Dar din dar se face rai

Nicoleta și Nicu au primit în dar din partea Fundației World Vision România un pachet cu alimente și produse de igienă care să îi ajute să treacă cu bine peste perioada acesta de epidemie cu COVID-19. Acest gest i-a făcut să înteleagă rolul implicării în viața comunității și cât de important este să dai o mână de ajutor atunci când cineva are nevoie.
În cadrul proiectului „Alege Școala!” copiii învață cât de important este să dăruiești, să ajuți și să faci fapte bune, doar despre asta este voluntariatul.

„Sunt bucuroasă pentru că acum o să ne facă mami paste cu sos! Abia aștept să mâncăm și prăjituri și cozonac!” – Nicoleta

Familia lor este una din cele 115 familii din comuna Roșiori, județul Ialomița, care au primit ajutoare în aceste vremuri grele prin care trecem.

Grija față de aproape în vremea pandemiei

Trăim un moment istoric rar – o adevărată „lebădă neagră” după cum ar numi-o Nassim Taleb – care pune la încercare toate resursele noastre ca umanitate. Dincolo de efortul material al tuturor economiilor, pandemia de coronavirus este și un test pentru resursele noastre omenești: iubire, empatie sau solidaritate. Dacă Dostoievski spunea cândva că „iadul e neputința de a iubi”, ei bine, se pare că această criză reușește să scoată la iveală ceea ce este mai frumos în fiecare dintre noi, ca oameni.

Pentru că ne pasă! Ne pasă de semenii noștri deja contaminați, motiv pentru care am înțeles tot mai mulți importanța distanțării sociale; ne pasă de personalul medical, cei care se luptă din răsputeri să salveze vieți, motiv pentru care cetățenii au început să doneze masiv pentru echiparea corespunzătoare a unităților medicale. Pare-se că umanitatea și-a redescoperit principala trăsătură ce a ajutat-o să scrie istorie: solidaritatea.

Se spune că nimic nu va mai fi ca înainte. Ne vom schimba stilul de viață, învățând să prețuim ceea ce este cu adevărat important; vom redesena procesul economic, având grijă ca lanțurile de producție să fie cât mai locale; și vom încerca să reșapăm instituțiile statului, astfel încât să asigurăm servicii de calitate tuturor cetățenilor, ca educația și sănătatea.

Până atunci, însă, World Vision Romania s-a străduit să nu uite de cei care par a fi „uitați” mereu în România. Neglijați aproape continuu în ultimele decenii, de multe ori acuzați că ar fi „leneși” și tratați ca niște cetățeni de mâna a doua, oamenii din mediul rural trăiesc o adevărată dramă în aceste momente. Mulți dintre ei, beneficiari ai programelor de intervenție socială a WVR, sunt romi, prea puțin școlarizați și angrenați în activități economice informale (zilieri, salahori, „cu ziua”, meșteșugari etc.). Pentru aceștia, restricțiile impuse de ordonanțele militare înseamnă o condamnare la foame. Evident, cel mai ușor e să pui toate aceste neajunsuri pe seama lor: nu au vrut să învețe, nu vor nici să muncească sau nu știu să se ajute între ei. Nu mai contează că nimeni nu a vrut să îi învețe, că nimeni nu vrea să îi plătească pentru munca prestată, la fel cum puțini sunt cei care chiar vor să îi ajute.

Misiunea de a împărți pachete alimentare și rechizite pentru copiii din Cojocna, județul Cluj, în Joia Mare a fost o adevărată încercare a limitelor umane. Oameni simpli, care respectă măsurile impuse de autorități, dar supărați că nimeni nu se interesează de soarta lor; copii pentru care „școala de acasă” e iluzorie, pentru că ei nu au ce mânca (ce să mai vorbim de tablete sau calculatoare…).  Unii s-au bucurat de ajutorul primit, alții păreau să spună că totul a venit prea târziu sau prea puțin. Ne-am dat seama rapid că oamenii erau speriați, flămânzi, se întrebau cine și cum îi va ajuta să iasă din această situație. Ar dori să muncească, dar nu pot părăsi nici măcar curtea lor, ce să mai zicem de transportul către oraș, care a fost suspendat.  Ar dori să muncească, dar nu au cu cine să lase copiii. Ar dori să muncească, dar nu au unde, efectiv. E o situație dificilă, care le sapă fragila temelie a subzistenței.

La finalul zilei, am părăsit comunitatea cu sentimente ambivalente. Pe de o parte, bucuroși că am putut să ajutăm semenii noștri în nevoie, că am putut să le transmitem o vorbă de încurajare și că am avut ocazia să le oferim copiilor din Cojocna câteva lucruri care să îi întoarcă – măcar cu gândul – la școală. Triști, însă, să vedem că viața la sat continuă să fie o luptă pentru supraviețuire, chiar și în secolul al 21-lea.

Suntem în continuare țara cu cel mai mare procent de populație rurală din cadrul UE, iar 30% din populația României se află în risc de sărăcie. Dacă nu vom lua măsuri ferme pentru sprijinirea acestora în această perioadă, în România vor apărea adevărate insule de sărăcie în decurs de câteva luni. World Vision România încearcă să atragă atenția tocmai asupra acestui fapt. Prin „Intervenție de urgență în comunitățile rurale” oferim pachete alimentare și de igienă familiilor vulnerabile, încercăm să implementăm soluții digitale de educație și oferim consiliere psihologică și medicală pentru a monitoriza starea de sănătate a copiilor și părinților acestora.

