Etichetă: mediul rural

Pe uliţele cătunelor din judeţul Vaslui, timpul încremeneşte într-o sărăcie fără leac. Apropiate una de cealaltă, parcă sprijinindu-se să nu se prăbușească, casele oamenilor sunt dovada vie a nevoii. Pe pereţii clădirilor, ce odată au avut o culoare, crăpăturile formează forme abstracte care alături de geamurile cu ramele din lemn scorojit de vreme și gardurile putrezite formează un peisaj dezolant, al unei lumi fără speranţa, fără un altfel de viitor. Aici, astfel de case, sunt cămine. Aici trăiesc familii, cu copii a căror destin este să ducă aceeaşi viaţă ca şi cea a părinţilor, o viaţă fără visuri, cu orizonturi îngrădite de multe generații, de barierele sărăciei.

Născut într-un sătuc uitat de lume din Vaslui, Alex face parte din acelaşi tipar predefinit de sărăcie. În ciuda lipsurilor, părinţii lui Alex şi-au dorit ca acesta să meargă la şcoală, îndrăznind să spere că prin educaţie copilul lor îşi va putea depăşi condiţia. Şi a fost decizia corectă deoarece încă din clasele primare şi apoi gimnaziu, băiatul s-a făcut remarcat prin voinţa sa de a învăţa lucruri noi şi de a se implica în toate activităţile şcolare. În momentul în care în urmă cu aproape 5 ani, World Vision România a început programele educaționale în școala şi în comunitatea lui, Alex a descoperit şansa de care avea nevoie pentru a găsi libertatea de a păşi departe de universul sau îngustat de sărăcie.

Acum la 18 ani, baiatul își amintește de acele clipe de început care i-au definit evoluția. ”Primul meu contact cu World Vision a avut loc când eram la gimnaziu. Fundația a inceput activităţile cu copiii de la noi din şcoală şi bineînţeles ca printre acei copii eram şi eu. Apoi, tot în şcoală, cu sprijinul World Vision a urmat înfiinţarea unui grup de initiativă format din elevi. Era ceva cu totul nou pentru mine aşa că m-am înscris fără a sta pe gânduri. Şi aşa a început creşterea mea graduala, de la copil, la tânăr dornic de a fi implicat în ceva şi de a face parte din ceva”, a spus Alex.

,,Vreau în clasa a noua!”        

Călătoria lui Alex alături de World Vision a fost una plină de provocări, care i-a oferit tânărului posibilități infinite de a se descoperi și a de a-și clădi propriul destin. ”Prima activitate la care am participat a fost Photovoice. Eram în clasa a VIII-a şi a trebuit să facem fotografii în comunitatea nostră pentru a ilustra o problemă existentă acolo. Era totul nou pentru mine însă aşa s-a născut pasiunea mea pentru fotografie”, a spus Alex.

La sfârşitul gimnaziului însă, speranţele tânărului şi noile sale aspiraţii s-ar fi putut nărui. Sărăcia i se impotrivea din nou. Pentru a-i putea oferi copilului în continuare accesul la educaţie,  părinţii săi ar fi trebuit să fie capabili să-şi permită financiar să-l  susţină să urmeze cursurile liceului din cel mai apropiat oraş. Efortul însă ar fi fost unul imposibil având în vedere situaţia dificilă în care se afla familia. Dar World Vision era deja în comunitatea în care trăieşte băiatul iar acesta era deja unul dintre cei mai activi şi implicaţi voluntari. Era firesc astfel ca Alex să devină beneficiar al Programului ”Vreau în clasa a noua!” ce îi oferea posibilitatea de a deveni licean. În curând tânărul avea să devină membru în Consiliul Consultativ al Copiilor World Vision România.   ,,Am participat la o întâlnire a grupurilor de iniţiativă din comunităţile partenere Fundaţiei. Acolo s-a prezentat şi o membră a Consiliului Consultativ al Copiilor de atunci. Eram fascinat de ideea unui consiliu naţional iar acela a fost momentul în care am ştiut sigur că vreau să fac parte din aşa ceva. Din acea clipa am devenit mult mai implicat în toate activităţile Fundaţiei şi în tot ceea ce presupunea voluntariatul. Şi uite aşa în vara aceluiaşi an am fost propus să înlocuiesc pe cineva din Consiliul a nivel naţional. Şi de atunci a început practic „ascensiunea”  mea ca voluntar: de la prima şcoală de vară la la prima activitate coordonata de mine”, a spus tânărul.

