Etichetă: educatie non-formala

Activitățile care îi dau șansă să petreacă mai mult timp cu colegii

Anastasia are 12 ani și este în clasa a VI-a. Ea și sora ei mai mică care este în clasa a doua sunt norocoase. Ele locuiesc cu părinții chiar lângă școală, față de unii dintre colegi care ajung în 30-40 de minute de mers pe jos.

Anastasia iubește să vină la școală pentru că se înțelege bine cu colegii, mai ales cu cei cu care este colegă încă de la grădiniță. Legăturile acestea se rup foarte greu, iar Anastasia îi ține aproape pe cei trei colegi vechi. Cu doi dintre ei stă în aceeași bancă.

„Îmi place să vin la școală. Îmi place engleza cel mai mult pentru că doamna profesoară ne dă plusuri dacă răspundem și suntem cuminți. Astăzi am luat 6 plusuri și mi-a pus un 10 în catalog. Și ne mai pune să învățăm, să citim. Dacă am învățat ne pune câte un plus. Îmi place să scriu și să citesc în engleză.”

Anastasia a participat de multe ori la activitățile de educație non-formală organizate în cadrul proiectului „Comunități implicate, Educație de calitate”. Cel mai mult îi place că la activitățile acestea chiar petrece timp cu colegii. În timpul școlii, în pauze toți colegii petrec timp afară, dar ei îi place să fie mai liniștită. De asemenea, activitatea ei preferată sunt ieșirile în natură, pasiune inspirată de bunica ei cu care face plimbări prin pădure.

„Am participat și în timpul verii la activități. Mi-a plăcut mult când am fost la pădure, la izvor. Ne-am jucat, am luat apă de la izvor. Îmi plac activitățile astea, mai ales ieșirile la pădure. Eu merg deseori cu bunica, ne plimba prin pădure. Ajungem chiar până la schitul de la Hadâmbu. Iar acum mi-a plăcut foarte mult povestea cu deținătorul de chei de la Vatican care merge și câte 6 km prin muzeu să deschidă câteva uși.”

Anastasia este sigură că vrea să se facă „doctor de urgențe care salvează oameni” când o să fie mare. Dar până atunci trebuie să susținută să termine școala și să se înscrie la liceu. Părinții o ajută cum pot, dar ei lucrează să le susțină pe fete. Iar Anastasia o ajută pe sora ei mai mică cu temele când nu se descurcă.

Proiectul „Comunități implicate, Educație de calitate” urmărește prevenirea și reducerea abandonului școlar prin abordarea unei scheme integrate de forme de intervenție la nivelul grupului țintă: de la ante-preșcolari până la elevi de liceu, de la părinți până la cadre didactice. Este vorba despre 1.500 de beneficiari (1.045 de elevi, 360 de părinți și 95 de cadre didactice din 8 unități școlare) care participă la activități educative formale, activități de suport socio-psiho-pedagogic, activități extra-curriculare și activități de formare.

***

Proiectul „Comunități implicate, educație de calitate” (Contract POCU/74/6/18/103759) este derulat de Fundația World Vision România, prin Biroul zonal Iași&Vaslui, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Iași alături de 8 unități de învățământ asociate din județele Iași (Școala Gimnazială Nr. 1 Domnița, Școala Profesională de Industrie Alimentară Țibana, Școala Gimnazială Glodenii Gândului, Liceul Tehnologic „Petre P. Carp” Țibănești, Școala Gimnazială Mironeasa) și Vaslui (Grădinița cu program prelungit „Norocel” Negrești, Liceul Tehnologic „Nicolae Iorga” Negrești, Școala Gimnazială „Mareșal Constantin Prezan” Dumești).

Investim în viitor. Lecțiile pe care peste 500 de elevi din Cluj le învață după școală

Ora 13:00. Clopoțelul sună de ieșire, iar elevii își strâng nerăbdători ghiozdanele și dau buzna pe ușă. Se bucură că au mai scăpat de o zi de școală. În comuna Poieni, din județul Cluj, copiii s-au împărțit în două categorii: cei mai bunișori la învățătură și cu ceva posibilități financiare merg la școala din orașul învecinat, Huedin. Ceilalți au rămas mai aproape de casă, la școala gimnazială din comună. Mulți vor rămâne aici și după aceea, pentru că părinții nu-și permit să-i poarte la liceu și uneori nici nu văd rostul. Nici ei n-au învățat carte, dar s-au deprins de mici să-și câștige singuri existența și de atunci… se descurcă. Viitorul nu îl văd mai departe de linia orizontului. Poate doar dacă o trec în zbor, direct în Spania sau Germania, să câștige o pâine mai bună.

