Marsul copiilor de la scoala Little London

Cat de bucurosi se trezesc copiii, sambata dimineata pentru a merge la scoala? Probabil nu foarte..insa in aceasta sambata elevii de la scoala Little London au pus ceasul sa sune, si-au luat de mana parintii si i-au luat cu ei la scoala pentru a participa la un mars caritabil organizat pentru microbuzul copiilor din Vaslui. 

Elevii Little London cunosc foarte bine situatia grea cu care se confrunta copiii din Vaslui. In iarna le-au trimis cadou cate o pereche de ghetute care sa sa le tina de cald pe drumul greu spre scoala, iar acum vor sa contribuie la achizitionarea microbuzului care sa-i duca la scoala.

Asadar, sambata dimineata, la 9.30 ne-am aliniat la start, alaturi de copii si am pornit la mars prin padurea Baneasa. Traseul a avut 6 kilometri, cam jumatate din cat fac copiii din Rebricea pana la scoala. Copiii, plini de viata au luat-o inaintea parintilor, fiind greu sa-i mai ajungem.

Cum si-au propus copiii sa stranga bani? Initial fiecare familie a platit o taxa de participare de 100 de ron apoi a fost necesar sa-si caute un sponsor personal (bunici, rude, prieteni etc) care sa fie de acord sa le plateasca 20 de ron pentru fiecare kilometru parcurs. Fiecare elev purta un card la gat pe care primea o stampila dupa fiecare km parcurs, iar la linia de sosire de facea ”numaratoarea”. 

Multumim celor mai activi sustinatori ai elevilor: parintii, care au fost atat de receptivi si implicati alaturi de copiii lor in aceasta actiune nobila!

O plimbare lunga..in aer curat, a adus sanatate elevilor si tuturor participantilor si o noua speranta copiilor din Rebricea. Campania ”Eu cum ajung la scoala?” e pe ultima suta de metri, cine doreste sa contribuie la autobuzul scolar al copiilor din Rebricea (Vaslui) o poate face acum.

Multumim din suflet elevilor pentru frumoasa actiune care va contribui la un viitor mai bun al copiilor din Rebricea! Si nu in ultimul rand, multumim Little London, activi si generosi ca intotdeauna!

Revenim cu detalii despre suma stransa in urma acestei actiuni si cateva filmulete haioase cu copiii.

 

”Succesul in viata depinde de tine!”

 

Ca in fiecare luna, si saptamana trecuta am organizat pentru bursierii din Valcea activitati educative si de socializare. Ne-am intalnit cu ei la  Biblioteca Judeteana Antim Ivireanul iar tema abordata in cadrul acestei intalniri a fost: „Succesul in viata depinde de tine !”

Scopul acestei intalniri a fost de a de a-i ajuta pe tineri sa-si dezvolte abilitatilie emotionale pentru a interactiona mai usor cu cei din jur si pentru a se adapta mai usor situatiilor de viata prin care trec.

Tinerii au participat la diferite jocuri cu rolul de a comunica intre ei, a socializa si a se cunoaste mai bine.

Cu aceasta ocazie au primit, cu putina intarziere si cadourile de Pasti: cani inscriptionate cu o poza de grup (o amintire frumoasa in anii care vor urma), carti de rugaciuni si dulciuri.

Initiativele de tipul activitatilor educative si de socializare sunt sustinute de World Vision Romania prin birourile sale zonale cu scopul de a oferi copiilor sanse de dezvoltare si educare. Ele fac parte din proiecte complexe centrate pe bunastarea copilului in care sunt inclusi copiii alaturi de familiile si comunitatile din care fac parte. Aceasta actiune a fost organizata de World Vision Valcea.

Prin proiectul„Vreau în clasa a noua”, dorim sa promovam rolul educatiei si sa oferim sanse copiilor din mediul rural care au potential si sunt motivati sa isi continue studiile la liceu (sau scoala profesionala).

 

Atelierul de mestesuguri

La inceput de luna florilor World Vision lanseaza Atelierul de mestesuguri, program integrat de calificare, dezvoltare a competentelor antreprenoriale, suport si consiliere a resurselor umane pentru dezvoltarea mestesugurilor traditionale din mediul rural. 

