28 de saptamani…

Si asa incepe cel de-al treilea trimestru, am ajuns si aici cu mari emotii. Citeam zilele trecute un citat care m-a facut sa-mi dau seama inca o data in ce perioada minunata ma aflu si ce perioada minunata urmeaza sa vina:
”Inainte sa te nasti, te-am purtat sub inima mea. Din momentul in care ai ajuns pe lume si pana cand eu am sa parasesc aceasta lume, te voi purta in inima mea” Mandy Harrison

…Si asa incepe cel de-al treilea trimestru, am ajuns si aici cu mari emotii. Citeam zilele trecute un citat care m-a facut sa-mi dau seama inca o data in ce perioada minunata ma aflu si ce perioada minunata urmeaza sa vina:

”Inainte sa te nasti, te-am purtat sub inima mea. Din momentul in care ai ajuns pe lume si pana cand eu am sa parasesc aceasta lume, te voi purta in inima mea” Mandy Harrison.

V-am promis data trecuta ca am sa va povestesc despre vizita la medicul de familie, recunosc ca m-a impresionat. In general nu iau contact foarte des cu medicul de familie pentru ca beneficiez de o asigurare medicala privata, iar pentru mine o vizita la medicul de familie nu este necesara decat pentru eliberarea concediilor sau tratamentelor compensate. Din fericire, nu am avut inca nevoie de acestea. Traiam cu impresia ca medicul de familie e cel caruia daca ii spui ca te doare capul te trimite la un neurolog sau daca te doare piciorul te va trimite la ortopedie. Mi-am recunoscut greseala si imi fac inca mea culpa. Medicul meu de familie e un barbat de varsta mijlocie la care am ajuns in ultimii cinci ani doar pentru analizele obligatorii inainte de casatorie si analizele cerute in campania nationala efectuata acum o vreme in Romania. L-am vizitat, insa, cand am aflat ca sunt insarcinata, pentru ca stiam ca este nevoie sa ma ia in evidenta si totodata pentru ca stiam ca urmatoarele concedii vor trebui avizate de el. Discutia insa a fost foarte interesanta, mi-a dat informatii utile cu privire la drepturile mele ca pacient si salariat, mi-a citit si interpretat analizele efectuate pana atunci, s-a asigurat ca primesc toate informatiile pe care el ca medic de familie mi le poate transmite si m-a asigurat de suportul si grija lui. In cabinetul lui trona pe usa un afis mare in care se specifica ca femeile insarcinate au intietate la consult in fata celorlalti pacienti. Asta m-a facut sa ma simt protejata si implicit importanta pentru el si institutia pe care o reprezenta. Brusc, sistemul mi-a aparut ca un prieten de care uitasem.

Am langa mine, in timp ce va scriu, ultima ecografie corespunzatoare saptamanii 28. Am implinit impresionanta greutate de 1150 de grame, suntem indubitabil fetita si o poza din profil ne duce cu gandul la trasaturile lui tati. D-na doctor ne-a informat ca ne asteapta peste exact trei saptamani la urmatorul consult, cand ar trebui sa ne apropiem de 2000 de grame. Mi se pare fantastic modul in care ne dezvoltam. E drept ca simt modificarile pe pielea mea in fiecare zi. Ma misc mai greu, ma trezesc mai greu si respir mai greu.E de-a dreptul hilar cum unele lucruri care pareau banale in urma cu cateva zile, acum necesita o gandire inginereasca pentru a putea fi rezolvate. Sireturile nu-mi mai sunt prietene. De azi mi-am redus programul la locul de munca corespunzator OUG 96/2003 Art. 13.

“# Art. 13 – În baza recomandarii medicului de familie, salariata gravida care nu poate îndeplini durata normala de munca din motive de sanatate, a ei  sau a fatului, are dreptul la reducerea cu o patrime a duratei normale de munca, cu mentinerea veniturilor salariale, suportate integral din fondul de salarii al angajatorului, potrivit reglementarilor legale privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.”

