Şi eu vreau să fiu apicultor

Săptămâna trecută, 150 de liceeni din comunităţile Armăşeşti şi Fierbinţi, judeţul Ialomiţa, au luat parte la o conferinţă în care le-au fost prezentate oportunităţile de finanţare pentru tineri, care se regăsesc în ghidul realizat de către World Vision – STARTUL TĂU ÎN AFACERI, Fonduri europene şi guvernamentale destinate tinerilor.

DSCN5869

Cu aceasta ocazie s-a dat startul la înscrieri pentru cele doua cercuri de Apicultura, cel din Fierbinţi, respectiv cel din Armăşeşti. Alături de elevi au fost şi apicultori cu tradiţie, care le-au povestit copiilor din experienţa lor, cât este de simplu şi de util să investeşti şi că toţi au pornit de la un stup şi au ajuns departe.

Conferinţele au fost moderate de către Nicolae Georgescu, responsabil sector economic,World Vison România – Biroul Zonal Ialomiţa. El le-a explicat copiilor faptul că dezvoltarea micilor afaceri rurale consolideaza familiile, sădind în sufletul copiilor dragostea pentru pământ şi roadele lui. Astfel, tinerii satelor au şansa de a-şi clădi un viitor în satul natal şi de a contribui la dezvoltarea lui.

Elevii au fost încântaţi şi dornici să afle cât mai multe despre felul în care pot avea propria lor afacere. La final cei interesaţi au mai rămas la discuţii şi ulterior la înscrieri.

Mai multe despre educaţia agricolă aici: http://educatieagricola.ro/

O familie izolată îşi trăieşte viaţa printre animale

La marginea unui sat modest, pe vârful unui deal, izolaţi de restul satului, locuieşte o familie modestă, care se ocupa cu creşterea animalelor. Nu au vecini, sunt doar cei doi părinţi împreună cu cei patru copii, iar într-o căsuţă alăturată, care pare mai degrabă bucătărie de vară, locuieşte bunica. Pentru a ajunge la şcoală sau grădiniţa din sat sau pur şi simplu pentru a ajunge la magazinul sau medicul din sat, atât copiii cât şi adulţii trebuie să traverseze o pădure de vreo doi kilometri. Nu există un drum practicabil, iar accesul cu maşina se poate face pe o uliţă accidentată, doar cu maşini de teren.

WVR_9313

Singura sursă de venit a familiei o reprezintă gospodăria, mai precis creşterea animalelor. Până anul trecut, aveau în jur de 60 de oi şi încercau să valorifice laptele, lâna etc. In 2015, prin intermediul proiectului de dezvoltare economică, familia a primit din partea World Vision 5 capre. Şi-au mai cumpărat capre şi au păstrat ieduţii, iar acum au ajuns să aibă 34 de capre. Mai mult, au luat în grijă şi animalele vecinilor.

WVR_9282

„Anul asta numai eu cu copiii ne-am descurcat cu oile şi caprele, fără niciun ajutor. Avem peste 250 de animale, că am luat şi de la săteni în grijă. Sunt vreo 200 de oi şi peste 50 de capre. Petruţ a umblat toată vara la oi, prin toate pădurile astea au mers cu animalele”, povesteşte tatăl celor patru copii.

WVR_9300

În timp ce ne prezintă animalele, Larisa, o fetiţă de-o schioapă, de doar 9 ani, îl ajută pe tatăl ei la întorsul oilor. E în clasa a doua şi îi place tare mult la şcoală, însă de îndată ce ajunge acasă este în mijlocul animalelor.

WVR_9281

„Am grijă de toate animale, îmi plac foarte mult. Am grijă şi de măgar, îmi place de el. Ma cunosc toţi căteii, mă ascultă şi mă ajută să întorc oile când vin să îl ajut pe tata. N-am văzut niciodata lupul, însă vulpi am văzut o grămadă”, spune copila.

WVR_9256

Drumul spre şcoală: prin pădure, pe întuneric şi frig, cu papucii uzi

Drumul copiilor spre şcoală trece printr-o pădure pe care aceştia trebuie să o traverseze singuri. Au tot timpul două perechi de papuci pentru că li se udă de la mersul prin pădure. Când ajung jos în sat, îşi schimbă papucii şi îi lasă la cineva la o casă.

WVR_9244

Dacă şcolarii pleacă împreună, cu noaptea în cap, cel mai mic dintre fraţi, Valeruc (6 ani), poate merge la grădiniţă doar însoţit de bunică pentru că altfel riscă să îl atace animalele. Cu toate acestea, lui Valeruc îi place mult la gradiniţă, iar cea mai mare ameninţare venită din partea părinţilor este că nu îl lasă să meargă la grădiniţă. Pentru ca să poată merge cât mai des la grădiniţă, bunica îl însoţeşte şi, cât timp e el alături de educatoare şi colegi, stă prin sat, pe la femei pe care le cunoaşte din tinereţe.

