Pizza Hut Delivery – Blog – World Vision Romania

Revista Liceului

Pentru bursierii programului „Vreau in clasa a noua”, KFC, PIZZA HUT si PIZZA HUT DELIVERY au propus unor oameni talentati, jurnalisti si bloggeri sa povesteasca ce a fost mai important pentru ei in anii de liceu. Acestia au retrait emotii, visuri, amintiri pe care le credeau uitate si au scris fiecare o poveste pentru tinerii nostri liceeni, aflati la inceput de drum.

Frumoasa colectie de articole, denumita Revista Liceului, a ajuns in mainile bursierilor care au inceput sa citeasca povestile cu interes si curiozitate.

Multumim KFC, PIZZA HUT si PIZZA HUT DELIVERY pentru frumoasa initiativa si, de asemenea, multumim tuturor celor care au impartasit o parte din sufletul lor cu bursierii nostri:

Alex Ciuca, hoinaru.ro

Alexandru Ionut, malaezu.ro

Andra Nicula, andranicula.ro

Andra Zaharia, andrazaharia.ro

Andreea Ibacka, andreeapatrascu.ro

Andreea Pietrosel, pietricel.ro

Andrei Cismaru, andreiscismaru.ro

Andrei Craciun, andreicraciun.eu

Bogdana Dobre, bogdanadobre.ro

Carmen Albisteanu, carmenalbisteanu.ro

Corina Scheianu, korinams.ro

Cosmin Cengher, cosmincengher.wordpress.com

Cristian China Birta, cristianchinabirta.ro

Cristian Florea, cristianflorea.ro

Dani Otil, Antena1

Dragos Asaftei, dragosasaftei.ro

Felicia Mocanu, Radio Romania Actualitati

Ionut Bunescu, bunescu.ro

Laura Davidescu, revista UNICA

Lucian Marin, lucianmarin.eu

Marian Ionescu, mariciu.ro

Mihai- Cristian Stirbu, Radar de media.ro

Ovidiu Eftimie, eftimie.net, Timesnewroman.ro

Roxana Bursuc, roxanabursuc.com

Ruxandra Predescu, printreranduri.eu

Simona Stanescu, lipa-lipa.ro

Pentru bursieri aceasta experienta a fost una productiva din care au avut multe de invatat. Acestia le sunt recunoscatori tuturor celor care au fost implicati in aceasta initiativa frumoasa:

„Revista mi s-a parut foarte captivanta si consider ca am multe de invatat din fiecare povestire. Cel mai mult mi-a placut povestirea lui Carmen Albisteanu pentru ca este asemanatoare cu situatia mea la matematica.“ (Ionut)

„Revista mi s-a parut si este intr-adevar foarte interesanta. Fiecare lectura mi-a dat ceva de invatat. Multe intamplari sunt asemanatoare cu ale mele. Toate lecturile sunt foarte frumoase si mi-ar fi greu sa aleg una preferata.“ (Aura)

„Mie mi-au placut foarte mult articolele. In special cel al lui Dani Otil si cel al Andreei Ibaka. Probabil ca a avut legatura si faptul ca sunt persoane publice pe care le admir. Ma bucur si am un respect deosebit fata de aceste persoane care, desi probabil au multa treaba, si-au facut timp sa ne impartaseasca parerile, amintirile si povestile lor. Multumesc!” (Georgiana)

„Cum am descoperit ca nu sunt praf la mate, dupa 12 ani de chin”, acest articol mi se potriveste foarte bine deoarece si eu credeam ca nu sunt buna la matematica pana ce am vazut ca daca iti dai silinta sa inveti si iti faci temele zilnic, nu mai ai aceeasi parere despre tine. Si am mai inteles ca daca nu muncesti in plus, acasa nu ies rezultate bune.” (Florentina)

„Este o revista foarte interesanta, mi-au placut povestile de viata impartasite de acestia, in unele chiar ma regasesc. Revista mi s-a parut una foarte atractiva prin felul in care au retrait amintirile si visurile si ni le-au expus pe hartie. Povestile m-au inspirat in viata de zi cu zi a unui elev de liceu si am sa incerc sa urmez sfaturile utile impartasite de cei care au scris aceasta revista. Pentru mine revista reprezinta un ghid in viata deoarece din experienta lor avem de invatat si de urmat exemple pozitive. Multumim KFC!” (Larisa)

Povestea lui Velu – Vreau in clasa a noua

Virginel, sau Velu – cum ii zic prietenii, locuieste in mediul rural si este elev la liceu, in clasa a XI-a, la profilul de stiinte sociale. Virginel mai are 5 frati care studiaza la diferite institutii din zona, dar care au un interes aparte pentru scoala si educatie chiar si in conditiile in care nu beneficiaza de prea multe resurse financiare. Doi frati, cei mai mari, sunt la facultate, insa unul dintre ceilalti frati, dupa ce a terminat liceul, a ales sa nu urmeze cursurile unei facultati din cauza problemelor financiare ale familiei.