Vocea tinerilor români la Bruxelles

Acum la 17 ani, Alex este un model pentru generaţia sa. De la membru în Consiliul Consultativ al Copiilor, Alex a devenit vicepreşedinte al structurii şi face parte din reţeaua internaţională „Young Leaders Empowered and Connected” implicată activ în Campania globală ”It takes a world to end violence against children”. Curajul şi perseverenţa cu care lupta pentru crezurile sale au depăşit graniţele micii sale comunităţi şi ale ţării. În iunie anul trecut, Alex a prezentat în cadrul Zilelor de dezvoltare europeană – European Development Days – EDD -, eveniment organizat la Bruxelles de Comisia Europeană, rolul important pe care copiii şi tinerii îl pot avea în combaterea violenţei asupra copiilor. De asemenea, a fost unul dintre cooautorii Raportului ”Violence in the media and it’s impact on children and young people in Negresti town” şi a Raportului naţional “Rolul copilului în prevenirea violeneţei în România”.

Tot ce a învăţat de-a lungul timpului alături de World Vision, Alex transpune în activităţile pe care de cele mai multe ori le coordoneaza în comunitatea sa. Mărturiseşte că Fundaţia l-a ajutat să se defineasca ca om şi caracter. ”Majoritatea activităţilor la care am luat parte au avut ca rezultat imediat informarea participanţilor, însă rezultatele pe termen lung, nu pot spune că le-am putut vedea. Totuşi, implicarea noastră, a tututor tinerilor a tras un semnal de alarma autoritaţilor locale, naţionale, şi nu numai, evidenţiind faptul că vocea tinerilor contează, şi că aceasta trebuie făcută auzită! De asemenea, îmi place să cred că am reuşit să motivez generaţia viitoare de voluntari şi de copii care vor dori să se implice asemenea noua, sau chiar mai mult, în construirea unei comunităţi sustenabile, iar dovada  stau copiii din  Consiliile Copiilor de la nivel local şi naţional. Am oferit şi am avut parte de feedback -uri în mod constant. De asemenea, am fost mereu informaţi cu privire  la efectele viitoare ale proiectelor şi activităţilor în cadrul cărora am luat parte. Primul lucru pe care l-am învăţat de la World Vison a fost ca pentru a face o shimbare în jurul tău trebuie să incepi cu propria persoană. Trebuie să fii motivat, implicat, să nu te descurajezi şi să nu incerci să faci totul singur. World Vision pentru mine înseamnă modalitatea de a-i ajuta pe cei din jur, de a fi parte din schimbare şi de a face atât vocea mea auzită, cât şi a celor pe care îi reprezint. Ceea ce am învăţat în mod concret din cadrul tuturor proiectelor şi activităţilor de advocacy la care am luat parte este ideea de unitate, de echipa, mai exact, faptul că, dacă vrei să realizezi o schimbare în cadrul unei comunităţi, trebuie să asculţi şi opiniile celor din jur, şi să cauţi acele persoane care rezoneaza cu tine pentru a forma o echipa cu scopul de a maximiza posibilul succes al soluţiilor găsite pentru problemele cu care comunitatea se confruntă.  De asemenea, în urma acestor activităţi am învăţat să ascult opiniile celor din jur, am învăţat cum să mă raportez la o problema, am învăţat ce înseamnă cu adevărat munca din spatele unui proiect, şi cel mai important,  am învăţat cum să relaţionez cu persoanele din jur, cum să le ascult problemele, să mă gândesc cum le-aş putea ajuta, sau ce aş putea face pentru a le putea îmbunătăţi situaţia, altfel spus, am învăţat să fiu om!”, spune Alex pentru care viitorul este acum nemărginit, îmbogăţit cu şanse, cu speranţe şi vise.

,,Nu sunt sigur ce facultate voi urma. Sunt pasionat în egală măsura de informatică şi psihologie. Sunt sigur însă că pot face ceea ce-mi place, cum îmi place. Am de gând să călătoresc mult şi să învăţ cât mai multe de la oamenii şi locurile pe care le voi întâlni. Iar scopul final, principalul meu vis este să devin mentor. Să formez şi să îndrum tinerii”, spune tânărul.

În România, unul din doi copii din mediul rural trăieşte în pragul sărăciei iar abandonul şcolar a ajuns la cote alarmante. Doar unul din patru copii din comunităţile rurale din România are posibilitatea de a merge la liceu. În 2009, din cauza crizei economice, numărul copiilor care au abandonat şcoala din cauza sărăciei s-a triplat. Potrivit datelor de la Institutului Național de Statistica dar şi de la Ministerul Educaţiei, în fiecare an peste 40 de mii de elevi renunţa la studii.