La urmatoarea vizita am sa refac analizele de urina si sange. Am intrat practic pe ultima suta de metri si de-acum monitorizarea va fi mult mai atent efectuata pentru ca din acest moment, as putea oricandd sa-mi cunosc minunea. In timpul ecografiei aproape ca am lesinat. Am cerut la un moment dat apa si eram extrem de nervoasa si rusinata in acelasi timp ca mi se poate intampla asta in cea mai comoda pozitie si chiar in cabinetul doctorului. Nu intelegeam ce mi se intampla, dar medicul mi-a explicat ca este normal si ca multor femei insarcinate li se intampla asta din cauza ca fatul preseaza pe vena cava care  induce starea de lesin a mamei. M-a ajutat sa ma intorc pe partea stanga si mi-am revenit in cateva minute.

Va las acum. Ma intorc cu drag spre ultima poza cu Daria. Ei bine da….O sa ne cheme Daria Alexandra. Acum ca mi-ati aflat si ultimul secret, va pup si va urez sanatate maxima pana data viitoare!

Minunea mea……

Pentru ca vreau sa va impartasesc din sentimentele mele colorate din ultimele luni si pentru ca mi s-a dat ocazia am sa ma prezint. Ma numesc Gabriela si implinesc in  curand frumoasa varsta de 24 de saptamani de sarcina. Am sa va povestesc pe  scurt de ce eu, de  ce noi, cand si cum am ajuns aici. Desi parca nici acum nu-mi vine sa cred, acum aproape doi ani eram diagnosticata cu infertilitate intr-o clinica din Bucuresti. Au urmat apoi seturi de controale si analize, monitorizari ale ovulatiei, frustrari si multe rugaciuni catre Dumnezeu in speranta ca se va intampla o minune si ca nu va trebui sa recurg la costisitoarele si ingrozitoarele tratamente hormonale ce mi se sugerau pe viitor in vederea instalarii unei sarcini. Cu aproape opt luni in urma eram hotarata sa incep pregatirea unei fertilizari in vitro si sa accept toate repercursiunile fizice, psihice si financiare ale unei astfel de interventii.

Tot ce mi-am spus a fost ca am sa astept inceputul anului urmator pentru ca deja eram obosita si dezamagita de rezultatele analizelor din ultimul timp. La nici doua luni de la “renuntare”, a aparut ea, minunea, cea de-a doua liniuta. Medicul mi-a explicat atunci ca sunt unul dintre acele cazuri care se “vindeca” fara nici un fel de interventie sau tratament. Ceva ce parea imposibil medical s-a transformat in numai cinci saptamani in primele batai de inima cele mai clar auzite vreodata.  Prima vizita a fost direct la medicul specialist, intr-o clinica privata, care mi-a ramas pana in acest moment medicul care ma monitorizeaza si cu care sper sa si nasc. Spun sper pentru ca in ultimele sase luni am cunoscut mai multi doctori, mai multe sisteme medicale si implicit o gama variata de servicii si calitate. Poate pentru ca am fost un caz ceva mai inedit din punct de vedere medical sau poate pentru ca medicul meu actual e mai precaut decat altii, am facut ecografii la fiecare doua saptamani (exceptie facand concediul de sarbatorile de iarna).