Familia lui Virginel sustine si cei trei copii mai mici la liceu in clasele X-XII pentru care, pe langa costurile pentru studii, suporta si costurile pentru naveta zilnica. Cu toate ca ambii parinti au locuri de munca, mama este profesoara de muzica, iar tata este prezbiter, veniturile lunare pe care le acumuleaza nu reusesc sa acopere nevoile cu care se confrunta in viata de zi cu zi.

Avand in vedere situatia familiei, dar si rezultatele scolare admirabile obtinute de Virginel pe parcursul anilor de gimnaziu, acesta a devenit beneficiar al programului “Vreau in clasa a noua” si, inca de la primele activitati, s-a dovedit a fi un tanar cu potential intelectual si cu dorinta de implicare pentru a produce o schimbare in viata lui, a familiei si a comunitatii de care apartine.

“Pentru mine acest proiect inseamna foarte mult, m-a ajutat pe mine sa ma descopar mai bine si sa am incredere in ceea ce fac. Ma ajuta sa ma dezvolt atat pe plan social, cat si financiar prin bursa lunara pe care o primesc prin intermediul acestui program. Sunt motivat sa invat si sa fiu un om cu picioarele pe pamant datorita activitatilor organizate de acest proiect. Astfel, am mai acoperit o parte din cheltuieli, iar parintii mei sunt foarte fericiti pentru simplu fapt ca eu pot lua parte la excursiile organizate de proiect si se bucura pentru mine.”

Tanarul a devenit foarte motivat in ceea ce priveste parcursul sau scolar, dar si planurile sale de viitor. “Pentru mine, liceul este in primul rand o rampa de lansare care ma va ajuta sa imi cladesc un viitor frumos si implinit. Imi doresc sa urmez facultatea de arte si anume specializarea arta fotografica, iar mai tarziu sa devin fotograf, iar pentru asta, repet, trebuie sa termin liceul cu rezultate bune. De aceea, liceul inseamna totul pentru mine, pentru ca imi va oferi un viitor profesional, o cariera si ma va modela pe mine ca om si caracter.”

Eu sunt un copil de la tara – Povestea Crinei, bursiera „Vreau in clasa a noua”

Crina U. este bursiera “Vreau in clasa a noua!” si un membru activ al grupului de tineri din comunitatea ei TiN – Tineri in Negresti. Crina, ca orice copil, are un vis. Isi doreste sa devina psiholog pentru ca vrea sa schimbe mentalitatea oamenilor din comunitatea ei.

Pentru a-si demonstra ambitia si punctul de vedere, Crina si-a exprimat gandurile cu privire la nevoile copiilor din comunitatea ei in Brosura „Scriem pentru Drepturi” care a fost prezentata reprezentantilor guvernamentali prin intermediul World Vision Romania.

Va invitam sa cititi un eseu scris de un copil care a trecut prin diverse greutati incercand sa studieze si sa-si formeze o cultura si care doreste sa schimbe acest lucru pentru generatiile viitoare:

“Eu sunt un copil de la tara”

de Crina U.

In ciuda simplitatii acestei sintagme, a fi “copil de la tara”, in niciun caz nu este un lucru simplu. Pe langa faptul ca acesta trebuie sa se confrunte adesea cu binecunoscuta problema financiara, de altfel, copilul din mediul rural trebuie sa faca fata si unor bariere impuse de cei de varsta lui, dar mai ales de el. Din cate am observat, unii oameni inca mai cred ca a fi “taran” este asociat cu a fi “needucat”.

