Peste 300 de părinţi din jud. Vâlcea vor participa la programul Şcoala Părinţilor în cadrul proiectului ,,Alege Şcoala – o şansă pentru viitor!”

Proiectul ,,Alege Şcoala – o şansă pentru viitor!” a dat startul întâlnirilor din cadrul programului Şcoala Părinţilor în comuna Dănicei. Astfel, parinţii copiilor înscrişi în proiect s-au intâlnit la Udreşti şi Lăunele de Jos pentru primele sesiuni.

,,Şcoala Părinţilor este un program de educare parentală . Părinţii vor fi unul dintre pilonii importanţi în procesul de educaţie a copiilor. Prin aceste întâlniri ne propunem  să venim în sprijinul părinţilor cu informaţii care îi vor determina pe aceştia sa fie mai implicaţi, să cunoască  mai bine nevoile de bază ale copiilor şi responsabilităţile pe care le au ca şi părinţi, să gestioneze adecvat relaţia părinte-copil folosind modalităţi pozitive de parentalitate a copilului. Un alt rezultat aşteptat este acela de a apropia pe de o parte părinţii de şcoală şi pe de altă parte părinţii de proprii copii,”  a declarat Mina Popescu, psiholog proiect ,,Alege Şcoala- o şansă pentru viitor!”

Scopul acestor întâlniri de educaţie parentală este de a preveni şi reduce abandonul şcolar în rândul copiilor din proiectul ,,Alege Şcoala- o şansă pentru viitor”. Astfel, cel puţin 300 de părinţi din comunităţile Dănicei, Mihăeşti, Drăgoeşti şi Bujoreni, din judeţul Vâlcea vor participa la programul Şcoala Părinţilor.

Proiectul Alege ,,Şcoala –  o şansă pentru viitor” , face parte din Programul Operațional Capital Uman(POCU) 2014-2020, Axa prioritară 6 “ Educaţie şi Competenţe” şi este desfăşurat de către Fundaţia World Vision România  în parteneriat cu Patriarhia Română în 5 comune din judeţul Vâlcea: Bujoreni, Dănicei, Drăgoeşti, Mihăeşti şi Frânceşti.

Şcoala este mult mai atractivă pentru 260 de copii care iau parte la activităţile educaţionale din cadrul proiectului ,,Alege Şcoala – educaţie de calitate, viitor în comunitate”

Şcoala a devenit mult mai atractivă pentru 260 de copii din comunităţile Predeşti, Sopot, Băileşti (jud. Dolj) şi Parpaniţa (jud. Vaslui) care, începând din aceasta toamnă, iau parte la activităţile educaţionale din cadrul proiectului ,,Alege Şcoala – educaţie de calitate, viitor în comunitate”, desfăşurat de World Vision România în parteneriat cu Patriarhia Româna.

Proiectul vizează livrarea unor servicii integrate și centrate pe nevoile educaționale ale copiilor din grupurile vulnerabile identificate la nivelul celor patru școli partenere, din jud. Dolj și Vaslui, în vederea facilitării accesului la educație și reducerii părăsirii timpurii a școlii. Printre activităţile proiectului, special gândite pentru a se plia pe nevoile copiilor, se numără implementarea unui model de grădiniţă prietenoasă, derularea de programe ,,şcoală dupa şcoală” pentru copiii din ciclul primar şi gimnazial, precum şi alte activităţi care, cu siguranţă vor fi pe placul celor mici şi le vor oferi experienţe de învăţare şi dezvoltare: şcoli de vară, grădiniţe estivale, şcoli duminicale, cluburi tematice, excursii şi tabere educaţionale.

O parte esenţială a activităţilor proiectul o reprezinta sesiunile de consiliere individuală şi de grup, în cadrul cărora, prin metode şi exerciţii adecvate vârstei, copiii învaţă cum să-şi gestioneze emoţiile, să-şi crească stima de sine, să comunice cu mai multă uşurinţă, să-şi cunoască punctele tari şi slabe, să fie responsabili şi să ia decizii asumate. Atunci când va fi nevoie, copiilor li se vor alătura şi părinţii, care vor fi ajutati să depășească anumite situații dificile întâmpinate în creșterea și educarea copiilor. Totodata, în cadrul proiectului, peste 190 de părinţi vor lua parte la Şcoala Părinţilor – un program de educare parentală ce include patru componente esenţiale pentru dezvoltarea armonioasă a copilului: sănătatea, educaţia, protecţia şi participarea copilului. Activitatea se va desfăşura de-a lungul a 10 sesiuni de informare ce vor pune accentul pe rolul şi importanţa educaţiei, adoptarea celor mai bune tehnici de disciplinare pozitivă şi a unui stil de viaţă sănătos pentru întreaga familie.

