În urmă cu cinci ani, World Vision România începea implementarea Proiectului ”Luptam împotriva sărăciei prin dezvoltare economică” în comunele Oșești, Vulturești și orașul Negrești. Viziunea era una îndrăzneață și anume aceea de a-i ajuta pe membrii comunităților respective să-și dezvolte gospodăriile astfel încât acestea să poată genera veniturile necesare îmbunătățirii nivelului de trai.
Drumul spre reușită s-a dovedit a fi însă unul anevoios. Coordonatorii proiectului s-au lovit de o realitate crudă, îngrădită de o sărăcie dureroasă, în care majoritatea familiilor trăiau de pe o zi pe alta, principalele lor surse de venit fiind ajutoarele sociale și alocațiile copiilor. Lipsa cu desăvârșire a accesului la informațiile cu ajutorul cărora ar fi putut găsi o cale de scăpare din situația lor, i-a determinat pe membrii comunităților să se complacă în viața chinuită pe care o trăiau de ani de zile. Pe chipurile lor se citea deznădejde, neputință și tristețea că nu pot face mai mult pentru copiii lor care abia dacă terminau opt clase.
În ciuda dificultăților, implementarea proiectului a continuat iar pe parcursul celor cinci ani World Vision România a reușit să schimbe destinele a 100 de familii beneficiare. Sesiuni de informare, cursuri în meserii agricole, atestate de ministerele de profil, schimburi de experiență organizate la marile ferme de creștere a animalelor, donații, vizite la târguri și expoziții de produse alimentare sau utilaje agricole, toate acestea i-au ajutat pe beneficiarii proiectului să înțeleagă că schimbarea se poate realiza, că gospodăriilor lor pot deveni profitabile.
În 2012, odată cu venirea World Vision România în comunitățile lor, oamenii au îndrăznit pentru prima dată să viseze la un viitor mai bun. În familia Ungureanu se dădea atunci o adevărată luptă pentru supraviețuire. Copleșiți de nevoi, părinții abia dacă reușeau să-și hrănească cei patru copii (2017 – Cristi 21 de ani, Marian 19 ani, Petruța 10 ani, Sabina 8 ani) Tatăl, Ciprian mergea la muncă cu ziua în agricultură iar mama, Daniela, lucra pentru salariul minim pe economie ca îngrijitor la școala din localitate. De la unitatea de învățământ femeia a aflat de existența Proiectului ”Luptam împotriva sărăciei prin dezvoltare economică”. Acolo, a participat la primele ședințe de informare organizate de World Vision România și, de asemenea, a mers în schimburile de experiență din Neamț și Iași. Încet, încet, împreună cu soțul său a început să pună în practică în propria gospodărie ceea ce învăța de la specialiștii în domeniul agricol. Doi ani mai târziu, nenorocirea lovea însă familia Ungureanu. Daniela trecea în neființă din cauza unei boli incurabile. Munca începută de ea pentru a-și dezvolta gospodăria a fost continuată de Ciprian și fiul său Marian care acum are 19 ani.
Cei doi s-au implicat în toate activitățile organizate în cadrul proiectului iar în familia lor agricultura și creșterea animalelor a devenit principala sursă de venit. Sacrificiile însă nu au lipsit: Marian care a urmat cursurile Liceului Sportiv din Vaslui nu a reușit să promoveze examenul de bacalureat iar Cristi, fratele său mai mare, a plecat în Belgia pentru a-și susține financiar familia.
Cu ochii de un albastru senin, Marian își măsoară cu privirea gospodăria: 6 porci, 1 vacă, 3 cai, 51 de oi, 3 ha de pâmânt de pe care au strâns în toamna asta recolta de porumb și tractorul. Mândria tânărului este scroafa hibrid (rasă obținută din încrucișarea raselor Marele alb și Landrace) pe care în 2015 a primit-o ca donație de World Vision România și care în luna septembrie a fătat doi pui. ”Ne uitam la ea ca la comoara noastră. Acum așteptăm să vedem cum cresc cei doi pui și ce rentabilitate au. Mai avem încă trei porci de rasă românească dar în timp îi vom înlocui și pe aceștia cu rasa primită de la Fundație”, ne-a spus Marian.
