Trăim un moment istoric rar – o adevărată „lebădă neagră” după cum ar numi-o Nassim Taleb – care pune la încercare toate resursele noastre ca umanitate. Dincolo de efortul material al tuturor economiilor, pandemia de coronavirus este și un test pentru resursele noastre omenești: iubire, empatie sau solidaritate. Dacă Dostoievski spunea cândva că „iadul e neputința de a iubi”, ei bine, se pare că această criză reușește să scoată la iveală ceea ce este mai frumos în fiecare dintre noi, ca oameni.
Pentru că ne pasă! Ne pasă de semenii noștri deja contaminați, motiv pentru care am înțeles tot mai mulți importanța distanțării sociale; ne pasă de personalul medical, cei care se luptă din răsputeri să salveze vieți, motiv pentru care cetățenii au început să doneze masiv pentru echiparea corespunzătoare a unităților medicale. Pare-se că umanitatea și-a redescoperit principala trăsătură ce a ajutat-o să scrie istorie: solidaritatea.
Se spune că nimic nu va mai fi ca înainte. Ne vom schimba stilul de viață, învățând să prețuim ceea ce este cu adevărat important; vom redesena procesul economic, având grijă ca lanțurile de producție să fie cât mai locale; și vom încerca să reșapăm instituțiile statului, astfel încât să asigurăm servicii de calitate tuturor cetățenilor, ca educația și sănătatea.
Până atunci, însă, World Vision Romania s-a străduit să nu uite de cei care par a fi „uitați” mereu în România. Neglijați aproape continuu în ultimele decenii, de multe ori acuzați că ar fi „leneși” și tratați ca niște cetățeni de mâna a doua, oamenii din mediul rural trăiesc o adevărată dramă în aceste momente. Mulți dintre ei, beneficiari ai programelor de intervenție socială a WVR, sunt romi, prea puțin școlarizați și angrenați în activități economice informale (zilieri, salahori, „cu ziua”, meșteșugari etc.). Pentru aceștia, restricțiile impuse de ordonanțele militare înseamnă o condamnare la foame. Evident, cel mai ușor e să pui toate aceste neajunsuri pe seama lor: nu au vrut să învețe, nu vor nici să muncească sau nu știu să se ajute între ei. Nu mai contează că nimeni nu a vrut să îi învețe, că nimeni nu vrea să îi plătească pentru munca prestată, la fel cum puțini sunt cei care chiar vor să îi ajute.
Misiunea de a împărți pachete alimentare și rechizite pentru copiii din Cojocna, județul Cluj, în Joia Mare a fost o adevărată încercare a limitelor umane. Oameni simpli, care respectă măsurile impuse de autorități, dar supărați că nimeni nu se interesează de soarta lor; copii pentru care „școala de acasă” e iluzorie, pentru că ei nu au ce mânca (ce să mai vorbim de tablete sau calculatoare…). Unii s-au bucurat de ajutorul primit, alții păreau să spună că totul a venit prea târziu sau prea puțin. Ne-am dat seama rapid că oamenii erau speriați, flămânzi, se întrebau cine și cum îi va ajuta să iasă din această situație. Ar dori să muncească, dar nu pot părăsi nici măcar curtea lor, ce să mai zicem de transportul către oraș, care a fost suspendat. Ar dori să muncească, dar nu au cu cine să lase copiii. Ar dori să muncească, dar nu au unde, efectiv. E o situație dificilă, care le sapă fragila temelie a subzistenței.
La finalul zilei, am părăsit comunitatea cu sentimente ambivalente. Pe de o parte, bucuroși că am putut să ajutăm semenii noștri în nevoie, că am putut să le transmitem o vorbă de încurajare și că am avut ocazia să le oferim copiilor din Cojocna câteva lucruri care să îi întoarcă – măcar cu gândul – la școală. Triști, însă, să vedem că viața la sat continuă să fie o luptă pentru supraviețuire, chiar și în secolul al 21-lea.
Suntem în continuare țara cu cel mai mare procent de populație rurală din cadrul UE, iar 30% din populația României se află în risc de sărăcie. Dacă nu vom lua măsuri ferme pentru sprijinirea acestora în această perioadă, în România vor apărea adevărate insule de sărăcie în decurs de câteva luni. World Vision România încearcă să atragă atenția tocmai asupra acestui fapt. Prin „Intervenție de urgență în comunitățile rurale” oferim pachete alimentare și de igienă familiilor vulnerabile, încercăm să implementăm soluții digitale de educație și oferim consiliere psihologică și medicală pentru a monitoriza starea de sănătate a copiilor și părinților acestora.
Dacă îți pasă de cei de lângă noi, alătură-te și tu campaniei! O faptă bună făcută acum va deveni o amintire frumoasă din vremuri de restriște!
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capital Uman 2014 – 2020.
Program ”Școala pentru toți”
Axa prioritară: 6 „Educație și competențe”
OS: 6.2, 6.3 6.4, 6.6
Titlul proiectului: „Școala pentru toți-acces la educație de calitate pentru preșcolari, școlari și cadre didactice din Regiunea Nord-Vest”
Beneficiarul proiectului: Fundația World Vision Romania
Codul proiectului: POCU/74/6/18/104571