Satul romanesc merita sa-si recapete mandria, integritatea si vitalitatea, pastrandu-si totodata valorile si pretuindu-le ca element definitoriu pentru identitatea sa.

Vrem sa valorificam resursele inainte ca ele sa fie pierdute pentru totdeauna; avem experienta si capitalul necesar pentru a oferi populatiei din mediul rural oportunitati adecvate.

Proiectul este cofinantat din fonduri structurale europene si se adreseaza persoanelor din mediul rural care doresc fie sa invete un mestesug, fie sa-si dezvolte competentele antreprenoriale in domeniu.

Proiectul se desfasoara in perioada februarie 2012 – ianuarie 2014 si este destinat exclusiv celor care au domiciliul in regiunea de Sud-Vest Oltenia.

Atelierul de mestesuguri a fost lansat in Valcea, pe 3 mai, in cadrul unei conferinte de presa la Muzeul de Arta Casa Simian.

Astazi este lansat si in Craiova, la Muzeul Olteniei. Revenim cu amanunte!

Daca aveti intrebari sau doriti sa participati la cursuri, nu ezitati sa ne scrieti.

Dovada vie ca tinerii institutionalizati pot reusi in viata!

 

Povestea Simonei incepe cu un copil abandonat, cu sufletul plin de durere si furie si se incheie cu un adult pe punctul de a implini lucruri minunate. Se intampla atat de rar ca cineva care a fost jefuit de posibilitatea implinirii potentialului sau in copilarie  sa reuseasca in cele din urma.

Astazi Simona are multe motive de bucurie: se pregateste de bacalaureat, e angajata intr-un atelier de croitorie si din decembrie 2010  a devenit colega noastra, la World Vision.

Ca fost rezident intr-unul dintre centrele noastre  pentru tinerii proveniti din centrele de plasament, Simona stie ce inseamna sa lupti pentru a deveni la fel ca ceilalti, sa incetezi sa mai iesi in evidenta, ori sa fii in stare sa-ti gasesti un job. In urma cu sase ani, tanara a gasit un acoperis, o familie si consiliere in Centrul nostru de abilitati pentru viata.  Astazi este randul ei sa ofere sustinere altor fete, care, ca si ea au de trecut prin aceasta dificila tranzitie de la central de plasament la viata pe cont propriu.  

Simona este constienta ca fetele ii cauta sfaturile si indrumarea. “Sper ca ele sa invete din ceea ce vad si aud de la mine; ele stiu cum am fost eu si prin ce-am trecut in anii acestia de cand sunt pe cont propriu. E ca si cand as fii dovada vie ca se poate reusi, chiar daca nu e deloc usor…”

Simona e pe cont propriu de la varsta de 8 ani, cand mama ei a abandonat-o intr-un centru de plasament pentru copii cu dizabilitati mentale. La acel moment parintii ei se aflau in divort si se confruntau cu dificultati financiare. Simona mai spune si ca n-a existat niciodata o legatura profunda cu mama si ca aceasta n-a iubit-o.

Astazi are 27 de ani, e inteligenta si deschisa. Remarcabil de puternica, a reusit sa depaseasca multe dintre obstacolele interioare generate de copilaria si adolescenta traite in casa de copii.

Simona nu are niciun soi de dizabilitate mentala. Alegerea casei de copii a fost doar o chestiune de proximitate fata de casa, crede fata. Atat ea cat si sora ei au fost abandonate initial intr-o gara. A doua oara, mama le-a abandonat ‘ca la carte’, ducandu-le direct la orfelinat.  

“La centrul de plasament fiecare zi era la fel ca celelalte. Nu puteam sa ma bazez pe nimeni si  pe nimic. As fi vrut sa fie cineva care sa ma inteleaga, mai degraba decat sa-i fie mila de mine”, spune  Simona.

Lipsa de interes a mamei in legatura cu viitorul fetelor a avut un impact negativ asupra dezvoltarii lor scolare. Ca rezidenta a unei institutii pentru copii cu dizabilitati mentale Simona a putut absolvi doar scoala vocationala, chiar daca intelectul ei ar fi ajutat-o sa faca mai mult de atat.

“Vreau sa fiu in stare sa-i arat mamei diploma de liceu si sa-i demonstrez ca sunt o fiinta umana inteligenta si nu o proasta, asa cum a crezut ea…”, spune tanara.

