceluiaşi an am fost propus să înlocuiesc pe cineva din Consiliul a nivel naţional. Şi de atunci a început practic „ascensiunea”  mea ca voluntar: de la prima şcoală de vară la la prima activitate coordonata de mine”, a spus tânărul.

Vocea tinerilor români la Bruxelles

Acum la 17 ani, Alex este un model pentru generaţia sa. De la membru în Consiliul Consultativ al Copiilor, Alex a devenit vicepreşedinte al structurii şi face parte din reţeaua internaţională „Young Leaders Empowered and Connected” implicată activ în Campania globală ”It takes a world to end violence against children”. Curajul şi perseverenţa cu care lupta pentru crezurile sale au depăşit graniţele micii sale comunităţi şi ale ţării. În iunie anul trecut, Alex a prezentat în cadrul Zilelor de dezvoltare europeană – European Development Days – EDD -, eveniment organizat la Bruxelles de Comisia Europeană, rolul important pe care copiii şi tinerii îl pot avea în combaterea violenţei asupra copiilor. De asemenea, a fost unul dintre cooautorii Raportului ”Violence in the media and it’s impact on children and young people in Negresti town” şi a Raportului naţional “Rolul copilului în prevenirea violeneţei în România”.

Tot ce a învăţat de-a lungul timpului alături de World Vision, Alex transpune în activităţile pe care de cele mai multe ori le coordoneaza în comunitatea sa. Mărturiseşte că Fundaţia l-a ajutat să se defineasca ca om şi caracter. ”Majoritatea activităţilor la care am luat parte au avut ca rezultat imediat informarea participanţilor, însă rezultatele pe termen lung, nu pot spune că le-am putut vedea. Totuşi, implicarea noastră, a tututor tinerilor a tras un semnal de alarma autoritaţilor locale, naţionale, şi nu numai, evidenţiind faptul că vocea tinerilor contează, şi că aceasta trebuie făcută auzită! De asemenea, îmi place să cred că am reuşit să motivez generaţia viitoare de voluntari şi de copii care vor dori să se implice asemenea noua, sau chiar mai mult, în construirea unei comunităţi sustenabile, iar dovada  stau copiii din  Consiliile Copiilor de la nivel local şi naţional. Am oferit şi am avut parte de feedback -uri în mod constant. De asemenea, am fost mereu informaţi cu privire  la efectele viitoare ale proiectelor şi activităţilor în cadrul cărora am luat parte. Primul lucru pe care l-am învăţat de la World Vison a fost ca pentru a face o shimbare în jurul tău trebuie să incepi cu propria persoană. Trebuie să fii motivat, implicat, să nu te descurajezi şi să nu incerci să faci totul singur. World Vision pentru mine înseamnă modalitatea de a-i ajuta pe cei din jur, de a fi parte din schimbare şi de a face atât vocea mea auzită, cât şi a celor pe care îi reprezint. Ceea ce am învăţat în mod concret din cadrul tuturor proiectelor şi activităţilor de advocacy la care am luat parte este ideea de unitate, de echipa, mai exact, faptul că, dacă vrei să realizezi o schimbare în cadrul unei comunităţi, trebuie să asculţi şi opiniile celor din jur, şi să cauţi acele persoane care rezoneaza cu tine pentru a forma o echipa cu scopul de a maximiza posibilul succes al soluţiilor găsite pentru problemele cu care comunitatea se confruntă.  De asemenea, în urma acestor activităţi am învăţat să ascult opiniile celor din jur, am învăţat cum să mă raportez la o problema, am învăţat ce înseamnă cu adevărat munca din spatele unui proiect, şi cel mai important,  am învăţat cum să relaţionez cu persoanele din jur, cum să le ascult problemele, să mă gândesc cum le-aş putea ajuta, sau ce aş putea face pentru a le putea îmbunătăţi situaţia, altfel spus, am învăţat să fiu om!”, spune Alex pentru care viitorul este acum nemărginit, îmbogăţit cu şanse, cu speranţe şi vise.