Deși sunt la gimnaziu, unii abia acum învață lunile anului și au greutăți în recunoașterea propriilor emoții. Despre ”a fi punctual” bănuiesc că înseamnă să pui punctul acolo unde trebuie, iar ”a respecta” înseamnă să nu-i mai vorbească urât colegului de bancă. Pentru asta rămân câteva ore după școală, să li se explice, cu răbdare și fără presiunea notelor, că orice lecție la care sunt atenți îi poate ajuta în viață, că agresivitatea nu îi face mai puțin vulnerabili și nici mai respectați.

Deși nu mai au stare de când au auzit și ei clopoțelul, câțiva tineri își stăpânesc pornirea de a o rupe pe fugă spre ieșire. După câteva minute de pauză, se adună, pe rând, într-o sală de clasă unde pentru încă 2-3 ore vor avea parte de niște lecții ”altfel”. Unii rămân de dragul ”doamnelor” care se ocupă de ei, alții spun că sunt chiar interesați, iar unii vin mai mult obligați de director sau de profesorii care îi amenință că îi lasă corigenți. Până la urmă nu mai contează, curând începe să le placă și uită că a trecut deja ora la care de obicei o rupeau spre casă.

Dintre toți, Ema se face remarcată pentru că e mai înfiptă, mai vorbăreață. Răspunde la aproape toate întrebările și îi place să fie în centrul atenției. E în clasa a VIII-a și mai are 7 frați, 2 mai mari, restul mai mici. Întreaga familie e întreținută de tatăl care lucrează ca om de serviciu la gară. Conștientizează certurile dese și lipsurile, tocmai de aceea și-a propus să aibă o viață mai bună decât părinții ei. ”Vreau să mă fac coafeză. O să merg la o școală profesională în Cluj, să învăț și apoi să mă angajez undeva, cât de repede. Nu vreau să rămân aici”, spune Ema. Vorbește frumos și se vede că își alege cuvintele astfel încât răspunsurile ei să impresioneze, dar fără să cosmetizeze adevărul: ”La clasă nu prea îmi place pentru că nu înțeleg lecțiile și am rămas în urmă față de alți colegi. Aici învățăm lucruri interesante, să fim mai prietenoși, să nu ne mai certăm tot timpul”, mai spune spune ea.

Ca Ema sunt majoritatea elevilor care participă la activitățile de după școală din cinci comunități rurale din județul Cluj: Aghireșu, Cojocna, Mera, Sânpaul și Poieni. Iar ”doamnele” care îi îndrumă sunt psihopedagogi și dascăli cu experiență, care îi ajută să reducă decalajul față de colegii lor mai silitori. Greșeala nu e pedepsită cu ton ridicat sau notă proastă, ci cu o explicație. I se respectă dreptul fiecăruia de a nu ști sau de a nu vrea să răspundă. Nu-i nimic, data viitoare poate o să vrea să împărtășească o părere. Și de obicei așa se întâmplă. La lecția despre emoții am aflat că mulți se tem să sentimentele îi fac vulnerabili. E mai bine să fii dur, agresiv, să nu-ți pese de nimic. Și totuși, când îi confrunți cu situații concrete din viața lor, își dau seama că au sentimente. ”Dar tu îți iubești frățiorul mai mic, care are nevoie de protecția ta? Daaa! Nu ți-a fost rușine când ai luat o notă mică? Ba da… Nu ai fost trist când mama ta a fost bolnavă… Ba da…”. În asta constau lecțiile de după școală. Nu se face doar teorie și știință, se formează caractere, se înmoaie suflete și se descoperă visuri despre un viitor mai bun.

Prin proiectul ”Școala pentru toți – acces la educație de calitate pentru preșcolari, școlari și cadre didactice din Regiunea Nord-Vest” ne dorim să oferim o șansă reală copiilor de la țară să se integreze și să rămână în sistemul de învățământ. Rezultatele mai slabe, situația financiară precară sau lipsa de implicare a părinților sunt factori care îi poate determina pe copii să renunțe prematur la școală.  Prin servicii de consiliere și asistență educațională, împreună cu măsuri financiare și materiale, urmărim schimbarea atitudinii acestor tineri față de școală și de educație, precum și scăderea riscului de abandon școlar. Meditațiile, masa caldă oferită la prânz și programul de tip școala după şcoală sunt menite să completeze oferta educațională din comunitățile rurale și să îi ajute pe copii, dar și pe părinți, să conștientizeze importanța educației. Folosind instrumente educaționale interactive, urmărim creșterea performanței școlare și menținerea în sistem pentru peste 500 de copii din cele cinci comunităție în care se desfășoară proiectul.