Insa, daca ne gandim mai bine, observam nu doar ca cei de la tara pot fi la fel de isteti si ambitiosi precum cei de la oras, ci si ca sistemul de valori implementat aici este unul mult mai sanatos si mai sacru. Acest lucru se datoreaza, in mare parte, familiei. Spun aceste lucruri pentru ca parintii mei intotdeauna m-au invatat sa fiu cuminte, sarguincioasa, corecta, sincera, si, nu in ultimul rand, sa stiu intotdeauna sa intind o mana celor care au nevoie. Exista totusi un lucru pe care parintii nu mi-l repeta foarte des, dar pe care l-am realizat singura: educatia este pe primul loc, in ciuda tuturor greutatilor care survin in viata de zi cu zi. Oricat de sarac ai fi, cel mai bogat esti atunci cand detii cunostinte, idei. Iar, din cate am auzit, liceul este perioada favorabila acumularii unui volum mare de cunostinte si formarii unei personalitati.

Totusi, in locul acesta pe care il numim “liceu” ne sunt puse piedici la orice pas. Fie ca astazi nu am bani de pachet pentru ca i-am dat pe biletul de autobuz, fie ca fata aceea are mereu haine scumpe, iar eu nu sau ca nu am auzit de o notiune la scoala generala, copilul de la tara se simte la tot pasul marginalizat. Pot sa spun din propria experienta ca programul “Vreau in clasa a noua!” reuseste sa elimine aceste piedici din calea noastra si ne ajuta sa alunecam prin anii de liceu.

Cum? In primul rand, cei 100 de lei reusesc, intr-o anumita masura, sa diminueze cheltuielile necesare pentru ca noi sa ajungem in fiecare zi cu pantofi in picioare si cu stomacul plin la liceu. Desigur, nimic nu se compara cu cea mai importanta parte a proiectului, cel putin pentru mine: sesiunile realizate pe teme specifice varstei, care reusesc sa aduca un plus de informatie, altul decat cel din “sacul” cu manuale scolare. In plus, excursiile si implicarea in reteaua locala de tineri ne pun in “bagaj” experiente si momente de neuitat.

Pot spune ca proiectul mi-a deschis multe usi, si nu doar spre cunoastere, ci spre o noua “eu” (eu aici as schimba cu “sine”, cum zici si tu). Nu numai ca am devenit o persoana mult mai deschisa si mai empatica, dar acum am mult mai multi prieteni, am un cuvant de spus si am o experienta. Toate acestea s-au intamplat, mai ales, de cand am format, impreuna cu alti tineri din Negresti, grupul TiN. Aici suntem, intr-adevar, o mare familie formata din viitori adulti competenti care sunt pregatiti sa se confrunte cu cerintele unei lumi dure.

Desigur, si familia mea a observat schimbarea. Desi la inceput considerau ca nimic nu este mai eficient decat “statul cu nasul in carti”, acum au realizat ca cea mai mare schimbare in bine are loc atunci cand o faci sa se intample, nu doar cand te informezi despre asta.

“Vreau in clasa a noua?” Putin spus. Cred ca cea mai potrivita descriere a acestui proiect este “Sunt un copil de la tara, dar vreau sa invat, vreau sa ma implic si vreau sa am un viitor”. Asadar, educatia, cea care sta in varful piramidei de valori, o putem “culege” oriunde si in orice fel, iar “Vreau in clasa a noua!” reprezinta o sursa considerabila pentru fiecare dintre noi, beneficiari ai proiectului.

Povestea Marthei – Vreau in clasa a noua

Martha este o eleva desprinsa parca din romanele clasice, constiincioasa, timida, tematoare, dar cu dorinta mare de a reusi in viata, de a face ca numele ei sa ramana celebru.

Eleva in clasa a 10-a, Martha este unul dintre cei mai activi si implicati elevi care, pe langa realizarea cu seriozitate a temelor si sarcinilor obligatorii, se implica in toate activitatile organizate in cadrul liceului si participa la majoritatea olimpiadelor. Alege sa faca acest lucru deoarece considera ca, pe langa premii, experienta castigata este extrem de valoroasa pentru viitorul ei.

Fire sociabila si foarte prietenoasa, Martha ascunde cu succes provocarile peste care ea trebuie sa treaca pentru a putea merge la liceu si pentru a trece peste aceasta perioada a adolescentei. Parintii Marthei au divortat cand fata era mica, ea ramanand in grija mamei. Pe tatal sau nu il cunoaste foarte bine, iar mama a ales sa plece sa munceasca in strainatate pentru a reusi astfel sa intretina familia. Bunicii sunt cei care au ramas sa aiba grija de ea, sa o sprijine pentru terminarea studiilor si sa ii asigure tot suportul moral. Dar asa cum chiar Martha afirma, nimeni nu poate inlocui prezenta si afectiunea mamei: “Bunicii se straduiesc din rasputeri, insa nu pot sa ii tina locul mamei, imi lipseste si mi-ar placea sa o am aproape”, marturiseste Martha.