Intre studiile liceale si munca la atelierul de croitorie, Simona lucreaza in Casa Sperantei, la World Vision, ca supraveghetoare de noapte.  Tanara este egala fetelor gazduite acolo, dar in acelasi timp este persoana responsabila cu siguranta lor pe timp de noapte. Rolul ei este de a oferi suport administrativ, in special la sfarsit de saptamana.

”Sambata trecuta Simona le-a invatat pe fete sa gateasca sarmale si au fost cu toatele incantate. Cred ca acest nou rol al Simonei ii cultiva potentialul si cunoasterea acumulata pe parcursul anilor de viata independent. Simona a devenit un model pentru beneficiarele din Casa Sperantei”, observa Edith Laszlo, coordonatoarea proiectului.

“Stiu ca sunt responsabila fata de ele. Suntem mai degraba prietene, iar intentia mea este de a fi impreuna ca intr-o familie. Nu vreau sa simta ca sunt obligate sa ma asculte”, spune Simona, care recunoaste nevoia esentiala de a le castiga increderea fetelor.

De altfel, increderea este ingredientul despre care vorbeste si psihologul Sarolta Lazar, atunci cand face referire la copiii crescuti in centrele de plasament.  

Cea mai mare problema pe care o au copiii institutionalizati este atasamentul, sau esecul de a gasi o persoana care sa le ofere increderea, care este o nevoie de baza. In fiecare fiinta umana exista aceasta nevoie profunda de a relationa cu alta fiinta umana, care incepe inainte de nasterea in sine”, spune Sarolta Lazar, care a lucrat vreme de 30 de ani in casa de copii.

Rolul Simonei nu este deloc usor. Tanara vorbeste despre provocarile noului ei job, stiind insa din propria-i experienta ca lucrurile pot fi rezolvate cu intelepciune si rabdare.

E dificil sa lucrezi cu fetele acum. Tocmai au iesit din centrul de plasament si sunt frustrate de faptul ca trebuie sa urmeze un program. Adevarul este ca atunci cand iesi din sistem vrei sa hotarasti singura ce faci cu timpul tau… In Casa Sperantei fac lucruri pentru ele: se intalnesc cu un psiholog, partcipa la cursuri de formare profesionala. Le plac activitatile acestea insa se plictisesc foarte repede. Vor sa faca ceva nou tot timpul…” 

Simona este foarte motivata sa lucreze in Casa Sperantei, mai intai de propriile-i valori si mai apoi pentru ca doreste sa-si implineasca visul de o viata, acela de a avea o locuinta a ei.

“Imi place ceea ce fac, in special fiindca stiu ca rezultatul muncii mele conteaza. Imi place sa ajut oamenii. Si fiindca am doua locuri de munca cred ca pot ajunge mai aproape de implinirea visului meu”, spune Simona, cu o scanteie de speranta in ochi.

* Numele a fost schimbat pentru a-i proteja identitatea

Flash mob in Constanta

Sambata, am organizat in Constanta un flash mob impreuna 30 de voluntari World Vision si 10 copii de la Palatul Copiilor!

Am organizat flash mob-ul in City Park Mall si bineinteles ca am atras toate privirile trecatorilor.

Cum am surprins ”audienta”? Voluntarii au dansat pe o piesa adaptata a trupei Voltaj (Iarna) astfel incat noile versuri sa transmita ascultatorilor mesajul de a directiona 2% din impozit catre World Vision.

Versurile au fost scrise de voluntarii din Constanta si tot ei au cantat si piesa! Suntem tare mandri de voluntarii nostri!!

Astazi am fost la mars impreuna cu 100 de copii, alaturi de Daniela Nane, Andreea Raducan si Diana Dumitrescu!

Va povesteam aici ca vom organiza un mars pentru a atrage atentia asupra problemei copiilor din Rebricea, care merg zi de zi la scoala pe jos, cate 10 km. Pentru a aduna bani de un microbuz scolar, astazi am iesit in strada impreuna cu aproape 100 de copii, vedete si jurnalisti pentru a ne striga ”of-ul”.