,,Nu sunt sigur ce facultate voi urma. Sunt pasionat în egală măsura de informatică şi psihologie. Sunt sigur însă că pot face ceea ce-mi place, cum îmi place. Am de gând să călătoresc mult şi să învăţ cât mai multe de la oamenii şi locurile pe care le voi întâlni. Iar scopul final, principalul meu vis este să devin mentor. Să formez şi să îndrum tinerii”, spune tânărul.

În România, unul din doi copii din mediul rural trăieşte în pragul sărăciei iar abandonul şcolar a ajuns la cote alarmante. Doar unul din patru copii din comunităţile rurale din România are posibilitatea de a merge la liceu. În 2009, din cauza crizei economice, numărul copiilor care au abandonat şcoala din cauza sărăciei s-a triplat. Potrivit datelor de la Institutului Național de Statistica dar şi de la Ministerul Educaţiei, în fiecare an peste 40 de mii de elevi renunţa la studii.

KFC și Pizza Hut, în parteneriat cu World Vision, susțin pentru al 11-lea an elevii din programul „Vreau în clasa a noua”

Pe 1 octombrie a început strângerea de fonduri în restaurantele din întreaga țară!

  • În perioada 1 – 31 octombrie 2018 în toate restaurantele KFC și Pizza Hut se pot face donații în campania „Vreau în clasa a noua”
  • De-a lungul timpului, KFC și Pizza Hut au donat organizației World Vision suma de 660.000 de euro
  • Peste 1.200 de copii provenind din medii defavorizate au fost susținuți pentru continuarea studiilor de liceu
  • Elevii primesc burse lunare în valoare de 250 de lei

Proiectul „Vreau în clasa a noua” a devenit deja o tradiție în restaurantele KFC și Pizza Hut. În toată luna octombrie se pot face donații pentru copiii înscriși în programul World Vision, în urnele special amenajate în locații. Clienţii sunt încurajați să doneze 1 leu pentru a susține educația copiilor ce provin din medii defavorizate, fără a fi condiționați de achiziționarea de produse.

Prin intermediul donațiilor, clienții KFC și Pizza Hut pot oferi elevilor fără posibilități șansa de a spune „Prezent” în clasa a noua și de a reuși astfel să își îndeplinească dorința de a urma studiile liceale și de a-și construi viitorul. Lipsa resurselor financiare este una din principalele cauze ale abandonului școlar. Elevii selectați pentru programul ,,Vreau în clasa a noua’’ provin din familii cu o situaţie materială dificilă. Aceștia sunt aleși în baza rezultatele școlare, dar și în funcție de dorința lor de a-şi continua studiile. Programul le oferă, pe parcursul ciclului liceal, un sprijin lunar în valoare de 250 de lei, care le acoperă cheltuielile necesare pentru școală și le oferă acces la activități educative și de socializare.

„Prin intermediul acestui proiect, alegem să investim în educația elevilor fără resurse financiare și să le oferim condițiile necesare pentru a spune „Prezent” la liceu. „Vreau în clasa a noua” este o campanie realizată cu sprijinul și implicarea angajaților și, desigur, a clienţilor KFC și Pizza Hut. Împreună, prin intermediul donațiilor strânse în luna octombrie în toate restaurantele din țară, le oferim elevilor din cadrul proiectului șansa la un viitor mai bun. Continuăm și anul acesta campania și susținem organizația World Vision să investească în educația tinerilor din România, un demers care se regăsește în direcțiile strategice de responsabilitate socială ale KFC și Pizza Hut România”, a declarat Claudia Porojan, Senior PR & CSR Manager Sphera Franchise Group.

„Timp de 10 ani am reușit împreună cu ajutorul KFC și Pizza Hut să contribuim semnificativ la îmbunătățirea nivelului de educație al tinerilor cu posibilități financiare reduse. De-a lungul timpului, în cadrul proiectului, au fost strânse sume impresionante prin care sute de elevi au reușit să își continue studiile și să meargă mai departe la liceu și ulterior la facultate. Cel mai mult ne bucură rezultatele foarte bune pe care le înregistrăm în fiecare an. În 2018, 80% dintre elevi au luat examenul de Bacalaureat, iar 10% dintre aceștia au obținut media peste 9. Suntem hotărâți să mergem mai departe cu acest program și vă încurajăm și anul acesta să oferiți o donație pentru ca acești elevi să spună „Prezent” pe băncile liceului”, Mihaela Loredana Nabăr, Director Executiv World Vision România.

