Categorie: Alte activitati

Andreea Raducan, a lansat de curand ”Reversul medialiei” , carte ce surprinde un moment extrem de tensionat pentru toata Romania, acela in care medalia olimpica de aur de la Sydney i-a fost retrasa din cauza unei neglijente care i-a marcat viata si cariera.

„Marturisesc ca nu-mi este foarte simplu sa ma intorc in timp. Sunt atatia ani de cand am pasit pentru prima data intr-o sala de gimnastica! Nici prin cap nu-mi trecea atunci, ce avea sa ma astepte. Un drum lung, frumos, cu sacrificii, multa munca, momente de neuitat, lacrimi de bucurie si multe, multe medalii”. Andreea Raducan

Andreea Raducan a sustinut campania ”Eu cum ajung la scoala?”  pe care am derulat-o pentru copiii din Rebricea, jud. Vaslui. Ii multumim Andreei pentru generozitatea si bunatatea cu care s-a implicat in proiectul nostru.

Va invitam sa cititi povestea unei campioane, in amintirea zilelor cand toata Romania statea nemiscata in fata televizorului asteptand sa afle cum se va termina tot cosmarul prin care campioana noastre e nevoita sa treaca.

Fragment din carte:

Terminasem exercitiul la sol in finala pe aparate intr-o atmosfera absolut sufocanta. Pur si simplu imi era foarte greu sa respir sau sa privesc pe cineva.

Mi se parea ca toata lumea susotea si se uita la mine ciudat, desi mi-era clar ca sunt nevinovata. M-am trezit cu domnul Tiriac langa mine, care imi repeta intruna sa stau linistita, pentru ca tot ce am facut eu la Sydney era exceptional si ca va avea grija sa se rezolve situatia.

Era foarte hotarat sa solicite inca un test Agentiei Mondiale Antidoping si sa-l plateasca din buzunarul propriu, in ciuda faptului ca acesta costa cateva mii de euro.

Pe mine insa ma obseda faptul ca nu intelegeam cum am ajuns in situatia asta. Chiar daca treptat lucrurile au inceput sa se clarifice oarecum, eu tot nu puteam accepta nici in ruptul capului cum a fost posibil asa ceva.

Sa iei o banala pastila de durere de cap si toata munca, tot efortul si toata daruirea ta si a antrenorilor sa se duca pe apa Sambetei..
……………………………

Doamna Mariana era absolut revoltata de absurdul situatiei, mai ales ca trebuit declarat tot ce aveam asupra noastra inca de la intrarea in Australia, in aeroport.

Ea insasi il ajutase pe medic sa intocmeasca toata lista cu medicamente si le-au numarat impreuna, pastila cu pastila, pentru a scrie exact cate aspirine avem, cate tablete de Nurofen si altele. Lista respectiva primise girul Institutului National de Medicina Sportiva.

Nimeni nu a reusit sa-mi exlice si nu va putea nici de acum incolo de ce a trebuit sa se intample asa?

Ma saturasem de tot si nu doream decat sa scap din scandalul acela care capatase proportii internationale si sa ajung acasa. Mi se parea singurul loc din lume care ma mai putea salva.

Abnet din Etiopia –  a primit 6 oi de la World Vision USA prin campania Gift Catalog  

 

In perioada 18 – 20 mai 2011, 40 cadre didactice din 9 comunitati partenere World Vision din judetul Dolj au participat la prima parte a cursului acreditat CNFPA „Animator socio-educativ”, curs ce va continua si weekendul viitor si se va finaliza pe 8 iunie printr-un examen scris si oral.

Proiectul este desfasurat in cadrul proiectului „Schimba comunitatea in care traiesti”, initiat de World Vision Craiova, in parteneriat cu Fundatia Noi Orizonturi.