Mi s-au recomandat multe analize medicale precum toxoplasmoza, citomegalovirus, multe analize de sange si urina care trebuiau sa depisteze eventuale probleme in sarcina. Am inteles ca cele mai multe dintre aceste analize nu sunt suportate de catre asigurarea medicala obisnuita asa ca am amanat vizita la medicul de familie. Recunosc ca am considerat-o ca pe o  vizita formala care avea sa-mi asigure doar avizul necesar la locul de munca. Nici macar nu mi-am imaginat ca el are obligatii la nivel de supraveghere pentru femeile insarcinate inscrise in jurisdictia sa. In saptamana a 15 a m-am confruntat cu contractii dureroase care m-au imobilzat la pat zile intregi. Am fost imediat la medic si in urma consultului mi s-a explicat  ca desi acum colul are dimensiunile normale sunt suspecte durerile si ca va trebui sa monitorizam mult mai atent sarcina fiind sanse mari pentru un avort spontan. Am inceract sa-mi pastrez increderea si curajul, am sperat si am crezut ca Dumnezeu nu mi-a oferit sansa asta pentru a mi-o lua doar putin mai tarziu. Am cautat deci a doua parere specializata. Mi-a fost recomandat un doctor cu renume dintr-un spital de stat la fel de renumit. Am sunat direct pe numarul sau de telefon si mi-a explicat ca ma poate vedea chiar a doua zi. M-am dus foarte incantata de promptitudinea de care a dat dovada. Am ajuns dimineata la 7.00 in Ambulatoriu, credeam ca o sa fiu prima si singura persoana din fata cabinetului. Eram insa a noua persoana la coada oficiala si mi-au trebuit nici mai mult nici mai putin de cat patru ore ca sa pot sa  intru in cabinetul doctorului pentru o consultatie de 10 minute. Doctorul a intarziat trei ore, nimeni nu ne-a a anuntat nimic dar o ambitie de grup ne-a tinut pe toti tinuiti pe culoarele reci si ale spitalului. De la momentul venirii mele au mai aparut inca doua zeci de paciente. Nu are rost sa va mai spun ca randul in cabinet iti venea in functie  de cati bani introduceai in buzunarul larg al asistentei.

Am reusit intr-un final sa trec peste depresia holului total neprietenos, peste cabinetul urat mirositor, mobilierul de fier si masa de consultatii aproape rupta si mi-am facut curaj sa-i explic medicului problema cu care ma confrunt. Consultul a durat exact 10 minute, timp in care a  reusit sa-mi scrie si reteta, sa vorbeasca si cu asistenta despre service-ul in care si-a dus masina, sa-si dea seama si de ce sufar.

Din fericire chiar daca metoda consultatiei nu m-a incantat foarte tare, medicul mi-a pus un diagnostic foarte optimist si mi-a explicat ca durerile pe care le am nu sunt nici pe departe contractii dureroase, ci doar o reactie la fainoase. Mi-a sugerat sa le elimin din alimentatie si asta am si facut. Nu mai am dureri in urma dietei recomandate. Acum am mai multa grija ce mananc. Evit cartofii, painea, fasolea, produse din /cu faina, orezul si celelalte derivate si nu doar ca nu mai am dureri dar acest lucru a avut si un efect benefic asupra siluetei mele. Nu intentionam sa tin vreun regim de slabire in acesta perioada dar mi-am dat seama ca daca reusesc sa ma tin departe de fainoase am sa am foarte multe beneficii. Mananc multe salate, dar si peste, vita, pui, in diverse combinatii gatite, lactate, fructe si legume. Incerc sa mananc “colorat”asa cum ma invata o colega acum ceva timp.

Cam atat momentan despre mine, despre cum si cand … Astept cu nerabdare sa va povestesc despre vizita la medicul de familie, impresia pe care mi-a lasat-o, ultimele analize pe care le-am efectuat si starea mea generala care sper sa se pastreze buna si pe sfarsitul celui de-al doilea trimestru de sarcina.

Multumesc si sarcina usoara in continuare tuturor!

Pitica din burtica……

Atunci cand ni se intampla minunea si ramanem insarcinate nu ne putem gandi decat la doua lucruri: sa ducem sarcina la capat si sa nastem un copil sanatos.

Doamne, Tu ai binecuvantat femeile ca sa nasca; Binecuvanteaza acest rod al trupului meu, care mi-a fost dat de catre Tine; Ocroteste-l si da viata intru Duhul Tau cel Sfant; Da-i crestere intru sanatate si trup curat cu madulare bine intemeiate. Acesta este rugaciunea pe care o spun in fiecare dimineta cand ma trezesc.