,,În cei trei ani de desfăşurare a proiectului, 691 de antepreşcolari, preşcolari şi şcolari din clasele primare şi gimnaziale şi părinţii lor vor fi beneficiari direcţi ai activităţilor. Înscrierea acestora în proiect se face anual în baza unor criterii de vulnerabilitate, astfel ca toţi beneficiarii proiectului ,,Alege Şcoala – educaţie de calitate, viitor în comunitate” sunt fie copii aflaţi în risc educaţional, fie copii în situaţii de sărăcie şi excluziune socială. Prin activităţile din cadrul proiectului, care sunt special gândite pentru a răspunde nevoilor educaţionale ale copiilor, ne dorim să îi atragem cât mai mult către şcoală şi să-i ajutăm să-şi îmbunătaţească rezultatele şcolare pentru a avea şansa la un viitor mai bun”, a spus Nicoleta Ana Nistor, manager proiect ,,Alege Şcoala – educaţie de calitate, viitor în comunitate”.

Spre exemplu, Sergiu, are 11 ani şi este elev în clasa a V-a. El mai are 8 fraţi cu care împarte hainele, încălţămintea şi mâncarea. Ca în majoritatea comunităţilor rurale, părinţii lui Sergiu nu au reuşit să-şi găsească un loc de muncă stabil. Fiecare zi este pentru ei o adevărată provocare. Pentru a avea ce să le pună copiilor pe masă, aceştia mai lucrează cu ziua în comunitate sau vara la câmp. De multe ori, pentru a le da o mână de ajutor, Sergiu îi ajută în gopodarie sau are grijă de fraţii lui mai mici. Cel mai greu este în sezonul rece, când pentru a se încălzi toţi copiii dorm într-o singură cameră. Acolo îşi fac lecţiile, mănâncă şi se joacă. În ciuda condiţiilor grele în care creşte şi se dezvoltă, Sergiu nu a uitat să viseze. El îşi doreşte să devină medic. În cadrul proiectului ,,Alege Şcoala – educaţie de calitate, viitor în comunitate”, Sergiu ia parte la activităţile programului Şcoală dupa Şcoală, în cadrul căruia serveşte masa la şcoală şi participă timp de doua ore la activităţi educationale menite să-l ajute să-şi îmbunătăţească cunoştinţele la limba română şi matematică, dar şi să-şi dezvolte abilităţile de comunicare şi interrealaţionare pentru o mai bună integrare în mediul social.

Proiectul ,,Alege Școala educație de calitate, viitor în comunitate!” este cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020.

Fiecare copil are dreptul la educație

Biserica Ortodoxă, prin valorile spirituale pe care le promovează, este un factor care nu poate lipsi din actul educativ şi filantropic şi poate întări motivaţia educaţională. Astfel, în cadrul proiectului Alege Școala! activitățile educative se îmbină armonios cu cele catehetice, având ca scop prevenirea abandonului școlar.

Copiii de la Centrul de Incluziune Sociala Vălenii de Munte au început deja activitățile cu Părintele Rafael. Pentru ei Dumnezeu a ales o cruce mai grea. Sunt copii cu dizabilități, unii dintre ei având handicap accentuat. Cu toate acestea se bucură nespus să învețe lucruri noi.

“Alege Școala 106976” proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020, Prioritatea de investiții 10(i) Reducerea și prevenirea abandonului școlar timpuriu și promovarea accesului egal la învățământul preșcolar, primar și secundar de calitate, inclusiv la parcursuri de învățare formale, non-formale și informale pentru reintegrarea în educație și formare. Contract Nr. POCU/74/6/18/106976.

 

„Eu nu sunt ceea ce mi se întâmplă, eu sunt ceea ce aleg să devin” – CGJ

Eu nu sunt ceea ce mi se întâmplă, eu sunt ceea ce aleg să devin” – Carl Gustav Jung – este citatul care defineşte cel mai bine povestea Iulianei C., o elevă care în urmă cu 4 ani de zile se alătura timidă grupului bursierilor programului „Vreau în clasa a 9-a” din Negrești, județul Vaslui.

În copilărie, pe când avea doar 4 ani și jumătate, viața Iulianei s-a schimbat radical. După moartea fratelui mai mic, intoxicat cu sodă caustică, părinții Iulianei au fost decăzuți din drepturile părintești, iar Iuliana și sora sa au ajuns în grija unui asistent maternal.

La vârsta de 4 ani și jumătate, eu împreună cu sora mea în vârstă de 1 an și 8 luni, am ajuns în minunata familie la care ne aflam, din 2004 până în prezent. Le sunt mai mult decât recunoscătoare acestora deoarece s-au ocupat de noi, nu au făcut diferențe, deși și ei au două fete. Datorită lor sunt acum un om realizat și sunt fericită că deși părinții naturali nu au putut să ne facă oameni realizați, au fost alții cu suflet mare. Cum e vorba aceea „Părinții nu sunt cei care te fac, ci cei care te cresc.” Mereu au fost alături de mine, niciodată n-au spus nu când le-am cerut ceva sau când am avut nevoie de ceva pentru mine sau pentru școală. Poate nici ei nu aveau dar pentru noi au făcut tot posibilul să avem ce ne trebuie”.