„Școala pentru toți – acces la educație de calitate pentru preșcolari, școlari și cadre didactice din Regiunea Nord-Vest”, este un proiect al Fundației World Vision România cofinanțat din  Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020, Prioritatea de investiții 10(i) ”Reducerea și prevenirea abandonului școlar timpuriu și promovarea accesului egal la învățământul preșcolar, primar și secundar de calitate, inclusiv la parcursuri de învățare formale, non formale și informale pentru reintegrarea în educație și formare”. Contract Nr. POCU/74/6/18/104571. Valoarea totală eligibilă a proiectului este de 7.983.905,55 lei, din care asistența financiară nerambursabilă aprobată este de 7.799.988,51 lei, echivalentă cu 97,70% din valoarea totală eligibilă aprobată.    

World Vison România la Târgul de economie socială „Clujul Inclusiv“

World Vision România, biroul zonal Cluj, a participat la finalul săptămânii la o serie de evenimente organizate în cadrul proiectului „Clujul Inclusiv!“, proiect destinat incluziunii sociale a tinerilor din diferite grupuri vulnerabile și oportunităţii de a dialoga cu reprezentanți marcanți ai organizațiilor active în domeniul incluziunii sociale.

Cea de-a patra ediție a târgului de economie socială „Clujul Inclusiv“ a strâns numeroase organizații non-guvernamentale care le-au oferit clujenilor produse hand-made realizate de persoane aparținând grupurilor vulnerabile din România. Mulţumită implicării colegilor, standul World Vision România a fost înţesat de decoraţiuni de Crăciun realizate de copii, mărgele înşirate cu migală în cadrul orelor de educaţie non-formală, ii brodate manual, icoane, tablouri şi zeci de produse Eco-art.

În paralel cu târgul de economie socială s-a desfăşurat şi conferința „Incluziunea socială: realități – soluții – perspective”, la care au participat: Aurel Mocan, director executiv DASM – Primăria Cluj-Napoca; Emilia Botezan, şef birou Relaţii externe şi investitori – Primăria Cluj-Napoca; Silviu Ispas, Președinte – Asociația Secretariatul Pactului Regional Nord-Vest pentru Ocupare și Incluziune Socială; Florin Lazăr, Prof.Univ.Dr. Universitatea București-Facultatea de Sociologie și Asistență Socială; Adina Rebeleanu, Conf.Univ.Dr. Universitatea Babeș Bolyai – Facultatea de Sociologie și Asistență Socială; Maria Roth, Prof.Univ.Dr. Universitatea Babeș Bolyai-Facultatea de Sociologie și Asistență Socială; Florin Moisa, Președinte Executiv – Fundația Centrul de Resurse pentru Comunitațile de Romi; Simona Pop, Coordonator Centru de zi pentru copii – Caritas Eparhial Cluj etc.

Fundaţia World Vision România a fost reprezentantă în cadrul acestei conferinţe de Mihaela Nabăr – Head of Grants Acquisitions and Management Department. Aceasta a vorbit despre incluziunea socială a copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, despre implicarea şi capacitarea SPAS-urilor şi Comitetelor Comunitare Consultative în monitorizarea indicatorilor privind protecţia acestor copii la nivelul comunităţilor, dar şi despre colaborarea interinstituţională a structurilor guvernamentale şi non-guvernamentale responsabile cu protecţia copilului.

Printre recomandările prezentate de către Mihaela Nabăr s-a numărat şi derularea programelor socio-educaţionale adresate atât copiilor care să beneficieze de consiliere socială şi psihologică cu scopul de a-i ajuta pe copii să depăşească perioada separării de părinţi, activităţi de suport şcolar, inclusiv educaţie remedială, activităţi de socializare şi de petrecere a timpului liber, cât şi programe destinate persoanelor în grija cărora au rămas copiii, prin servicii de consiliere psihologică, socială şi legală.

Studiile şi statisticile prezentate de către World Vision România, dar şi de către ceilalţi actori implicati, au reprezentat punctul de plecare a unor dezbateri interesante care au avut ca scop găsirea unor soluţii comune pentru a interveni eficient şi a le oferi copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate suportul de care au nevoie.