Proiectul dezvoltat de KFC, Pizza Hut și World Vision România facilitează înscrierea în fiecare an a 160-200 de copii, fiecare beneficiind de o bursă lunară de 250 de lei pentru cheltuieli legate de transport, rechizite și consiliere asigurată de reprezentanții World Vision România. Campania face parte din programul World Hunger Relief, cea mai mare inițiativă internațională din sectorul privat, lansată de YUM! Brands Inc. al cărei beneficiar este World Food Programme, o subsidiară a Organizației Națiunilor Unite. Programul World Hunger Relief se desfășoară în peste 130 de țări și teritorii și în mai mult de 40.000 de restaurante KFC, Pizza Hut și Taco Bell, implicând aproape 1,5 milioane de angajați.

Accesul la educație nu e un moft! Facem școala mai atractivă pentru toți

Care sunt piedicile care stau în calea accesului la educație? Cum putem preveni absenteismul și abandonul școlar? Cum putem să-i motivăm pe elevi să obțină rezultate mai bune la învățătură? Sunt întrebări la care încercăm să găsim răspunsul în cadrul unor workshopuri interactive în care sunt implicați dascăli, asistenți sociali, pedagogi și psihopedagogi și mediatori școlari. Primul workshop dintr-o serie de 6 întâlniri a avut ca temă ,,Identificarea factorilor de risc care împiedică actul educațional și găsirea soluțiilor de prevenire a abandonului și absenteismului școlar” și s-a bucurat de participarea a 50 de persoane cu vastă experiență în educație sau cu o viziune complementară asupra subiectului.

Scopul acestor workshopuri este de a facilita colaborarea între personalul didactic din cinci școli clujene, din mediul rural, și alți profesioniști (asistenți sociali, psihopedagogi, mediatori școlari etc) în vederea rezolvării problemelor care stau în calea accesului la educație. Împreună, încercăm să stabilim un plan de intervenție educațională individualizat, ținând cont de specificul fiecărei comunități implicate, și căutăm soluții pentru a face școala mai atractivă atât pentru profesori, cât și pentru copii. La finalul întâlnirii a fost creionat un plan de intervenție pentru fiecare școală în parte și s-au propus activități pentru primul semestru, urmând ca planul să fie integrat în Proiectul de dezvoltare instituțională a fiecărei școli. Următorul workshop va avea loc în februarie 2019.

Workshopurile se derulează  prin  proiectul „Școala pentru toți – acces la educație de calitate pentru preșcolari, școlari și cadre didactice din Regiunea Nord-Vest”. Proiectul este cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capital Uman 2014 – 2020, programul ”Școala pentru toți”, Axa prioritară: 6 ,,Educație și competențe” ID: POCU/74/6/18/104571.

Beneficiarul direct al proiectului este Fundația World Vision Romania, iar parteneri sunt Inspectoratul Scolar Cluj si Primăria Sânpaul, alături de cinci şcoli din județul Cluj:  Școala  Gimnazială  Aghireșu  Fabrici,  Școala  Gimnazială    “Tamas Gyula” Mera, Școala Gimnazială “Ioan Alexandru” Sânpaul, Școala Gimnazială Cojocna și Școala Gimnazială Poieni.

Proiectul își propune să informeze și să promoveze importanța educației în rândul a peste 1200 de copii, elevi, tineri, părinți  și cadre didactice, în decursul celor 36 luni de implementare, în vederea reducerii părăsirii timpurii a școlii prin măsuri integrate de prevenire și de asigurare a oportunităților egale pentru elevii aparținând grupurilor vulnerabile.