În perioada gimnaziului dorind să îi ajute pe alții si să se dezvolte în același timp, Iuliana se implica în calitate de voluntar în activitățile desfășurate de Fundația World Vision în comunitatea sa. În felul acesta a putut afla că și ea la rândul ei poate fi ajutată să își continue studiile și să își îndeplinească visurile. Iuliana își amintește cu drag, cum într-una din zile a primit un telefon de la un reprezentat World Vision în care i se spunea că este așteptată să treacă pe la sediu. Acolo a aflat că datorită notelor bune obținute la școală, are posibilitatea de a fi bursier în cadrul Programului „Vreau în clasa a 9-a”.

Privind această oportunitate ca pe „o portiță către realizarea visurilor”, Iuliana își amintește că „eram plăcut împresionată de această idee și abia așteptam să primesc mesajul în care scria că trebuie să ne întâlnim pentru activitățile pe care le vom desfășura în cadrul proiectului”.

Pe parcursul celor 4 ani de liceu, Iuliana a primit o bursă lunară care i-a ușurat viața de elev și a participat la activități educative lunare, activități de socializare și școli de vară, care au ajutat-o să se dezvolte pe plan personal.

Pentru mine ,,Vreau în clasa a 9-a” mi-a fost o a doua FAMILIE. Mă duceam cu mult entuziasm și plăcere să învăț lucruri noi, care acum la facultate mă ajută. Joculețele pe care le desfășuram la sediul World Vision, m-au făcut să fiu mai dezinvoltă, să socializez fără a-mi fi teamă că poate cineva va râde și să mă cunosc pe mine în primul rând”.

După finalizarea liceului, Iuliana a ales să își continue studiile pentru a își putea urma visurile până la capăt și pentru a putea ajuta și ea la rândul ei, alți copii aflați în nevoie.

Acum sunt studentă la Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice, pe ramura Asistență socială. De ce Asistență socială?!…majoritatea cunoscuților au fost oarecum uimiți deoarece eu până în clasa a X-a am vrut să urmez Academia de Poliție, însă mi-am dat seama că deși mi-ar sta bine în acea uniformă, prefer să ajut oamenii, să fiu un înger păzitor cum am avut și eu la rândul meu. Sunt foarte bucuroasă că indiferent de situația prin care am trecut sunt o persoană ambițioasă. Facultatea aceasta mă reprezintă și sunt sigură că atunci când o voi finaliza, voi face face binele care mi-a fost făcut mie înzecit.

,,Hrană bună pentru toţi” – pentru asigurarea securităţii alimentare

Obiectivul de dezvoltare durabilă ,,Foamete ZERO” îşi propune eradicarea foametei, asigurarea securităţii alimentare, îmbunătăţirea nutriţiei şi promovarea unei agriculturi durabile. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, Campania ,,Hrană bună pentru toţi” – lansată astăzi de cei 25 parteneri europeni ai proiectului Make Europe Sustainable for All – ne provoacă să regândim modul în care creştem, împărțim și consumăm alimentele noastre. Practicate corect, agricultura, silvicultura și pescuitul pot oferi alimente sigure și nutritive pentru toți și pot genera venituri decente, sprijinind în același timp dezvoltarea rurală și protejând mediul.

Din păcate, trăim într-o lume în care hrana este produsă folosind mijloace chimice care dăunează sănătaţii, florei, faunei şi mediului înconjurător. Este ambalată în plastic şi transportată la distanţe mari. Fermierii din întreaga lume au venituri mici. Milioane de oameni nu au acces la alimente de calitate şi nutriţie adecvată. Milioane de persoane vulnerable din Uniunea Europeana şi de la nivel mondial se confruntă încă cu malnutriţia şi subnutriţia. Pe de altă parte, rata obezitaţii este în creştere, datorită alimentelor şi băuturilor cu valoare nutriţională mică.

Este momentul să adoptăm tehnologii de cultivare a hranei care hrănesc solul, protejează flora şi fauna şi nu contamineaza sursele de apă. Tehnologii  de cultivare care nu doar hrănesc oamenii, ci le aduc substanţele nutritive de care au nevoie şi  venituri corecte agricultorilor. Pentru ca aceste schimbări să se produca, avem nevoie de:

– Bugete adecvate pentru protejarea naturii, mediului şi climatului înconjurător;

– Respectarea legislaţiei;

– Tehnologii de cultivare a hranei care hrănesc solul, protejează flora şi fauna, fara a contamina sursele de apa.