Dupa şcoală, în pas alert, copiii familiei urcă prin pădure peste o jumătate de oră  pentru a ajunge acasă. Iar în liniştea şi izolarea de acasă, cei mici găsesc dragostea familiei şi gospodăria plină de animalele care înseamnă atât de mult pentru ei.

Ioana, fiica cea mare, are 16 ani şi chiar dacă e o adoleşcentă de liceu, înhamă caii la căruţa cât ai clipi. Nu are nicio frică faţă de ei şi chiar dacă are grijă şi de restul animalelor, caii sunt preferaţii ei.

La rândul lui, Petruţ are 12 ani şi este în clasa a VI-a. Pasiunea lui sunt oile şi ar dormi pentru ele sub cerul liber.

„Mi-a zis că nu vrea să facă mai mult de 10 clase, că el vrea să meargă cu animalele. L-am ameninţat că dacă nu se ţine de şcoală vindem animalele”, explică mama.

„Le plac tare mult animalele, Valeruc m-a şi întrebat dacă îi dau şi lui partea lui. Acum a zis că el vrea cinci, dar cresc şi pretenţiile pe măsură ce creşte el”, completează tatăl.

Uniţi, la bine şi la greu

WVR_9315

Orice le rezervă viaţa, cei 7 membri ai familiei sunt decişi să treacă împreună peste tot şi să rămână la fel de uniţi. Niciunul dintre copii nu intenţionează să părăsească satul natal, singura Ioana căreia i-ar plăcea să se stabilească mai aproape de sat, să nu mai fie la fel de greu cu drumul prin pădure.

„Nu ne permitem noi prea multe, însă ne bucurăm de copiii noştri. Eu am primit o lecţie de la viaţă, la 15 ani mi-am pierdut mama şi m-am trezit brusc mama. Nu am vrut niciodată copii, dar acum îi ador. Stau şi mă uit la ei şi am ajuns să plâng de dorul lor. Sunt viaţa noastră, nu ne pasă cât avem sau cât facem, doar să fie ei împliniţi”, conchide mama.

Laptele de capră, ajutorul de bază pentru o familie care luptă pentru o viaţă mai bună

Într-un sat izolat găsim o familie cu trei copii. Ambii parinţi s-au ocupat dintotdeauna doar cu agricultura. Nu au fost niciodata angajaţi, însă de dimineaţa până seara au făcut tot ce le-a stat în putinţă să aibă o gospodărie cât mai frumoasă. Cu ajutorul primit de la World Vision România, mini-ferma lor numară acum 24 de capre, o vacă, trei purcei şi un cal.

WVR_9213

WVR_9172

„Tot ce avem am făcut noi, cu mâna noastră. Şi grajdul, şi casa în care locuim, tot ce avem am făcut cu mâinile noastre. Numai cu agricultura ne ocupăm şi facem ce putem să le asigurăm copiilor ce au nevoie. Vrem să ne facem şi platformă de gunoi, încercăm cât putem să facem să fie mai bine”, povesteşte capul familiei.

WVR_9198

Alături de soţia lui, Vasile încearcă să le ofere un viitor cât mai luminos celor trei copii: Cătălina, mezina, este în clasa a VI-a, Cătălin este în clasa a noua, iar Alexandru este cel mai mare dintre fraţi şi este elev în clasa a X-a. Din păcate, ambii băieţi au avut probleme cu dezvoltarea intelectuală. De mici au fost mai izolaţi, mai introvertiţi şi au fost îndreptaţi către o şcoală specială. Mama provine dintr-o familie de învăţători şi a încercat tot ce a putut să îi recupereze, iar o mare parte din problemele din copilărie au fost depăşite. Acum, cei doi sunt elevi la liceul din Dej, însă provocările sunt acum de altă natură – abonamentul la autobuz îi costă 160 de lei pe fiecare, astfel că banii stranşi din valorificarea produselor din gospodărie trebuie gestionaţi cu mare grijă.

Visează la o gospodărie bogată

Tatăl celor trei copii povesteşte că de când se ştie a avut animale. În trecut a avut chiar şi şase vaci, iar câteva capre au fost întotdeauna libere prin jurul casei. Dupa ce a primit din partea World Vision cinci capre, fermierul s-a gândit ca poate aşa va reuşi să ajungă la gospodăria mult visată.