Chiar daca bunicii, cu sprijinul mamei, fac eforturi considerabile pentru a-i asigura bursierei toate cele necesare, aceasta vede, de cele mai multe ori, aceasta situatie ca pe o provocare. Lipsa fizica a mamei in aceasta perioada a adolescentei aduce tristete si, poate uneori, un sentiment de discriminare, de usoara diferenta intre ea si ceilalti colegi.

“Acum ceva timp ma simteam foarte singura, dar mai ales trista atunci cand ceilalti vorbeau de familiile lor sau cand mergeam la prietenii mei acasa sau chiar de sarbatori. Dupa un timp am inceput sa ma obisnuiesc cu faptul ca sta putin acasa, dar totusi chiar si acum, in unele momente as vrea sa fie acolo sa ma ajute”, adauga Martha.

Cand vine vorba despre sfaturi, lipsa mamei este acoperita de prieteni. Acestia sunt cei la care Martha apeleaza atunci cand este intr-un impas si are nevoie de cineva care sa ii fie alaturi si sa o indrume: “cer parerea prietenilor de care sunt foarte apropiata si a mamei. Daca am minute o sun, daca nu, ii spun atunci cand suna ea. Dar nu mereu, depinde de subiectul pentru care cer sfatul, insa prima data cer la prieteni.”

In contextul acestei provocari, intrebata care ii sunt planurile de viitor, Matha spune ca, deocamdata, isi doreste doar sa invete si sa isi aloce timp pentru marea ei pasiune, scrisul.

“Pe moment vreau doar sa invat si sa termin de scris ceva ce am inceput. “

Povestea Dianei, un model de succes

Diana C. provine din mediul rural, dintr-o familie monoparentala, avand inca doi frati. Toti cei trei copii sunt dornici sa invete, sa mearga la liceu si, ulterior, la facultate si sa isi gaseasca un loc de munca. Copiii sunt atat de ambitiosi deoarece ii sunt foarte recunoscatori mamei lor care, desi singura, a avut grija de ei din salariul sau mic.

Astfel, Diana a devenit beneficiara a proiectului “Vreau in clasa a noua”, fiind sprijinita sa frecventeze cursurile unui liceu cu profil de informatica. Pe tot parcursul proiectului, bursiera a dat dovada de o seriozitate aparte, fiind implicata si respectandu-si responsabilitatile.

“Proiectul Vreau în clasa a noua a însemnat pentru mine mai mult decat o bursa si un nou început, dar și speranța la un viitor mai bun. A fost principalul factor care a contribuit la dezvoltarea și educarea mea sociala. In cadrul proiectului am avut ocazia sa intalnesc multe tipuri de oameni, ceea ce m-a ajutat sa-mi largesc orizonturile si sa devin persoana care sunt azi. Cu ajutorul Vreau in clasa a noua am reusit sa finalizez studiile la un liceu de prestigiu, acesta fiind un pas important in realizarea mea profesionala. Acum, la 2 ani dupa iesirea mea din proiect, am o alta viziune asupra viitorului, mai ales datorita cunostintelor dobandite pe tot parcursul participarii la activitatile organizate in cadrul proiectului. Impactul pe care l-a lasat acest proiect asupra mea nu a constat in formarea mea ca eleva de nota 10, cat a constat in formarea mea ca persoana care sa fie capabila sa ia deciziile cele mai potrivite si sa identifice oportunitatile in crearea unei cariere.”

Dupa terminarea liceului cu rezultate foarte bune, Diana s-a inscris la Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor, alegand specializarea Marketing, acum fiind studenta in anul 3. Fata se declara incantata de domeniul pe care l-a ales, mai ales ca are posibilitatea sa puna in practica o parte din lucrurile invatate in activitatea pe care o depune pentru liga studentilor din care face parte, in calitate de coordonator departament marketing si fundraising.

Inca din perioada in care era beneficiara a proiectului, ea a ales sa devina voluntara in cadrul fundatiei World Vision Romania, pentru a putea astfel sa ajute alti copii, sa intoarca ajutorul care i-a fost acordat. Diana s-a implicat in numeroase activitati, de la campanii de strangere de fonduri (prin participare la actiunile de strangere de fonduri desfasurate in diferite locatii), pana la traducerea scrisorilor trimise de copii celor care ii sprijina.