Ma numesc Marcela si am 27 de ani. Locuiesc, in mediul rural, intr-o comuna din judetul Valcea. Sunt insarcinata in 7 luni si 3 saptamani. Am un baiat de sapte ani, care este in clasa I, dar acum mi-as dori tare mult sa am o fetita. Spun asta pentru ca desi sunt insarcinata aproape in 8 luni, nu am fost sa fac ecografie pentru ca vreau sa fie o surpriza atat pentru mine cat si pentru familia mea. Consider ca e necesara o ecografie, pentru a vedea in special cum evolueaza sarcina, dar nu neaparat sa vezi ce ai. Ca viitoare mama eu simt ca voi avea fetita si sper sa nu gresesc, dar acum ce o vrea Dumnezeu sanatos sa fie.

In ceea ce priveste sarcina de acum evolueaza foarte bine fata de prima care a fost dificila. Am avut sarcina toxica si am stat numai la spital pentru a face perfuzii sa imi intretina sarcina.

Dupa primul copil nu am mai avut voie sa mai raman insarcinata, din cauza unor complicatii aparute la nastere. Insa la cinci luni dupa aceea am ramas gravida, dar am avut sarcina extrauterina si am pierdut-o. Sincer nu am mai vrut sa mai raman insarcinata pana anul trecut cand am fost la mare si am vazut numai copii mici, mai ales fetite. In primavara anului trecut am ramas insarcinata, dar am pierdut din nou sarcina. Aveam doua luni de sarcina cand am mers sa muncesc in gradina si facand efort fizic am pierdut-o.

 Insa spre bucuria mea in august am ramas din nou insarcinata. Avand probleme nu am spus la nimeni ca sunt insarcinata de frica sa nu o pierd din nou. Am mai facut un test exact de ziua mea pe 19 septembrie si l-am aratat sotului care a fost foarte fericit. A fost cea mai mare bucurie a familiei mele, dar eu totusi am fost rezervata, de frica sa nu pierd si aceasta sarcina. Primele miscari, ale micutei, au fost de neuitat, imi amintesc cum am ramas nemiscata cand am simtit-o pe pitica mea ca isi face simtita prezenta. Stau ore in sir  si vorbesc cu ea, o strig pe nume si ii cant. Este mai vioaie decat  a fost baietelul meu.

Ea misca tot timpul cand ii place ceva, mai ales la muzica populara. Reactioneaza tot timpul cand pun mana pe burta. Cand vreau sa adorm atunci are cea mai mare energie, da din picioruse, din manute se intoarce cand intr-o parte cand in alta.

In ceea ce priveste vizita la medic m-am dus dupa trei luni, pentru ca m-am gandit ca dupa trei luni nu se mai poate intampla nimic.  Medicul de familie din sat  mi-a recomandat sa nu fac efort, deoarece am probleme cu inima. La medicul ginecolog nu am fost inca pentru ca la noi nu oricine are un medic ginecolog si nici nu mi-am permis. Dar mi-am facut analizele sangelui, la cererea medicului de familie care spre surprinderea mea au iesit bune deoarece eu sunt o persoana supraponderala, iar medicul se temea sa nu am glicemia si colestrolul prea mare. Dar si aceste analize le-am facut cu greu pentru ca locuind la sat trebuia sa merg in oras sa fac analize. Si m-am trezit dimineata pe la cinci, am mers cam un kilometru jumate pana la statia de autobuz si am mai stat si in statie o ora pana venii autobuzul. Din satul meu pana in oras sunt cam 30 de km si ajung cam intr-o ora jumatate ceea ce e destul de greu pentru mine sa merg cu autobuzul, fiind gravida, iar masina nu am. Este destul de dificil ca in luna mare sa ma deplasez, fiindu-mi rau in autobuz, care de obicei e aglomerat cu cei care fac naveta.