,,Viitorul zonelor şi comunităţilor rurale aparţine noilor generaţii de tineri, care trebuie să fie motivate şi educate, astfel încât să contribuie la dezvoltarea comunităţilor rurale şi a unor tehnologii agricole care respectă mediul, protejează flora, fauna, sursele de apa şi respecta tradiţiile locale.”  spune Crenguţa Bărbosu, Program Manager Agricultură şi Dezvoltare Rurală, World Vision România.

Fundaţia World Vision România desfăşoară din 2015 proiecte cu liceele tehnologice agricole, astfel încât acestea să îşi diversifice oferta educaţională în funcţie de nevoile economiei locale. În viziunea noastră, liceele tehnologice au un rol foarte important în educarea copiilor şi tinerilor pentru a-i motiva să lucreze în agricultura. 59% din suprafaţa României şi 45,8% din populaţie se află în zone rurale, de aceea agricultura şi revitalizarea economiei rurale pot aduce o contribuţie importantă la dezvoltarea naţională. Zonele rurale au un important potenţial de dezvoltare şi joacă un rol vital în dezvoltarea socială.

Practicând o agricultura durabilă, putem obţine ,,Hrană Bună Pentru Toţi”, putem obţine venituri corecte şi putem proteja mediul înconjurător. Urmăriţi filmul următor pentru a vedea exemplul a trei fermieri care deja fac acest lucru: http://s9.ro/ifr

#GoodFood4All #SDGS4ALL

50 de persoane din Medgidia vor beneficia de „A doua șansă” la educație

Programul ,,A doua șansă”, care se va implementa la Medgidia, în cadrul proiectului Alege Școala 106976, are ca scop sprijinirea copiilor, tinerilor și adulților în demersurile lor de reintegrare în sistemul de învățământ, fiind deschis tuturor celor care nu au finalizat diferite nivele de studii obligatorii, din rândul populației roma și nonroma. Pentru înscrierea în programul ,,A doua șansă”, persoanele dornice au participat la o sesiune de informare, în urma căreia au aflat felul în care se vor derula activitățile, care sunt criteriile de eligibilitate, precum și documentele necesare înscrierii. 

Proiectul Alege Școala are ca obiectiv prin programul ,,A doua șansă” îmbunătățirea atitudinii față de educație și înțelegerea beneficiilor acesteia pentru viața personală și profesională.

“Alege Școala 106976” proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020, Prioritatea de investiții 10(i) Reducerea și prevenirea abandonului școlar timpuriu și promovarea accesului egal la învățământul preșcolar, primar și secundar de calitate, inclusiv la parcursuri de învățare formale, non-formale și informale pentru reintegrarea în educație și formare. Contract Nr. POCU/74/6/18/106976.

 

Copiii învață lucruri noi prin jocuri și bucurie

Activitățile non formale susținute de preoți cu elevii din ciclul gimnazial, conform toolkit-ului educațional, din cadrul Proiectului Alege Școala 106976 aduc multă bucurie și voie bună copiilor. Părintele Irinel a susținut la Școala Spiru Haret din Medgidia o activitate despre prietenie. Pentru a pune în aplicare principiile prieteniei, copiii au avut de cucerit comorile din Castelul Prietenilor, prin rezolvarea unor probleme pentru minți istețe. Cei mici s-au bucurat să vadă câte lucruri se pot învăța în joacă și cât de importante sunt valorile prieteniei.

Proiectul Alege Școala are ca obiectiv prevenirea abandonului școlar prin activitățile la care copiii participă săptămânal. Este vorba despre educație remedială (limba română și matematică) și activitățile non formale susținute de reprezentanții Patriarhiei Române.

“Alege Școala 106976” proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020, Prioritatea de investiții 10(i) Reducerea și prevenirea abandonului școlar timpuriu și promovarea accesului egal la învățământul preșcolar, primar și secundar de calitate, inclusiv la parcursuri de învățare formale, non-formale și informale pentru reintegrarea în educație și formare. Contract Nr. POCU/74/6/18/106976.

Portretul tânărului World Vision: dintr-un sat uitat de lume, la Bruxelles, militând împotriva violenţei asupra copiilor

Pe uliţele cătunelor din judeţul Vaslui, timpul încremeneşte într-o sărăcie fără leac. Apropiate una de cealaltă, parcă sprijinindu-se să nu se prăbușească, casele oamenilor sunt dovada vie a nevoii. Pe pereţii clădirilor, ce odată au avut o culoare, crăpăturile formează forme abstracte care alături de geamurile cu ramele din lemn scorojit de vreme și gardurile putrezite formează un peisaj dezolant, al unei lumi fără speranţa, fără un altfel de viitor. Aici, astfel de case, sunt cămine. Aici trăiesc familii, cu copii a căror destin este să ducă aceeaşi viaţă ca şi cea a părinţilor, o viaţă fără visuri, cu orizonturi îngrădite de multe generații, de barierele sărăciei.