Povestea Dianei reprezinta un model de succes pentru copiii din mediul rural deoarece a constientizat ca educatia reprezinta cheia succesului si, totodata, a ales sa ii ajute pe cei din jurul ei prin implicarea in diferite activitati de voluntariat.

Bursa „Vreau in clasa a noua” ii permite Roxanei sa viseze la o lume mai buna

Roxana este o tanara de 16 ani, bursiera in programul „Vreau in clasa a noua”, care intampina pe toata lumea cu o privire calda si un zambet placut. In ciuda problemelor de acasa, are intotdeauna o vorba buna pentru cei din jur. Locuieste impreuna cu parintii si fratele ei intr-o casa modesta, de dimensiunea unei garsoniere. E fericita ca parintii ei au reusit sa ii cumpere un pat pliant nou si ca, astfel, a reusit sa ii dea un nou aspect camerei.

Din pacate, cele mai mari probleme ale Roxanei nu sunt doar cele materiale. Mama ei a suferit pana acum cinci operatii, iar tatal tinerei a suferit in primavara o interventie complexa, in care i s-a extirpat stomacul, iar acum este sub tratament cu citostatice. Pentru ca viata nu le-a oferit o cale usoara, Roxana si fratele ei au invatat inca de mici sa se ingrijeasca unul pe altul.

„In 2007, cand a fost operata mama, am gatit prima data impreuna cu fratele meu. Mama ne-a explicat prin telefon cum sa facem tocana de cartofi”, isi aminteste Roxana.

Pe langa suferintele parintilor, tanara bursiera „Vreau in clasa a noua” se lupta cu un astm bronsic din nastere si este convinsa ca va iesi invingatoare in viata. Este pasionata de logica si literatura, canta la flaut in fanfara bisericii, scrie o carte si isi doreste sa studieze medicina si sa devina medic stomatolog. Pentru asta, de trei ani incoace nu rateaza nicio ocazie sa isi petreaca timpul in cabinetul stomatologic din comuna si a ajuns sa fie mana dreapta a medicului. Ba mai mult, din luna aprilie, de cand tatal ei a fost operat, ii tine deseori locul mamei ei, care e angajata la cabinet. Asa a ajuns sa invete tot ce tine de meseria de asistenta dintr-un cabinet stomatologic si sa iubeasca si mai mult acest domeniu.

„Prima data m-am dus la cabinetul stomatologic cand aveam 13 ani, in urma cu trei ani. Atunci stateam si ma uitam ce face asistenta, ce substante foloseste, cum procedeaza. Intre timp am ajuns sa stau si in locul mamei. Cand am inceput semestrul doi mi-a fost teama sa nu imi scada rezultatele la invatatura, dar imi duceam cartile cu mine si invatam si la cabinet. In timp ce doamna stomatolog slefuieste dintii pacientului, eu imi pregatesc temele si am ajuns chiar sa am rezultate mai bune la scoala”, povesteste Roxana.

In tot acest timp, mama fetei sta acasa si il ingrijeste pe tatal ei, iar daca programul la cabinet se prelungeste are grija sa isi inlocuiasca fiica sa nu o suprasolicite.

„Cat nu pot eu sa ma duc, o sa mearga ea ca nu avem ce sa facem. E greu, dar ii place si ei. Daca e sa lucreze pana seara, eu termin treaba acasa si merg sa o inlocuiesc”, explica mama Roxanei.

Pe langa munca la cabinet, tanara trebuie sa faca naveta in Gherla, orasul cel mai apropiat de satul in care traieste. Acolo este eleva in clasa a X-a, insa nu se plange ca trebuie sa stea in statii de autobuz indiferent daca e frig, ploua sau e intuneric. Ii place la scoala, iar in primul an de liceu a fost fascinata de logica si engleza. Iar bursa primita din partea programului „Vreau in clasa a noua” o ajuta sa ajunga la liceu si sa isi cumpere strictul necesar. Pe langa golurile umplute din aceasta suma, ajutorul primit din partea World Vision Romania ii permite sa viseze la o viata mai frumoasa.

„E greu si nu stiu ce va fi, dar sper sa ne ajute Dumnezeu sa fie bine. Mi-ar placea sa merg la facultate. Acum as vrea sa fac cumva sa imi pot strange bani sa imi rezolv si din problemele de sanatate. Trebuie sa imi pun neaparat aparat ortodontic cat de repede pentru ca mi se incaleca dintii si ma doare foarte tare”, incheie bursiera.