La spital am avut ceva de stat la usa cam vreo cinci ore, fiind foarte aglomerat si oamenii nu te lasa in fata chiar daca esti gravida. De aceea merg foarte rar la Valcea la medic, mai bine prefer sa merg la medicul de familie din sat in fiecare luna pentru a ma masura, cantarii si lua tensiunea. De asemenea medicul mi-a recomadat sa mananc mai putina paine, fainoase si prajituri pentru ca am luat mult in greutate si nu o sa pot naste natural. Ceea ce pe mine ma ingrozeste pentru ca imi e frica sa fac operatie de cezariana. De aceea mananc mai multe fructe, legume si lactate. Dar stiti cum e la tara nu prea am timp sa tin un regim strict pentru ca muncind mult uiti de regim.

Dar totusi, aceasta sarcina pentru mine este o binecuvantare, pentru ca nu am probleme ca la prima. Pot sa il duc pe baiat  la scoala in fiecare zi si merg cam un kilometru pe jos, de asemenea fac toate treburile gospodaresti pentru ca sotul meu lucreaza departe de casa si vine doar in weekend. Pentru mine este greu sa stau singura cu baiatul, dar cand o sa vina fetita o sa fie casa mai plina si o sa ne bucuram de ea.

Cam atat despre mine, multumesc si sarcina usoara in continuare.

Campania Child Health Now

Child Health Now este prima campanie globala de mare amploare sustinuta de World Vision pentru imbunatatirea sanatatii mamelor si copiilor. Este o campanie demarata in noiembrie 2009 care se va derula pe parcursul a cinci ani vizand constientizarea guvernelor cu privire la respectarea angajamentelor luate în vederea atingerii obiectivelor Natiunilor Unite de dezvoltare a mileniului: reducerea mortalitatii copilului (MDG 4), imbunatatirea sanatatii materne (MDG 5) si combaterea HIV/AIDS (MDG 6).

Campania urmareste sa scada cu doua treimi mortalitatea copiilor pana in 2015 la nivel mondial(mai ales in zonele cele mai sarace si marginalizate ale lumi). Cum sanatatea copilului incepe cu o buna ingrijire prenatala si cu servicii de asistare a nasterii de calitate, ne-am dorit să aducem in prim plan realitatile Romaniei in acest domeniu, asa cum sunt ele traite de beneficiarii directi. Recunoastem ca Romania dispune de mult mai multe resurse si de servicii net superioare  celor existente in multe alte tari ale lumi care sunt intr-o situatie disperata si au mare nevoie de programe care sa contribuie la imbunatatire sanatatii mamei si copilului. Dar credem ca exista si in Romania multe aspecte asupra carora trebuie sa reflectam.

Ideea acestui blog este de a aduce în fata dumneavoastra vocea a doua gravide din Romania care sa povesteasca despre experientele bune sau rele pe care le-au trait în diferite momente cand au accesat serviciile de sanatate. Daca sunt diferente intre mediile urban si rural in ceea ce priveste accesul la serviciile de sanatate din Romania, vrem sa le scoatem la iveala.  Daca gravidele din mediul rural intampina dificultati vrem sa vorbim despre ele. Daca se intampla lucruri laudabile despre care nu s-a vorbit pana acum vrem sa le impartasim si altora.

Ultima zi de scoala…



Deschid ochii, incerc sa ma trezesc. Nu ma simt ca dupa un somn linistit si oare de ce  stau intinsa pe jos si obrazul atinge podeaua salii de clasa? Ridic privirea. Bucati din tavan pare ca au cazut peste colegii mei, iar de sub catedra vad un pantof de femeie, cel al profesoarei de franceza presupun, caci ultimul lucru pe care mi-l amintesc este ca tocmai ce incepusem ora de literatura. Apoi imi amintesc de zgomotul puternic si amenintator, zgaltaiala podelei si prabusirea  planselor frumos aranjate de pe pereti. Acum nu ma pot misca iar praful gros imi taie respiratia. Privirea mi se incetoseaza si o caldura stranie imi cuprinde bratul. Ating podeaua si descopar un lichid vascos, cald ce se imprastie in jurul meu. Pare a fi sange si mi se pare ca arata infricosator caci niciodata nu am mai vazut atat de mult sange adunat in jurul meu. Frica imi conduce gandul spre mama mea care sper ca va sosi repede, desi afara nu este intuneric, ceea ce inseamna ca ea se afla inca la birou. Ca intotdeauna, ma simt mai linistita atunci cand ma gandesc la ea si sper ca nu o sa ma certe prea tare cand va vedea in ce incurcatura am intrat.