Născut într-un sătuc uitat de lume din Vaslui, Alex face parte din acelaşi tipar predefinit de sărăcie. În ciuda lipsurilor, părinţii lui Alex şi-au dorit ca acesta să meargă la şcoală, îndrăznind să spere că prin educaţie copilul lor îşi va putea depăşi condiţia. Şi a fost decizia corectă deoarece încă din clasele primare şi apoi gimnaziu, băiatul s-a făcut remarcat prin voinţa sa de a învăţa lucruri noi şi de a se implica în toate activităţile şcolare. În momentul în care în urmă cu aproape 5 ani, World Vision România a început programele educaționale în școala şi în comunitatea lui, Alex a descoperit şansa de care avea nevoie pentru a găsi libertatea de a păşi departe de universul sau îngustat de sărăcie.

Acum la 18 ani, baiatul își amintește de acele clipe de început care i-au definit evoluția. ”Primul meu contact cu World Vision a avut loc când eram la gimnaziu. Fundația a inceput activităţile cu copiii de la noi din şcoală şi bineînţeles ca printre acei copii eram şi eu. Apoi, tot în şcoală, cu sprijinul World Vision a urmat înfiinţarea unui grup de initiativă format din elevi. Era ceva cu totul nou pentru mine aşa că m-am înscris fără a sta pe gânduri. Şi aşa a început creşterea mea graduala, de la copil, la tânăr dornic de a fi implicat în ceva şi de a face parte din ceva”, a spus Alex.

,,Vreau în clasa a noua!”        

Călătoria lui Alex alături de World Vision a fost una plină de provocări, care i-a oferit tânărului posibilități infinite de a se descoperi și a de a-și clădi propriul destin. ”Prima activitate la care am participat a fost Photovoice. Eram în clasa a VIII-a şi a trebuit să facem fotografii în comunitatea nostră pentru a ilustra o problemă existentă acolo. Era totul nou pentru mine însă aşa s-a născut pasiunea mea pentru fotografie”, a spus Alex.

La sfârşitul gimnaziului însă, speranţele tânărului şi noile sale aspiraţii s-ar fi putut nărui. Sărăcia i se impotrivea din nou. Pentru a-i putea oferi copilului în continuare accesul la educaţie,  părinţii săi ar fi trebuit să fie capabili să-şi permită financiar să-l  susţină să urmeze cursurile liceului din cel mai apropiat oraş. Efortul însă ar fi fost unul imposibil având în vedere situaţia dificilă în care se afla familia. Dar World Vision era deja în comunitatea în care trăieşte băiatul iar acesta era deja unul dintre cei mai activi şi implicaţi voluntari. Era firesc astfel ca Alex să devină beneficiar al Programului ”Vreau în clasa a noua!” ce îi oferea posibilitatea de a deveni licean. În curând tânărul avea să devină membru în Consiliul Consultativ al Copiilor World Vision România.   ,,Am participat la o întâlnire a grupurilor de iniţiativă din comunităţile partenere Fundaţiei. Acolo s-a prezentat şi o membră a Consiliului Consultativ al Copiilor de atunci. Eram fascinat de ideea unui consiliu naţional iar acela a fost momentul în care am ştiut sigur că vreau să fac parte din aşa ceva. Din acea clipa am devenit mult mai implicat în toate activităţile Fundaţiei şi în tot ceea ce presupunea voluntariatul. Şi uite aşa în vara aceluiaşi an am fost propus să înlocuiesc pe cineva din Consiliul a nivel naţional. Şi de atunci a început practic „ascensiunea”  mea ca voluntar: de la prima şcoală de vară la la prima activitate coordonata de mine”, a spus tânărul.

Vocea tinerilor români la Bruxelles

Acum la 17 ani, Alex este un model pentru generaţia sa. De la membru în Consiliul Consultativ al Copiilor, Alex a devenit vicepreşedinte al structurii şi face parte din reţeaua internaţională „Young Leaders Empowered and Connected” implicată activ în Campania globală ”It takes a world to end violence against children”. Curajul şi perseverenţa cu care lupta pentru crezurile sale au depăşit graniţele micii sale comunităţi şi ale ţării. În iunie anul trecut, Alex a prezentat în cadrul Zilelor de dezvoltare europeană – European Development Days – EDD -, eveniment organizat la Bruxelles de Comisia Europeană, rolul important pe care copiii şi tinerii îl pot avea în combaterea violenţei asupra copiilor. De asemenea, a fost unul dintre cooautorii Raportului ”Violence in the media and it’s impact on children and young people in Negresti town” şi a Raportului naţional “Rolul copilului în prevenirea violeneţei în România”.