10 copii de la sat au fost declarați ,,fotografi în devenire”

Vă anunțam la începutul lunii august că am început un proiect frumos, i-am spus noi ”Clubul de Fotografie”, prin care ne dorim să ajutăm copiii din comunitățile noastre rurale să-și dezvolte noi pasiuni, la care prea puțini dintre ei îndrăznesc să viseze. Și vă spuneam atunci că am ales 10 visători, elevi de 13-14 ani, din familii nevoiașe, care să învețe din tainele fotografiei, să descopere frumusețea din lucrurile aparent nesemnificative care îi înconjoară și să aibă curajul să fie creativi.

După 4 workshop-uri interactive alături de prietenii noștri de la Fotopia Collective, Călin Ilea și Lorand Vakarcs, după o sesiune foto împreună cu ajutoarele de bază din proiect, 10 angajați ai companiei finanțatoare, Evalueserve Romania, și după ce s-au lăsat inspirați de florile din Grădina Botanică, de cărările din parc sau de panorama de pe Dealul Cetățuia din Cluj – Napoca, putem să spunem că micii noștri artiști și-au îndeplinit obiectivele și îi declarăm oficial ”fotografi în devenire”.

Nu puteam să marcăm momentul altfel decât așa cum visează orice artist: cu o expoziție. Intitulată ”Lucruri care mă inspiră”, expoziția a reunit cele mai reușite 5 lucrări ale celor 10 echipe participante. Publicul a fost cel care a decis cine au fost cei mai inspirați fotografi, care au fost premiați pe măsura talentului lor.

 Marii câștigători au fost Paula și Oana, care au primit câte un aparat foto semiprofesional. Cu lucrarea lor, intitulată ”Melancolie”, au reușit să transpună în imagini nostalgia începutului de toamnă, așa cum au povestit și în descrierea fotografiilor: “Are toamna un dar al ei de a-şi atinge sufletul şi de a-l face să se scuture de toate zorzoanele verii efemere, în timp ce mintea îşi repetă poezii de Stănescu, Bacovia sau Blaga, pe care nu credeai ca le mai ştii”. Cât despre Paula, are cel puțin un vis împlinit: ”Am pornit în acest proiect de la faptul că îmi place să fotografiez răsăritul. Făceam poze cu aparatul unei verișoare din Germania, când mai venea vara acasă. Acum am, în sfârșit, propriul meu apparat”.

Pentru locul doi, Georgiana și Iulia au primit vouchere pentru o sesiune foto cu un fotograf profesionist, iar Paul și Anca se pot inspira pe viitor din ”Atlasul Frumuseții”, un album cu peste 500 de portrete feminine din lumea întreagă.

Chiar dacă nu s-a clasat între primii 3, Anca mărturisește că a învățat mai mult decât să facă fotografii din această experiență. ”Ne-am făcut prieteni noi, am devenit mai sociabili, am fost prin locuri noi prin Cluj”, ne-a spus ea.

Lăsăm nostalgia finalului de proiect deoparte, pentru a privi spre viitor. Pentru că acest Club de Fotografie a fost doar o primă ediție dintr-un program mai amplu, ”Urmează-ți visul”, finanțat de partenerii noștri de la Evalueserve. Împreună, vom continua căutarea noastră de tineri promițători și talentați din mediul rural, pe care să-i susținem în îndeplinirea unor obiective mărețe. ”Când am pornit proiectul am fost puțin sceptic, recunosc! Nu mă așteptam să aibă acest impact și să văd rezultate atât de frumoase. Dar vrem să ne implicăm mai mult și să ducem acest program mai departe. E modul prin care noi, ca și companie, vrem să aducem plus-valoare în societate, pentru că tinerii sunt viitorul”, a spus Jitesh Sah, CEO Evalueserve Romania.

Ce ne dorim de la astfel de proiecte? Cel mai bine explică Mihaela Nabăr, directorul național interimar al Fundației World Vision Romania: ”Schimbarea a fost și va fi făcută întotdeauna prin copii, în mediul rural. Ei sunt copii care la 12, 13, 14 ani sunt mult mai maturi decât poate ar fi normal, dar în același timp au capacitatea să vadă lucrurile într-o lumină care nouă, adulților, uneori ne scapă”.