În același timp, Ciprian povestește că cel mai bine câștigă acum din vânzarea vițeilor pe care-i crește în gospodărie. Prin Fundația World Vision România, fermierul a participat la schimburile de experiență organizate la Ferma “TCE 3 Brazi”, Piatra Neamt și Ferma din comuna Țigănași. Așa a aflat despre rasele de vaci de carne a căror creștere este mult mai profitabilă decât în cazul bovinelor autohtone. ”Până să vină Fundația World Vision în comunitatea noastră nu știam nimic despre creșterea vacilor de rasă. Am învățat totul de la zero. Am fost la alte ferme mari și acolo am văzut ce înseamnă să ai animale de carne. De exemplu: țineam un an și jumătate un vițel de țară, cum spunem noi, până când ajungea la 500 de kg și-l vindeam cu 2000 de lei. Anul acesta am ajuns să am numai vaci din rasa belgiană și am vândut un vițel de patru luni tot cu 2000 de lei. E foarte convenabil”, ne-a spus Ciprian Ungureanu care este absolvent a cursurilor de crescător de animale, igienă și marketing în afaceri și de asemenea face parte din Asociația Crescătorilor de Animale din Buda. Mai mult, fermierul lucrează ca îngrijitor la școala din localitate.
După ce a văzut că gospodăria se dezvoltă, și după ce a urmat cursurile de tractorist Marian s-a angajat în capitală. Vrea să câștige bani pe care să-i investească tot în afacerea familiei. ”Mi-am luat diploma de tractorist și momentan lucrez în București pe un tractor cu cupă la o firmă care montează garduri din beton. Acum strâng bani până anul viitor pentru că vreau să-mi cumpăr și casa mea aici în sat. Mă costă 30.000 de lei și vreau sa-mi scriu un proiect prin care să accesez fonduri europene pentru a cultiva cereale, porumb, floarea soarelui, rapiță.”, ne-a spus Marian.
Tânărul se întoarce acasă de fiecare dată când are concediu pentru a munci cot la cot cu tatăl său, la câmp, îngrijind animalele sau pe tractor, la alți localnici. ”Sunt mândru de ce am realizat în toți acești ani. De la 14 ani am muncit în agricultură. Asta îmi place să fac. Alți tineri de vârsta mea nu trebuie să se gândească la ce mănâncă mâine. Ei trăiesc într-o altă lume. Dar aici nevoia te maturizează. Eu nu am cum să mă bazez că mâine îmi dă tata bani. Mi-ar fi rușine. Eu, bărbat în toată regula să iau de la el care trebuie să aibă grijă de surorile mele mai mici. Acum îl ajut eu pe el când are nevoie și sincer sunt mândru de mine că pot face asta”, ne-a spus Marian.
Mulțumit de ceea ce a realizat este și Ciprian care speră acum ca fiul său cel mare să se întoarcă acasă iar Marian să-și dea examenul de bacalureat. ”Dacă înainte, lipsurile ne-au forțat să facem compromisuri, acum lucrurile s-au schimbat. Fetele mele merg la școală unde învață foarte bine. Le trimit cu haine noi și toate rechizitele de care au nevoie. Îmi vreau însă băieții acasă. Familia trebuie să fie unită, așa cum am fost întotdeauna. Câteodată stau și nu-mi vine să cred de unde am plecat și unde am ajuns. Pentru familia mea și pentru satul nostru, World Vision ne-a deschis drumul spre câștig, spre afaceri. Însă fără să muncești din greu nu se poate. Nimeni nu-ți pune nimic pe tavă. Te culci noaptea târziu și te trezești dimineața înainte de răsărit ca să poți merge înainte. Să ajutați și alte sate să iasă la suprafață din sărăcie, așa cum ați făcut pentru noi”, ne spune Ciprian.