Tot ce a învăţat de-a lungul timpului alături de World Vision, Alex transpune în activităţile pe care de cele mai multe ori le coordoneaza în comunitatea sa. Mărturiseşte că Fundaţia l-a ajutat să se defineasca ca om şi caracter. ”Majoritatea activităţilor la care am luat parte au avut ca rezultat imediat informarea participanţilor, însă rezultatele pe termen lung, nu pot spune că le-am putut vedea. Totuşi, implicarea noastră, a tututor tinerilor a tras un semnal de alarma autoritaţilor locale, naţionale, şi nu numai, evidenţiind faptul că vocea tinerilor contează, şi că aceasta trebuie făcută auzită! De asemenea, îmi place să cred că am reuşit să motivez generaţia viitoare de voluntari şi de copii care vor dori să se implice asemenea noua, sau chiar mai mult, în construirea unei comunităţi sustenabile, iar dovada  stau copiii din  Consiliile Copiilor de la nivel local şi naţional. Am oferit şi am avut parte de feedback -uri în mod constant. De asemenea, am fost mereu informaţi cu privire  la efectele viitoare ale proiectelor şi activităţilor în cadrul cărora am luat parte. Primul lucru pe care l-am învăţat de la World Vison a fost ca pentru a face o shimbare în jurul tău trebuie să incepi cu propria persoană. Trebuie să fii motivat, implicat, să nu te descurajezi şi să nu incerci să faci totul singur. World Vision pentru mine înseamnă modalitatea de a-i ajuta pe cei din jur, de a fi parte din schimbare şi de a face atât vocea mea auzită, cât şi a celor pe care îi reprezint. Ceea ce am învăţat în mod concret din cadrul tuturor proiectelor şi activităţilor de advocacy la care am luat parte este ideea de unitate, de echipa, mai exact, faptul că, dacă vrei să realizezi o schimbare în cadrul unei comunităţi, trebuie să asculţi şi opiniile celor din jur, şi să cauţi acele persoane care rezoneaza cu tine pentru a forma o echipa cu scopul de a maximiza posibilul succes al soluţiilor găsite pentru problemele cu care comunitatea se confruntă.  De asemenea, în urma acestor activităţi am învăţat să ascult opiniile celor din jur, am învăţat cum să mă raportez la o problema, am învăţat ce înseamnă cu adevărat munca din spatele unui proiect, şi cel mai important,  am învăţat cum să relaţionez cu persoanele din jur, cum să le ascult problemele, să mă gândesc cum le-aş putea ajuta, sau ce aş putea face pentru a le putea îmbunătăţi situaţia, altfel spus, am învăţat să fiu om!”, spune Alex pentru care viitorul este acum nemărginit, îmbogăţit cu şanse, cu speranţe şi vise.

,,Nu sunt sigur ce facultate voi urma. Sunt pasionat în egală măsura de informatică şi psihologie. Sunt sigur însă că pot face ceea ce-mi place, cum îmi place. Am de gând să călătoresc mult şi să învăţ cât mai multe de la oamenii şi locurile pe care le voi întâlni. Iar scopul final, principalul meu vis este să devin mentor. Să formez şi să îndrum tinerii”, spune tânărul.

În România, unul din doi copii din mediul rural trăieşte în pragul sărăciei iar abandonul şcolar a ajuns la cote alarmante. Doar unul din patru copii din comunităţile rurale din România are posibilitatea de a merge la liceu. În 2009, din cauza crizei economice, numărul copiilor care au abandonat şcoala din cauza sărăciei s-a triplat. Potrivit datelor de la Institutului Național de Statistica dar şi de la Ministerul Educaţiei, în fiecare an peste 40 de mii de elevi renunţa la studii.

Afacere de familie cu urecheați

Când era mic, Zsolt aduna toate pisicile din cartier în beciul de la bloc. Le dădea de mâncare și ele veneau până la ușa lui, să mai ceară atenție. Până într-o zi, când vecinii s-au săturat de pisiceli și mieunături și au închis beciul cu lacăt, să nu mai intre copiii cu animale. Obiceiurile din copilărie le-a păstrat însă ca adult, drept dovadă s-a ocupat o perioadă cu creșterea și vânzarea peștilor exotici. Pet-shopurile i-au cam stricat afacerea, așa că s-a reprofilat pe papagali. A mers cât a mers, dar febra pagalilor, o boală destul de răspândită printre aceste zburătoare, i-a tăiat elanul.