Ne-am adunat la punctul de plecare, in parcul Cismigiu, impreuna cu Andreea Raducan, campioana mondiala si olimpica la gimnastrica si  Diana Dumitrescu, indragita actrita,  jurnalistii si micii militanti pentru drepturile copiilor: 100 de elevi (intre 7-14 ani) beneficiari ai proiectelor noastre sau ale scolilor partenere. Pana sa pornim la drum catre parcul Herastrau, elevii s-au pozat cu vedetele, au luat autografe, au sta de vorba cu ele si chiar au dat interviuri pentru presa.

Le multumim din suflet celor doua personalitati pentru curajul de a se aventura in traseul nostru de 11 km si pentru dorinta de a sustine cauza noastra. A fost o onoare sa o avem alaturi de noi pe Andreea Raducan, un exemplu de perseverenta si succes ce-i inspira si pe micutii din Vaslui sa-si urmeze visul. Ii multumim mult si Diana Dumitrescu care ne-a aratat ca este trup si suflet alaturi de copiii din Vaslui. Ea este modelul multor fetite din Vaslui, care in interviurile despre care va vorbeam aici ne-au povestit ca vor sa devina actrite, la fel ca Diana.

Mandri ca se pot implica in actiuni cariabile si dornici sa-si ajute prietenii din Vaslui, copiii s-au inarmat cu pancarte si tricouri World Vision si in formatie completa am pornit cu totii la drum.

Dupa cum ne doream si era de asteptat, lumea intorcea capul dupa noi, pe strada, ne intreba despre campanie, despre copii, despre problemele din Vaslui si cel mai important, doreau sa afle cum pot sa ajute!

Numerul de SMS 879 la care se pot face donatii de cate 2 Euro (oferit gratuit de Vodafone, Orange si Cosmote, nu se percepe TVA) au stat la loc de cinste pe pancartele copiilor. Fiecare SMS din partea voastra aduce mai aproape microbuzul scolar de comuna vasluiana.

Am parcurs drumul pana in parcul Herastrau in aproape 2 ore, mai repede decat ne-am fi asteptat! Iar la destinatia finala..surpriza! Daniela Nane ne astepta in parc, la corturile World Vison gata de joaca cu copiii si de impartit pliante ”curiosilor”. Daniela sustine proiectele World Vision de mult timp si este alaturi de noi si in campania ”Eu cum ajung la scoala?” . Suntem tare mandri ca o avem alaturi de noi.

Le multumim mult si voluntarilor World Vision care sunt alaturi de noi de cate ori au posibilitatea.

Pe tot parcursul drumului spre Herastrau, elevii au tinut sa transmita mesajul copiilor din Rebricea ”Vrem la scoala!”. Si noi ne dorim ca ei sa poata merge la scoala, si cu siguranta si voi. Haideti sa-i ajutam! Sustineti si educatia copiilor din Vaslui!

 

 

 

 

Renee McDannel in vizita la Centrul Multifunctional Craiova

Saptamana trecuta, doctor Renee McDannel – presedinte Fundatia Broken Heart si Greg Valentine, student la medicina-pediatrie s-au alaturat echipei Centrului Multifunctional World Vision Craiova pentru a lucra cu copiii cu dizabilitati si a impartasi din experienta proprie parintilor acestora.

Au fost trei zile pline, in care copiii beneficiari au fost evaluati, iar specialistii centrului au aflat diferite metode si tehnici de lucru. De asemenea, a avut loc o intalnire de grup suport cu parintii care le-a adus acestora mai multa incredere si acceptare privind problema cu care se confrunta fiecare. Au fost discutate aspecte importante legate de afectivitatea familiei in relatia cu copilul cu dizabilitati si integrarea acestuia intr-un mod cat mai armonios.

„Ma bucur ca am avut ocazia de a o cunoaste pe Doamna doctor Renee pentru ca mi-am dat seama ca nu trebuie sa pun atat de multa presiune pe copilul meu, sa nu lasam problema cu care ne confruntam sa ne ocupe tot timpul si sa uitam sa ii aratam acestuia afectiunea de care are atat de multa nevoie si care il poate ajuta atat de mult. Deschiderea cu care ne-a vorbit ne-a permis sa invatam foarte multe din experienta dumneaei”, a spus Iolanda V., mama a unui copil cu autism, beneficiar Centru Multifunctional Craiova.