Pentru ca ii place si literatura, Roxana a inceput sa scrie o carte. Capitolele scrise le-a postat deja pe o platforma de specialitate pe internet si a adunat peste 2.300 de afisari.

„E vorba despre o fata careia intr-o dimineata oarecare i se schimba viata. Nu vreau sa povestesc in detaliu cartea, dar oamenii ma sustin. Sunt si 110 comentarii, toate sunt pozitive. Profesoara mea de romana a ramas uimita cand a vazut cartea”, marturiseste tanara.

Nu are prea multi prieteni, doar pe cei din comunitatea bisericii la care merge. Cu acestia participa la diferite activitati in aer liber sau iesiri organizate. Alaturi de ei este si in fanfara bisericii. Canta la flaut, iar in fiecare miercuri, vineri si duminica participa cu entuziasm la repetitii. Pentru ca tot acest talent sa nu se iroseasca, Roxana isi doreste sa isi permita sa ajunga la facultate, insa acest lucru nu depinde doar de eforturile pe care ea le face.

Poveste de succes. Si-a petrecut copilaria intr-un canton CFR, dar a ajuns studenta la marketing

Camelia este una dintre bursierele „Vreau in clasa a noua” care s-a dedicat in intregime programului si a constientizat ca acesta este singura ei sansa catre o viata mai buna. Anul acesta, tanara si-a incheiat studiile liceale, insa crede atat de mult in programul derulat de World Vision Romania incat ramane alaturi de liceenii care au atata nevoie de ajutor.

Povestea Cameliei incepe atat de trist, incat un final fericit era un vis frumos la care nici nu indraznea sa spere. De la nastere si pana in urma cu cativa ani, Camelia a locuit intr-un canton CFR dintr-o comuna de langa Cluj.

„Era numai o camera, fara bucatarie sau baie. Am stat acolo de cand m-am nascut si pana am terminat clasa a noua, in 2012. Casa aceasta a fost construita cu ajutorul celor de la Habitat, dupa ce am facut multe ore de voluntariat pe alte santiere alaturi de mama mea si sora mea. La inceput nici nu am vrut sa ma mut din canton, acolo ma simteam acasa. Eram obisnuita cu conditiile acelea, eu nu stiam cum e sa stau intr-o casa normala”, povesteste Camelia.

Desi parea ca mai rau de atat nu se poate, cand era in clasa a patra, Camelia si-a pierdut tatal. Atunci, mama Cameliei a ramas singura cu doua fete. In programul „Vreau in clasa a noua” a fost bursiera prima data Ani, sora Cameliei, si pentru ca a fost o bursiera exemplara, iar situatia lor materiala era una foarte grea, cativa ani mai tarziu a fost selectata si Camelia.

Timp de patru ani, cat a fost in liceu, Camelia a fost bursiera „Vreau in clasa a noua” si s-a implicat in toate activitatile care s-au derulat cu proiectul.

„Mi-a placut programul Vreau in clasa a noua pentru ca am avut ocazia sa ma dezvolt, iar activitatile la care am participat m-au invatat lucruri pe care altfel nu as fi avut de unde sa le invat. Imi placea foarte mult vara cand mergeam la centrul Sf. Maria. Era frumos, ii ajutam pe beneficiari la ateliere de lucru manual, de pictura, de tesatorie. Ii ajutam sa pregateasca mancarea, faceam tot ce era nevoie. I-am insotit si in afara centrului, la activitati in aer liber. Am fost in fiecare an si m-am simtit foarte bine, am invatat ca pot sa ii ajut pe altii chiar daca nu am bani. Eu cred ca e important pentru bursieri sa inteleaga faptul ca nu primesc doar ajutor material, ci au si ocazia sa faca o fapta buna”, isi aminteste tanara.

Pe langa aceste activitati, Camelia sustine ca a vazut lucruri pe care altfel nu si-ar fi permis sa le vada niciodata: muzee, galerii, companii, drumetii si excursii in tara si in Ungaria. Aceste activitati i-au dat prilejul sa-si largeasca orizontul. Acum, ea este studenta la Facultatea de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor, la specializarea Marketing. Dupa ce a studiat aceasta disciplina in liceu, Camelia a participat si la competitii de profil care i-au facilitat accesul la facultate. A intrat pe putinele locuri fara plata, iar acum se pregateste intens de o noua aventura. Mai mult, pentru ca programul „Vreau in clasa a noua” a ajutat-o sa isi implineasca visele, din aceasta toamna Camelia este interna in World Vision Romania si ii va ajuta pe actualii bursierii.