In urma cursului, participantii vor capata deprinderile necesare pentru a deschide si coordona un Club de initiativa comunitara pe o perioda de timp de minim 2 ani. In cadrul acestor cluburi, tinerii din comunitati, sub indrumarea liderilor formati, vor invata sa identifice problemele comunităţii lor, se gandesca si lucreaze impreuna, sa scrie si sa implementeaze proiecte comunitare strategice. Activitatile din cluburi vor combina distractia, invatarea si serviciul in folosul comunitatii pentru dezvoltarea personala si sociala a tinerilor.

„Acest curs s-a dovedit a fi o provocare, o invitatie la participare activa si implicare. Au fost deosebit de atractive si antrenante metodele folosite, reusind sa ne mobilizeze. Am imbinat invatatura, munca, distractia, toate avand ca scop final formarea noastra ca animatori, viitori formatori ai educatiei prin serviciu in folosul comunitatii”, a spus Crina Vilcu, institutor Scoala cu clasele I – VIII, Breasta.

 

Fundaţia Vodafone Romania a lansat programul Voluntar de profesie în 2010, pentru a oferi posibilitatea celor care si-au dorit intotdeauna sa isi puna timpul si experienta in slujba unei organizatii non profit din Romania.

In cei 2 ani, 30 de ONG-uri din toata tara au beneficiat de sprijinul voluntarilor de profesie ai Fundatiei Vodafone, printre care si World Vision.

Fundatia Vodafone lanseaza a 3-a editie si pune la dispozitie 15 locuri in programul Voluntar de profesie, pe o perioada de 6 luni. Fundatia Vodafone asigura salariile voluntarilor, cat si cheltuielile administrative pe toata durata programului.

Cei care doresc sa voluntarieze pentru World Vision trebuie sa realizeze impreuna cu noi un proiect pe care il va pune in practica in timpul programului.

Detalii si regulamentul proiectului ”Voluntar de profesie” gasiti aici. World Vision va asteapta cu drag!!

Importanta respectarii drepturilor omului, in special pentru persoanele cu HIV sau vulnerabile fata de infectia cu HIV, este stipulata in legi si a fost demonstrata de numeroase studii internationale. Cu toate acestea, principalele probleme cu care se confrunta persoanele seropozitive in Romania, sunt stigmatizara si discriminarea, inclusiv la locul de munca.

Conform cercetarii efectuate de Consiliul National pentru Combaterea discriminarii in perioada 27 decembrie 2011 -11 ianuarie 2012, 51% dintre cetatenii romani considera fenomenul de discriminare ca fiind una dintre problemele actuale ale Romaniei.

Cele mai discriminate categorii sociale sunt reprezentate de: persoanele de etnie rroma, cu dizabilitati fizice sau psihice, infectate cu HIV\SIDA, cele fara adapost, orfanii si persoanele dependente de droguri.

Vineri, 18 mai, incepind cu ora 18:00, va invitam in ceainaria Librariei Carturesti Constanta sa aflam mai multe despre discriminare.

Scopul dezbaterii este de a face cunoscute in cadrul comunitatii problemele cu care se confrunta persoanele cu dizabiliati din Judetul Constanta si de a eficientiza eforturile privind integrarea persoanelor cu dizabilitati.

Dezbaterea a fost initiata in cadrul Proiectului „Impreuna pentru Viitor”, ai carui beneficiari sunt 93 de tineri seropozitivi din judetul Constanta.

Cat de bucurosi se trezesc copiii, sambata dimineata pentru a merge la scoala? Probabil nu foarte..insa in aceasta sambata elevii de la scoala Little London au pus ceasul sa sune, si-au luat de mana parintii si i-au luat cu ei la scoala pentru a participa la un mars caritabil organizat pentru microbuzul copiilor din Vaslui. 

Elevii Little London cunosc foarte bine situatia grea cu care se confrunta copiii din Vaslui. In iarna le-au trimis cadou cate o pereche de ghetute care sa sa le tina de cald pe drumul greu spre scoala, iar acum vor sa contribuie la achizitionarea microbuzului care sa-i duca la scoala.