Când i s-a propus să se apuce de crescut iepuri, a stat puțin pe gânduri. Spunea că sunt animale sensibile și necesită îngrijire specială. Dar a început să se informeze în stânga și-n dreapta și a ajuns la concluzia că ar putea să pună pe picioare o mică afacere pentru familia lui. 17 ghemotoace negre de blană ne așteptau deja curioase, când am fost la el în vizită. În iulie, familia lui Zsolt, împreună cu alte 50 de familii nevoiașe din județul Cluj au primit câte 5 iepuri și module de 6 cuști de la World Vision, în cadrul proiectului “Creșterea iepurilor: o șansã pentru familiile vulnerabile din mediul rural”. Acum, Zsolt are 22 de urecheați în total și a cumpărat lemn să-și extindă adăpostul. Între timp, s-a uitat la tutoriale pe Youtube sau a stat de vorbă cu alți crescători și poate să dea oricui lecții despre creșterea iepurilor. Știe că cele mai cerute rase pe piață sunt Neozeelandezul și California, pentru că sunt bune de carne. Dar îi place și Berbecul, mai ales pentru urechile blegi. S-a interesat deja și cum ar putea să îi valorifice și care merg mai bine la export. Zsolt are spirit întreprinzător și de asta a și fost ales printre beneficiari. ”Eu aș vrea să fac, am multe idei în cap, dar orice s-ar zice, nu poți să faci nimic fără bani. Trebuie să începi de undeva și dacă nu primeam iepurii ăștia, nu aveam bani să-i cumpăr”, ne spune Zsolt.

La fel ca multor români, viața i s-a schimbat brusc după falimentul Caritas. Teapa națională care a păgubit atâția oameni l-a lăsat fără bani și fără casă, așa că s-a retras pe o fâșie de teren, într-o zonă de munte a județului Cluj. Și-a ridicat o căsuță din bolțari, o cameră și o bucătărie, în care stă împreună cu soția și cei 4 copii. Mai găsește de lucru sezonier sau cu ziua, dar fiindcă soția are probleme de sănătate, nu poate lipsi mult de-aDacă treaba cu iepurii iese bine, familia va avea măcar o sursă de hrană sănătoasă, dar planul lui Zsolt e să se extindă și să-și facă o mică fermă. ”Săptămâna viitoare le fac vaccinul și la pui. Eu sper să meargă treaba, să crească mari și sănătoși, dacă nu aș fi tare dezamăgit”, ne spune Zsolt la final. Nu am plecat însă până nu am obținut promisiunea că la fătările viitoare Zsolt va dona la rândul lui 5 iepurași unei alte familii din sat. Pentru că doar dăruind, vei dobândi!

Călătoria de la șoaptă, la strigăt

Unul dintre cele mai importante rezultate pe care World Vision Romania doreste sa-l obtina prin interventia complexa, integrata si punctuala pe care o desfasoara in comunitatile rurale dezavantajate este acela de a-i determina pe copii sa-si faca auzita vocea. Astfel, la final de an, proiectele si evolutia copiilor pe acest plan al dezvoltarii personale, dar si sociale este ceea ce conteaza.
Roxana face parte din Consiliul Consultativ al Copiilor (CCC) WVR de aproape un an, iar in toata aceasta perioada a participat la toate activitatile initiate si organizate de CCC in comunitatile rurale din Vaslui. Care sunt rezultatele implicarii CCC in viata comunitatilor rurale din judetul Vaslui, in ce consta schimbarea si cum a transformat-o pe ea personal activitatea in Consiliu sunt doar cateva lucruri pe care Roxana ni le povesteste intr-un scurt rezumat a ceea ce pentru ea a inseamnat 2018 si CCC.


”Acest an a avut o importanta majora pentru mine. Schimbarea a avut loc pe doua fronturi: eu si comunitatea mea. Pentru a putea intelege care a fost schimbarea pentru mine trebuie sa incepem cu inceputul. Cum va si asteptati a existat un imbold, un eveniment ce m-a facut sa vreau o schimbare in viata mea. Dintotdeauna am fost o persoana timida si pesimista. Partea de public speaking si interactiune cu oamenii era paralela cu zona mea de confort. Ma descurcam bine la recitat poezii in fata unui grup restrans de oameni, asa ca in clasa a7-a, d-na diriginta a crezut ca nu voi avea probleme in a recita o poezie in fata tuturor copiilor din scoala si a cadrelor didactice. Asa am crezut si eu. Stiam ce trebuia sa zic,repetasem de multe ori,dar…cand am ajuns in fata tuturor, cand am vazut atatea perechi de ochi focusate pe mine nu am mai stiut nimic,dar absolut nimic. Si au inceput rasetele si soaptele. In acel moment voiam sa ma fac mica-mica si sa dispar. Si am reusit sa fac asta ,partial. Am iesit din sala plangand si am plecat direct acasa. Stiti ca se spune ca atunci cand nu mai poti, mai poti putin? Ei bine,asa credea si Universul. Asa ca glumele proaste au continuat. Si mi-am dat seama de ce am esuat: pentru ca imi era frica.Imi era frica sa vorbesc in public, imi era frica sa nu gresesc.