KFC, Pizza Hut si Pizza Hut Delivery lanseaza cea de-a opta editie a programului „Vreau in clasa a noua”, in parteneriat cu World Vision Romania

In luna octombrie, pentru al optulea an consecutiv, KFC si Pizza Hut sprijina programul World Vision Romania – „Vreau in clasa a noua” printr-o campanie de strangere de fonduri desfasurata in toate restaurantele din tara. Campania are ca scop sustinerea a cel putin 75 de copii cu posibilitati financiare limitate, din zonele rurale ale Romaniei, pentru a-si continua studiile la liceu. Dupa succesul editiei din 2014, cand a fost stransa o suma-record de 75,000 de euro, Pizza Hut Delivery se alatura campaniei, oferind clientilor posibilitatea sa doneze in locatii odata cu ridicarea comenzilor.

Intre 1 si 31 octombrie, oricine poate dona in urnele special amenajate din restaurantele KFC, Pizza Hut si Pizza Hut Delivery, indiferent de suma donata si fara a fi nevoit sa cumpere ceva.

Datorita rezultatelor peste asteptari ale editiei din 2014, 93 de copii si-au putut continua studiile la liceu, cu 23 mai multi fata de obiectivul initial. Fiecare elev din program este sustinut cu o bursa lunara de 250 de lei pentru a putea acoperi cheltuielile specifice scolii.

„Multumita clientilor, angajatilor si tuturor celor care ne-au sprijinit in campania „Vreau in clasa a noua” am reusit anul trecut sa ajutam 93 de copii. In cei sapte ani de cand am inceput colaborarea cu World Vision Romania, am ajutat 717 copii sa-si continue studiile si sa faca pasi spre un viitor mai bun. In 2015 speram sa depasim din nou asteptarile si sa sustinem mai multi copii, care astfel sa-si construiasca speranta unui viitor mai bun, iar noi, o societate mai buna si mai pregatita”, declara Mark Hilton, Franchise Business Consultant KFC, Pizza Hut si Pizza Hut Delivery Romania.

„Copiii sunt resursa cea mai de pret a unei tari pentru ca ei vor construi viitorul. Si cum jumatate din copiii Romaniei traiesc in mediul rural, unde riscul de saracie este de sase ori mai mare decat in mediul urban, nu putem ramane indiferenti. Doar unul din patru copii de la tara merge la liceu. Ceilalti, din lipsa de resurse financiare si de educatie in randul parintilor, raman acasa. Prin programul <<Vreau in clasa a noua>> ne asumam rolul de a veni in intampinarea acestor copii, oferindu-le burse scolare pe toata perioada liceului. Suntem foarte recunoscatori sa-i avem alaturi de noi in aceasta calatorie pe prietenii si partenerii nostri din cadrul companiilor KFC, Pizza Hut si Pizza Hut Delivery a caror daruire si implicare ne onoreaza, ne incurajeaza si ne motiveaza sa mergem mai departe.”, declara Cristina Mosteanu, Director Marketing World Vision Romania.

In campania din acest an, prin intermediul canalelor de social media, KFC, Pizza Hut si Pizza Hut Delivery propun tuturor fanilor sa impartaseasca povesti, amintiri si emotii din liceu si sa transmita mai departe mesajul campaniei, folosind hashtag-ul #anideliceu.

Ambasadorul proiectului este, pentru al treilea an consecutiv, Dani Otil. Acesta sustine in continuare campania de strangere de fonduri, dupa ce anul trecut a scos la licitatie prima sa casca de motociclist, iar banii au fost donati pentru programul „Vreau in clasa a noua”.

Copiii sustinuti prin program traiesc in zone rurale din judetele Dolj, Ialomita, Valcea, Cluj, Iasi si Vaslui si sunt selectati in functie de situatia financiara a familiei, de rezultatele scolare, dar si de dorinta lor de a merge mai departe cu studiile. In ultimul an, toti elevii din clasa a 12-a din program au promovat examenul de Bacalaureat si 35 dintre acestia au devenit studenti. In total, 207 copii sustinuti de World Vision Romania au urmat o facultate precum cea de Matematica, Constructii de Masini, Marketing, Arte Plastice, Geografie, Drept, Telecomunicatii, Finante, Banci, Medicina Veterinara, Medicina, Asistenta Sociala sau Academia de Politie.