Asadar, sambata dimineata, la 9.30 ne-am aliniat la start, alaturi de copii si am pornit la mars prin padurea Baneasa. Traseul a avut 6 kilometri, cam jumatate din cat fac copiii din Rebricea pana la scoala. Copiii, plini de viata au luat-o inaintea parintilor, fiind greu sa-i mai ajungem.

Cum si-au propus copiii sa stranga bani? Initial fiecare familie a platit o taxa de participare de 100 de ron apoi a fost necesar sa-si caute un sponsor personal (bunici, rude, prieteni etc) care sa fie de acord sa le plateasca 20 de ron pentru fiecare kilometru parcurs. Fiecare elev purta un card la gat pe care primea o stampila dupa fiecare km parcurs, iar la linia de sosire de facea ”numaratoarea”. 

Multumim celor mai activi sustinatori ai elevilor: parintii, care au fost atat de receptivi si implicati alaturi de copiii lor in aceasta actiune nobila!

O plimbare lunga..in aer curat, a adus sanatate elevilor si tuturor participantilor si o noua speranta copiilor din Rebricea. Campania ”Eu cum ajung la scoala?” e pe ultima suta de metri, cine doreste sa contribuie la autobuzul scolar al copiilor din Rebricea (Vaslui) o poate face acum.

Multumim din suflet elevilor pentru frumoasa actiune care va contribui la un viitor mai bun al copiilor din Rebricea! Si nu in ultimul rand, multumim Little London, activi si generosi ca intotdeauna!

Revenim cu detalii despre suma stransa in urma acestei actiuni si cateva filmulete haioase cu copiii.

 

 

Povestea Simonei incepe cu un copil abandonat, cu sufletul plin de durere si furie si se incheie cu un adult pe punctul de a implini lucruri minunate. Se intampla atat de rar ca cineva care a fost jefuit de posibilitatea implinirii potentialului sau in copilarie  sa reuseasca in cele din urma.

Astazi Simona are multe motive de bucurie: se pregateste de bacalaureat, e angajata intr-un atelier de croitorie si din decembrie 2010  a devenit colega noastra, la World Vision.

Ca fost rezident intr-unul dintre centrele noastre  pentru tinerii proveniti din centrele de plasament, Simona stie ce inseamna sa lupti pentru a deveni la fel ca ceilalti, sa incetezi sa mai iesi in evidenta, ori sa fii in stare sa-ti gasesti un job. In urma cu sase ani, tanara a gasit un acoperis, o familie si consiliere in Centrul nostru de abilitati pentru viata.  Astazi este randul ei sa ofere sustinere altor fete, care, ca si ea au de trecut prin aceasta dificila tranzitie de la central de plasament la viata pe cont propriu.  

Simona este constienta ca fetele ii cauta sfaturile si indrumarea. “Sper ca ele sa invete din ceea ce vad si aud de la mine; ele stiu cum am fost eu si prin ce-am trecut in anii acestia de cand sunt pe cont propriu. E ca si cand as fii dovada vie ca se poate reusi, chiar daca nu e deloc usor…”

Simona e pe cont propriu de la varsta de 8 ani, cand mama ei a abandonat-o intr-un centru de plasament pentru copii cu dizabilitati mentale. La acel moment parintii ei se aflau in divort si se confruntau cu dificultati financiare. Simona mai spune si ca n-a existat niciodata o legatura profunda cu mama si ca aceasta n-a iubit-o.

Astazi are 27 de ani, e inteligenta si deschisa. Remarcabil de puternica, a reusit sa depaseasca multe dintre obstacolele interioare generate de copilaria si adolescenta traite in casa de copii.

Simona nu are niciun soi de dizabilitate mentala. Alegerea casei de copii a fost doar o chestiune de proximitate fata de casa, crede fata. Atat ea cat si sora ei au fost abandonate initial intr-o gara. A doua oara, mama le-a abandonat ‘ca la carte’, ducandu-le direct la orfelinat.  