WVR_9209

„Acum mai avem o vacă. Am avut şase, însă am vândut trei şi trei s-au dus obligatoriu. Întotdeauna am avut şi câteva capre, le lăsam libere şi se duceau prin spatele casei, pe unde voiau ele să îşi aleagă mâncarea, însă niciodata nu s-au rătăcit. Acum că avem mai multe, le-am făcut  adăpost cu apă captată din fântână, tot ce trebuie. Avem şi fân destul anul asta, nu avem animale cât fân am strâns pentru ele. Nu se poate compara laptele de vacă cu cel de capră, e foarte bun. Şi smântâna facem din laptele de capră”, explică cei doi soţi.

WVR_9194

În primăvară, aceştia au vândut iezii, iar cererea a fost atât de mare încât şi-au dat seama că e indicat să işi mărească gospodăria. Au mai vândut şi lapte, însă pe la cunoştinţe, niciodată nu a ajuns să meargă la piaţă.

„Tot încerc să ajung la o gospodărie cât mai mare. Lucrăm toţi şi ne îngrijim de ce avem pe lângă casă. Am fost şi la Cluj, am făcut şcoală de fermieri. Am vrut să încerc şi eu să obţin fonduri să mă extind, însă nu am reuşit în final să fac niciun proiect, nu a mai fost nimic”, adaugă Vasile.

Cel mai de nădejde ajutor este Cătălin, fratele mijlociu. Este ataşat de capre şi ii plac toate animalele, astfel că nu ratează nicio ocazie să îşi îmbogăţescă gospodăria cu o noua rasă.

WVR_9178

„Caprele îmi sunt dragi, am început şi să le botez. Primul botezat a fost un iedut în primăvară, i-am zis Alfonso. Vara asta tot printre capre am fost, îi ajut pe părinţi să le îngrijească, să le mulgă. Am şi un iepure şi porumbei. Îmi plac porumbeii, îi cresc de mici, sunt de rasă”, spune Cătălin, elev în clasa a noua.

WVR_9225

Până la sfârsitul anului, cei doi soţi işi doresc să reuşească să îşi achizitioneze cel puţin alte şase capre, urmând ca în primăvară să mai păstreze din iezi şi să işi crească gospodăria cât de mult pot.

Este Grupul de Actiune Locala un instrument de dezvoltare economica pentru comunitate?

Workshopul „Informare si colaborare prin intermediul Grupurilor de Actiune Locala” (GAL) a reunit participarea beneficiarilor World Vision Romania din proiectele de dezvoltare economica. Liderii din cele patru GAL-uri care isi desfasoara activitatea in judetul Vaslui, dar si reprezentanti, elevi si profesori de la licee agricole au incercat sa gaseasca un raspuns pentru intrebarea: este GAL un instrument de dezvoltare economica pentru comunitate?

DSC_4761

Evenimentul face parte din seria de activitati din cadrul proiectelor de Dezvoltare Economica ale Fundatiei World Vision Romania si a avut ca scop principal informarea beneficiarilor din comunitatile rurale in care organizatia deruleaza proiecte de dezvoltare economica asupra oportunitatilor de finantare care pot fi accesate prin Grupurile de Actiune Locala. La intalnire au fost prezenti si experti in accesarea de fonduri europene in mediul rural.

Evenimentul face parte din seria de activitati din cadrul proiectelor de Dezvoltare Economica ale Fundatiei World Vision Romania.

DSC_4805

Vocea tinerilor a fost din nou auzita in cadrul evenimentului prin intermediul a trei eleve care au reprezentat Colegiul Dimitrie Cantemir din Husi si Liceul Agricol Miroslava si care au vorbit despre motivatia de a urma un liceu agricol, precum si aspiratiile lor de a avea afaceri profitabile din agricultura. Mai mult decat atat, tinerele eleve au fost un bun exemplu pentru ca parintii prezenti in sala sa depaseasca pre-conceptia ca o cariera in domeniul agricol „inseamna munca multa si ne-profitabila” si sa isi incurajeze copiii sa urmeze un liceu cu profil agricol.

DSC_4864

„Solutia de finantare pentru educatie, PNDR 2014 – 2020 vizeaza in primul rand stoparea fenomenului de depopulare a mediului rural. Cei mai multi decid sa plece din mediul rural pentru a gasi un loc de munca in mediul urban. Componenta educational–sociala este esentiala pentru dezvoltarea rurala. Un aspect de care trebuie sa tinem cont este valoarea umana a celor care locuiesc in mediul rural. Ne dorim sa readucem in sat casele de sezatoare pentru ca ele reprezinta nucleul unei comunitati si sunt esentiale pentru conservarea traditiilor”, a precizat Ionut Cretu, Presedinte GAL Valea Racovei.

In cea de a doua parte a intalnirii, am organizat o sesiune de lucru pe echipe intre participanti pentru a identifica acele nevoi din comunitate care pot primi finantare prin Grupurile de Actiune Locala. Majoritatea ideilor au vizat aspect dintre cele mai diverse care sa raspunda nevoilor punctuale din comunitate.