Renee McDannel este doctor in stiinte ale terapiei ocupationale si fondator al Fundatiei Broken Heart (2004) care desfasoara diferite proiecte pentru copiii cu dizabilitati si familiile acestora, copiii din centrele de plasament si persoanele care pot deveni victimele traficului de persoane.

 

Hai la mars!

 

10 km de mers pe jos, in fiecare zi… ti se pare mult?  150 de copii din Vaslui (comuna Rebricea) merg zilnic, pe jos, 10 km pentru a ajunge la scoala.  Acum vrem sa le aratam bucurestenilor ca a merge 10 km pe jos nu e chiar usor, mai ales pentru un copil care mai duce in spate si un ghiozdan greu.
Prin urmare, vineri, 27 aprilie, intre 10 si 14 iesim in strada pe bune!

Vom reface un traseu asemanator cu cel al copiilor din Rebricea (doar ca drumul e asfaltat si mergem prin centrul Bucurestiului) impreuna cu aproape 100 de copii, oraseni toti, care stiu ca prin alte zone ale Romaniei, copiii nu merg cu tramvaiul sau metroul la scoala, ci pe jos.

Impreuna, in formatie completa, vrem sa facem cunoscuta cauza celor 150 de copii, vrem sa intoarca lumea capul dupa noi pe strada, sa ne citeasca pancartele si sa spuna…”Vreau si eu sa-i ajut pe copiii din Vaslui!”.

Care e traseul? Vineri, la ora 10, plecam din Parcul Cismigiu (Walter Maracineanu), via Calea Victoriei, Bd. Magheru, Bd. Lascar Catargiu cu destinatia finala – Parcul Herastrau, intrarea din Piata Charles de Gaulle, unde poposim o ora.

Te asteptam alaturi de noi, sa faci parte din grupul celor care militeaza pentru drepturile copiilor, sa tii o pancarta in mana sau doar sa afli ce inseamna 10 km de mers pe jos J.

Ne vedem vineri, la ora 10, in Cismigiu sau in drum spre Herastrau!

Sursa pozei: adevarul.ro

Povestea Petronelei

Petronela este unul dintre cei 1800 de copii inclusi in proiectele educationale derulate de World Vision Romania  dar si unul dintre cei aproape 5000 de norocosi care au participat in 2011 la taberele de creatie  organizate de noi. Aceste activitati la care copiii participa au rolul de a le oferi un model care sa le deschida inimile spre adevaratele valori ale vietii.

Petronela are 14 ani si locuieste impreuna cu parintii si doua surori mai mici – Paula si Ana Maria-  in comuna Girov, judetul Neamt, intr-o casuta modesta. Petronela este unul dintre zecile de copii din aceasta comuna care, duminica de duminica, participa la sesiunile de cateheza sustinute de parintele Stefan Zaharia. Cea mai mare dorinta a Petronelei este sa continue scoala si sa fie admisa la unul din seminariile teologice din zona.

In tabara de vara organizata de World Vision, Petronela a ales sa fie parte din atelierul de creatie literar – religioasa. „Am lucrat compuneri, poezii, am cantat si am desenat. Prima compunere s-a numit „Dincolo de cer” si in ea am scris ca daca facem fapte bune vom avea si noi cheia pentru a intra in Imparatia Cerurilor”, isi aminteste Petronela.

„Mergem la cateheza pentru ca e bine sa invatam lucruri interesante, sa stim mai multe despre viata. Parintele ne ofera explicatii care la scoala ne sunt de valoare. Nu stiu cum mi-as imagina o viata fara Biserica. Chiar daca unele colege ma iau in ras, eu nu le bag in seama pentru ca Hristos este mai important decat joaca sau altele”, a mai spus Petronela.

Pentru educatia copiilor nevoiasi de la tara adunam anul acesta cei 2% din impozitul datorat statului. Daca inca nu ati directionat cei 2% catre nici o organizatie si sunteti de parere ca educatia copiilor poate schimba viitorul Romaniei, va invitam sa descarcati formularul 230 de aici, sa il completati conform modelului si sa-l trimiteti la Administratia Financiara de care apartineti, detalii aici.

Multumim!!