“La centrul de plasament fiecare zi era la fel ca celelalte. Nu puteam sa ma bazez pe nimeni si  pe nimic. As fi vrut sa fie cineva care sa ma inteleaga, mai degraba decat sa-i fie mila de mine”, spune  Simona.

Lipsa de interes a mamei in legatura cu viitorul fetelor a avut un impact negativ asupra dezvoltarii lor scolare. Ca rezidenta a unei institutii pentru copii cu dizabilitati mentale Simona a putut absolvi doar scoala vocationala, chiar daca intelectul ei ar fi ajutat-o sa faca mai mult de atat.

“Vreau sa fiu in stare sa-i arat mamei diploma de liceu si sa-i demonstrez ca sunt o fiinta umana inteligenta si nu o proasta, asa cum a crezut ea…”, spune tanara.

Intre studiile liceale si munca la atelierul de croitorie, Simona lucreaza in Casa Sperantei, la World Vision, ca supraveghetoare de noapte.  Tanara este egala fetelor gazduite acolo, dar in acelasi timp este persoana responsabila cu siguranta lor pe timp de noapte. Rolul ei este de a oferi suport administrativ, in special la sfarsit de saptamana.

”Sambata trecuta Simona le-a invatat pe fete sa gateasca sarmale si au fost cu toatele incantate. Cred ca acest nou rol al Simonei ii cultiva potentialul si cunoasterea acumulata pe parcursul anilor de viata independent. Simona a devenit un model pentru beneficiarele din Casa Sperantei”, observa Edith Laszlo, coordonatoarea proiectului.

“Stiu ca sunt responsabila fata de ele. Suntem mai degraba prietene, iar intentia mea este de a fi impreuna ca intr-o familie. Nu vreau sa simta ca sunt obligate sa ma asculte”, spune Simona, care recunoaste nevoia esentiala de a le castiga increderea fetelor.

De altfel, increderea este ingredientul despre care vorbeste si psihologul Sarolta Lazar, atunci cand face referire la copiii crescuti in centrele de plasament.  

“Cea mai mare problema pe care o au copiii institutionalizati este atasamentul, sau esecul de a gasi o persoana care sa le ofere increderea, care este o nevoie de baza. In fiecare fiinta umana exista aceasta nevoie profunda de a relationa cu alta fiinta umana, care incepe inainte de nasterea in sine”, spune Sarolta Lazar, care a lucrat vreme de 30 de ani in casa de copii.

Rolul Simonei nu este deloc usor. Tanara vorbeste despre provocarile noului ei job, stiind insa din propria-i experienta ca lucrurile pot fi rezolvate cu intelepciune si rabdare.

“E dificil sa lucrezi cu fetele acum. Tocmai au iesit din centrul de plasament si sunt frustrate de faptul ca trebuie sa urmeze un program. Adevarul este ca atunci cand iesi din sistem vrei sa hotarasti singura ce faci cu timpul tau… In Casa Sperantei fac lucruri pentru ele: se intalnesc cu un psiholog, partcipa la cursuri de formare profesionala. Le plac activitatile acestea insa se plictisesc foarte repede. Vor sa faca ceva nou tot timpul…” 

Simona este foarte motivata sa lucreze in Casa Sperantei, mai intai de propriile-i valori si mai apoi pentru ca doreste sa-si implineasca visul de o viata, acela de a avea o locuinta a ei.

“Imi place ceea ce fac, in special fiindca stiu ca rezultatul muncii mele conteaza. Imi place sa ajut oamenii. Si fiindca am doua locuri de munca cred ca pot ajunge mai aproape de implinirea visului meu”, spune Simona, cu o scanteie de speranta in ochi.

* Numele a fost schimbat pentru a-i proteja identitatea