———————————————————————————–

Ajunsa in fata scolii unde fiica mea invata am ramas impietrita. Cu greu am putut recunoaste cladirea, caci strada pe care aceasta se afla s-a transformat acum intr-un amestec nedefinit de bucati de ciment si tigla provenind de la numeroasele constructii abia daramate. Toate acestea formau acum un spatiu al haosului, al disperarii. Pe fetele celor din jur citeam groaza. Probabil ca si eu aratam la fel caci deja imi dadusem seama ca, sub toate acele daramaturi, copilul meu agoniza.

Echipa de interventie a inceput sa scoata la ivela turpuri lipsite de viata sau abia in viata. Copilul meu a fost gasit abia peste cateva zile. Rasuflarea ii fusese luata inca din momentul catastrofei.

Acest cutremur a lasat urme adanci in viata mea, dar si a multor altor haitieni, urmari dureroase care ne vor apasa mult timp de acum inainte.

–adaptarea povestii lui Elvire Douglas, Coordonator WV Haiti HEA, care, in mod tragic, si-a pierdut fiica atunci cand cladirea scolii s-a prabusit peste ea si peste alti copii. Au trecut zile pana cand corpul neinsufletit al fetitei a fost scos de sub daramaturi.



World Vision International incepe interventia de urgenta in Chile

In urma cutremurului de 8,8 pe scara Richter petrecut sambata trecuta in Chile, 723 de oameni si-au pierdut viata si alti 500.000 sunt sinistrati. Pentru acestia din urma, World Vision International a inceput, inca de a doua zi de la producerea calamitatii, operatiunile de interventie de urgenta cu scopul de a le oferi sinistratilor bunuri de prim ajutor atat de necesare in aceasta perioada.

Initial au fost impartite paturi si apa potabila supravietuitorilor din Santiago, capitala statului Chile, apoi World Vision International a inceput pregatirile logistice pentru a interveni si in Conception, cea mai grav afectata zona.

Bunurile de prima necesitate trimise in zona sunt hrana, apa potabila, paturi, produse de igiena si pentru gatit, lanterne. Se incearca achizitionarea de noi astfel de produse care sa fie distribuite in continuare sinistratilor si, de asemenea, pregatirea unui transport aerian pentru ca un numar si mai mare de ajutoare sa ajunga in Conception.

O preocupare constanta a angajatilor World Vision care la momentul actual lucreaza in Chile o reprezinta copiii si modul in care acestia au fost afectati fizic si psihic de cutremur. Ajutarea celor mai mici dintre sinistrati ramane in centrul preocuparilor World Vision: “ Suntem foarte procupati de efectele la nivel emotional  pe care cutremurul si nenumaratele replici ale acestuia le au asupra copiilor. Nu numai ranile fizice ale copiilor din zona afectata de cutremur reprezinta o prioritate pentru noi, dar si cele psihosociale pe care le vom avea in vedere imediat dupa ce vom sti cu exactitae care sunt nevoile majore ale populatei si vom incheia distribuirea ajutoarelor materiale. “  a declarat Tatiana Benavides, Director National World Vision Chile.

World Vision lucreaza in Chile de 30 de ani si are peste 100 de angajati in aceasta tara. Acestia lucreaza pentru ajutoararea a aproximativ 100.000 de copii si adulti in domeniile: educatie, microfinante, job training si programe de dezvoltare durabila a comunitatilor.