Campania face parte din programul World Hunger Relief, cea mai mare initiativa internationala din sectorul privat, lansata de YUM! Brands Inc. al carei beneficiar este World Food Programme, o subsidiara a Organizatiei Natiunilor Unite. Programul World Hunger Relief se desfasoara in peste 130 de tari si teritorii si in mai mult de 40.000 de restaurante KFC, Pizza Hut si Taco Bell, implicand aproape 1,5 milioane de angajati.

Despre KFC

KFC Corporation, cu sediul in Louisville, Kentucky, este cel mai popular lant de restaurante specializat in produse din carne de pui din lume. KFC este recunoscut prin Reteta Originala®, Extra Crispy™, Kentucky Grilled Chicken® si Extra Crispy™ Strips, Aripioare picante™, Go Cups, Famous Bowls, Pot Pies, sandvisuri de pui proaspat preparate, biscuiti si garnituri. Exista peste 19,400 de locatii KFC in 120 de tari si teritorii din intreaga lume. KFC Corporation este subsidiara a Yum! Brands, Inc., Louisville, Ky. (NYSE: YUM.)

In Romania, lantul de restaurante KFC este operat in sistem de franciza, licenta pentru Romania fiind acordata in 1997 companiei US Food Network si numara 55 de restaurante atat in Bucuresti, cat si in alte orase precum Timisoara, Cluj-Napoca, Suceava, Oradea, Pitesti sau Brasov. De asemenea, KFC Romania opereaza si un restaurant la Chisinau, Republica Moldova.

Despre Pizza Hut

Pizza Hut, lantul de restaurante cu un concept casual, opereaza pe piata romaneasca din 1994 sub contract de masterfranciza acordat companiei American Restaurant System. Pizza Hut a venit in Romania in 1994, odata cu deschiderea primei locatii din Calea Dorobantilor, iar in prezent detine noua restaurante in Bucuresti, doua in Cluj si cate unul in Iasi, Constanta, Ploiesti, Timisoara, Brasov si Oradea. Mai multe detalii puteti afla pe www.pizzahut.ro si pe pagina de Facebook Pizza Hut Romania.

Pizza Hut este singura companie producatoare de pizza ce a fost nominalizata in Top 10 francize in 2009 de catre Revista Entrepreneur. Compania a inceput acum 57 de ani in Wichita, Kansas, iar in prezent detine aproape 13.600 de restaurante in 90 de tari. Pizza Hut este subsidiara a Yum! Brands, Inc., unul dintre cei mai mari francizori la nivel international.

Despre Pizza Hut Delivery

Pizza Hut Delivery, conceptul de livrare la domiciliu lansat de Pizza Hut, furnizeaza produse numai la pachet si prin livrare. Compania a intrat pe piata romaneasca in decembrie 2007, odata cu deschiderea primei locatii in zona Vitan din Bucuresti, printr-un contract de masterfranciza acordat companiei American Restaurant System. In prezent, Pizza Hut Delivery detine 8 unitati in Bucuresti si una in Cluj – Napoca. Pizza Hut Delivery este subsidiara a Yum! Brands, Inc., cea mai mare companie de lanturi de restaurante si unul dintre cei mai mari angajatori la nivel mondial.

Despre World Vision Romania

World Vision Romania este o organizatie crestina, care desfasoara programe de interventie umanitara de urgenta, dezvoltare si advocacy punand in centrul activitatii sale bunastarea copilului. Organizatia se concentreaza asupra muncii cu copiii, familiile si comunitatile, in scopul depasirii saraciei si nedreptatii. Inspirata de valori crestine, fundatia lucreaza cu persoanele cele mai vulnerabile din lume, indiferent de religie, rasa, etnie sau gen.

World Vision Romania face parte din parteneriatul World Vision International prezent in aproape 100 de tari din intreaga lume. In 25 de ani de prezenta in Romania, ajutand peste 500.000 de copii si adulti, in aproape 400 de comunitati din 8 judete.

World Vision Romania crede in dreptul la sanse egale pentru copiii de la sate si de la oras si de aceea in comunitatile rurale unde este prezenta desfasoara programe de dezvoltare comunitara pe termen lung cu focus pe educatie si reducera abandonului scolar, sanatate si protectia copilului, agricultura si dezvoltare rurala, angajament civic si crestin. Copiilor li se faciliteaza astfel accesul la conditii de viata mai bune prin dezvoltarea durabila a comunitatii in care traiesc. Proiectele World Vision se concentreaza pe transformarea comunitatilor si membrilor acestora pentru a realiza o viata implinita pentru fiecare copil.