Esecul schimba traseul, dar niciodata destinatia 
Dupa acest eveniment mi-a luat ceva pana mi-am dat seama ca cele mai mari frici ale mele,sunt defapt cele mai mari vise. Asa ca am inceput sa ma indrept incet,dar sigur catre visele mele. Imi place sa-mi definesc progresul prin constructia „calatoria de la soapta la strigat”. Mi-am dat seama ca esecul schimba traseul, dar niciodata destinatia. Si daca azi am o voce sa strig este pentru ca in jurul nostru, mai aproape de noi decat am crede, unii oameni vorbesc in soapta despre nedreptate sau nu vorbesc deloc. Dupa acest an incarcat cu reusite, printre care s-au strecurat si esecuri,  am devenit o persoana mul mai putenica, mai increzatoare, mai curajoasa si mai optimista. Am devenit cea mai buna varianta a mea.
La nivel de comunitate, schimbarea a avut loc din punct de vedere al mentalitatii oamenilor. Copiii sunt mai bucurosi si au un comportament adecvat,sunt mai increzatori si au o oarecare satisfactie deoarece vocea lor conteaza,iar oameniii mari vor sa afle care este perspectiva lor. Adultii sunt si ei mai fericiti pentru ca au realizat ca schimbarea exista,are loc si cei care o declanseaza sunt chiar copiii lor.


Cea mai mare provocare a avut loc pe 1 iunie cand trebuia sa desfasuram niste activitati cu ocazia Zilei Internationale a Copilului.A fost cea mai complexa activitate,dar si activitatea la care au participat cei mai multi copii.Cum numarul participantilor era mai mare decat am preconizat,copiii erau greu de organizat,iar pentru un moment m-am panicat crezand ca nu vom putea duce activitatea la bun-sfarsit asa cum ne-am propus.Dar cu ajutorul cadrelor didactice si a voluntarilor am reusit sa desfasuram activitatile exact cum am dorit.Atunci a fost si cea mai mare reusita.Nu ma asteptam sa putem mobiliza copiii atat de bine si sa primim un feedback atat de bun,atat de la copii cat si de la profesori.
Nu stiu cum va arata viitorul, dar cu siguranta va fi o varianta mult mai buna a prezentului,asta doar daca fiecare dintre noi isi va dori si va face toate demersurile necesare ca acest fapt sa devina real, deoarece schimbarea porneste de la fiecare dintre noi,iar puterea exemplului are un mare impact.Eu una nu cred ca ar fi necesara existenta unei lumi perfecte,atat timp cat fericirea si sanatatea sunt nelipsite din viata oamenilor.Sper ca toti oameni sa isi gaseasca drumul si sa constientizeze ca fericirea se afla in lucrurile simple,iar daca le permite timpul,caci aici este vorba mai mult de timp,sa nu ezite in a imparti zambete.

Tot ce visez e sa fiu fericita 

Inainte visurile mele erau strict legate de scoala:sa-mi continui studiile,sa merg la facultate si cam atat, lucruri pe care cu siguranta o sa le fac. Asta pentru ca eu nu-mi descoperisem niciun talent. Nu am voce, nu ma pricep la desen, urasc sportul si tot ce stiam sa fac era sa invat. Acum lucrurile s-au schimbat pentru ca mi-am descoperit o mare pasiune,ce ma face fericita si ma motiveaza: voluntariatul. Dupa ce o sa ies din CCC o sa fac in continuare voluntariat. Mi-ar placea sa fac voluntariat intr-un centru de zi sau intr-un orfelinat. La un momentdat ma gandeam sa devin invatatoare,pentru ca inainte de inceputul orelor ma duc si ii ajut pe copiii din clasele primare la teme si chiar imi place sa fac asta,dar nu cred ca aceasta meserie ar fi cea mai potrivita pentru mine. Inainte,visam sa devin avocat pentru ca este o meserie a dreptatii. Visam sa apar oamenii si sa le apar drepturile. Dar apoi mi-am dat seama ca adevaratele nedreptati nu ajung pana in instanta. Adevaratele nedreptati si probleme sunt cunoscute,dar cei care stiu de ele nu trag un semnal de alarma. Asa ca m-am gandit sa ma fac politista.Dar nici aici nu sunt hotarata. Tot ce stiu e ca visez sa fiu fericita si sa ii fac si pe ceilalti fericiti si sa ii ajut pe ei la fel cum am fost si eu ajutata sa isi gaseasca vocea interioara, sa lucrez cu copii si sa ii ajut sa isi atinga scopurile, visele si sa aiba incredere in ei.Poate pana ma decid eu se inventeaza o meserie care sa se plieze pe cerintele acestea.
World Vision te ajuta sa descoperi cine esti tu cu adevarat si care sunt atuurile tale. Te ajuta sa depasesti stadiul de”trebuie sa-mi vad de patratica mea”. Esti apreciat,sustinut si indrumat,iar daca vrei ca vocea ta si a restul copiilor din comunitatea ta sa rasune,atunci implica-te.Daca eu am putut mobiliza peste 300 de copii si am putut schimba perspective cu ajutorul echipei WV poti si tu!” – Roxana.