O zi grea la birou

Brusc monitorul se stinge…”O pana de curent si eu nu am salvat nimic din tot ce am lucrat azi…”
Imediat insa intreg biroul incepe sa se clatine iar colegii sa se alarmeze. Priviri speriate in jur, zgomot puternic, bubuituri. Ce se intampla?! Pe geam vad cladiri ce se prabusesc iar nori grei de praf se ridica in locul lor. Imediat gandul imi zboara catre sotia mea si cele doua fetite. Chiar acum ele sunt intr-o asemenea cladire, in partea cealalta a orasului. Tamplele imi pulseaza din ce in ce mai tare si incerc sa-mi conturez mental cea mai rapida cale de a ajunge la ele…Astept totusi sa se opreasca cutremurul, caci asta trebuie sa fie cauza apocalipsei din jur.
Ajuns in fata a ceea ce obisnuia sa fie blocul in care locuiam impreuna cu familia mea vad o gamada imensa de moloz iar in jur numai tipete de disperare. Genunchii mi se inmoaie …Abia spre sfarsitul acestei zile terifiante sotia si fetitele sunt gasite in viata de echipa de interventie. Nu mi-am imaginat niciodata ca le voi vedea intr-o asemenea stare: ranite, insangerate,  speriate. “Vor supravietui oare?” intreb medicul de la fata locului…

[adaptarea povestii lui June Williams, National Director WV Haiti caruia, pentru cateva ore de la producerea cutremurului din 12 ianuarie i s-a spus ca sotia si cele doua fiice au pierit sub daramaturile blocului de locuinte. Acestea au fost gasite insa in viata, in mod miraculos]


Pentru June si pentru toti colegii lui care au suferit pierderi in cutremurul din Haiti am ales sa deshidem un cont de urgenta. Donam pentru a-i ajuta pe colegii nostri  din Haiti sa isi refaca vietile.

Lu Cozma, englozoaica care sprijina copiii si tradiţiile româneşti!

Oamenii talentaţi ne-au fascinat întotdeauna. Însă, oamenii talentaţi şi generoşi, care depăşesc graniţele limbii materne şi a culturii in care s-au născut sunt un miracol.

Aşa e Lu Cozma!

Cântăreaţă de origine britanica, stabilită în România de 2 ani, cu o experienţă impresionată în munca voluntară pentru copiii cu dizabilităţi/ nevoi speciale, a decis să doneze banii obţinuţi din vânzarea ultimului său album RED pentru realizarea unuia din cele mai frumoase proiecte ale Organizaţiei World Vision Romania.

Pentru grupul de copii „Colinda” asistaţi de World Vision Romania, Lu Cozma însemană miracolul împlinirii unui vis mai vechi, acela de a aduna melodii populare româneşti specifice zonei Bărăganului pe un CD. Această iniţiativă face parte din proiectul „Dor de Tradiţii”, un proiect mai amplu prin care Organizaţia Wotrld Vision România încurajează şi sprijină copiii de la sate în promovarea tradiţiilor, dansurilor, cantecelor şi meşteşugurilor româneşti.

Cumparând albumul RED, veti contribui alaturi de Lu la perpetuarea datinilor româneşti preluate de copii de la bunicii şi părinţii lor pentru a le transmite mai departe catre marele public.

Fiti parte la împlinirea visului lor!

Albumul Red poate fi cumparat de pe site-ul www.charitygift.ro . Fondurile obţinute din vânzarea albumului vor fi folosite 100% pentru realizarea CD-ului „Cântecele Bărăganului” în interpretarea grupului de copii „Colinda” din comuna Jilavele, jud. Ialomita.

Gramul de speranta care inclina balanta

Pentru un om aflat in necaz, o mana intinsa face toata diferenta. Dar pentru un popor napastuit cate maini trebuie sa sara in ajutor? Pentru ca nu am aflat inca raspunsul la aceasta intrebare, continuam sa facem eforturi sa acoperim imensa nevoie a celei mai lovite de soarta natiuni din lume.

Te rog ajuta si tu!

Doneaza in fondul special deschis la UniCredit Tiriac Bank Bucuresti RO87BACX 0000 0001 7322 3000 in acest enorm efort de solidaritate.