Dacă îți pasă de cei de lângă noi, alătură-te și tu campaniei! O faptă bună făcută acum va deveni o amintire frumoasă din vremuri de restriște!

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capital Uman 2014 – 2020.

Program ”Școala pentru toți”

Axa prioritară: 6 „Educație și competențe”

OS: 6.2, 6.3 6.4, 6.6

Titlul proiectului: „Școala pentru toți-acces la educație de calitate pentru preșcolari, școlari și cadre didactice din Regiunea Nord-Vest”

Beneficiarul proiectului: Fundația World Vision Romania

Codul proiectului: POCU/74/6/18/104571

Educația online, o provocare pentru copiii de la sat

Oana este elevă în clasa a XII-a şi bursieră în programul nostru „Vreau în clasa a 9-a” încă de la începutul liceului.  Locuiește într-un sat din Dolj, cu tatăl, frații săi mai mari, cumnata și nepoțica sa. Mama Oanei nu este acasă. A plecat să muncească în străinătate, înainte de pandemie. Cu toate astea, bugetul familiei îl susține doar tatăl momentan, căci mama nu poate munci în această perioadă, din cauza coronavirusului.

Înainte de pandemie, Oana se pregătea pentru BAC și pentru examenul la facultate – vrea să dea la Medicină și să devină kinetoterapeut. De aproape o lună, însă, lucrurile s-au schimbat pentru ea. Orele de pregătire la limba română, matematică și chimie pe care le făcea după programul zilnic de la școală s-au transformat în teste și exerciții pe care le face singură, după ce primește indicațiile pe e-mail sau WhatsApp de la profesori.

Cu responsabilitatea unui om matur, Oana are grijă să își îndeplinească atribuțiile școlare, chiar și din izolare și chiar dacă nu are un laptop sau un calculator, dar nicio conexiune foarte bună la internet. Practic, își face temele doar cu ajutorul telefonului, s-a adaptat și se descurcă, deși nu îi este simplu. La mate ne trimite domnul profesor pe e-mail, la română pe un grup pe WhatsApp ne spune doamna ce teste să facem. La biologie, la fel, ne trimite doamna teste. Și tot pe e-mail primim de la doamna de franceză, doamna dirigintă de engleză. Eu înainte foloseam foarte, foarte rar e-mailul,  de aceea a fost ceva nou și greu pe de o parte să fac activitățile online. Iar pentru mine singura sursă prin care mă pot conecta la internet sunt datele mobile de pe abonamentul pe care mi l-a făcut tata. Dar am netul limitat. Nu am laptop sau calculator, fac totul doar de pe telefon. Cu laptop ar fi mai ușor pentru că, îmi amintesc, și când lucram la școală la TIC era mult mai ușor să fac acele chestii în Word decât acum, când a trebuit să mi le fac de pe telefon, ca să îmi scot anumite referate.”

Studiul la biologie, pentru admiterea la facutate, îl continuă tot individual, printr-un program destul de strict, pentru a nu rămâne în urmă. ÎI este foarte dificil, după cum ne-a mărturisit chiar ea:  „Învăț foarte mult pentru BAC și admiterea la facultate, deoarece și de acest lucru ține viitorul meu.  Dar cu toată pandemia asta, mi-am făcut un program de învățat mai exagerat, deoarece stau numai acasă. Pentru mine e extrem de greu. E greu pentru că, dacă n-am mai făcut meditații la bio în ultima vreme, doamna ne-a dat să învățăm  singuri și chiar sunt unele chestii care trebuie explicate, mai ales cum sunt imaginile care trebuie (toate) memorate.  E super greu să le înțelegi. Când  ni le explica doamna era mai simplu…Dar am început să mă descurc, teoretic.

În timpul pandemiei, o zi din viața Oanei se împarte între studiu individual și îndeletniciri casnice: gătește sau se joacă cu nepoțica ei uneori, atunci când mama fetiței are ceva urgent de făcut în gospodărie. Cu excepția tatălui, singurul care munceşte momentan,  toți ceilalți membri ai familiei stau izolați, în curte și în casă. Stăm acasă, tati e singurul care iese că trebuie să se ducă la serviciu și mereu când îi zic eu că mai avem nevoie de ceva, cumpără înainte să vină acasă, de la magazinul de unde așteaptă autobuzul. Noi stăm în curte. Eu mă trezesc pe la 10. Dacă știu că trebuie să fac mâncare, mă trezesc puțin mai devreme pentru că știu că până pregătesc toate cele, durează… După ce pun mâncarea pe foc, mai stau puțin cu nepoțica. După, mă apuc să învăț la bio și fac grile – până se face mâncarea mai fac grile. După ce am mâncat, dorm sau mai stau o oră în pat și după mă apuc de celelalte materii pentru școală. Sau mai stau afară în curte, mă mai duc în grădină, că trebuie să am grijă de flori și tot așa; dar nu ies din curte.”

Atunci când am întrebat-o pe Oana care a fost cel mai dificil sau provocator moment pentru ea în această perioadă, dincolo de necesitatea de a se adapta la noul mod de a învăța, ea ne-a răspuns: Efectiv faptul că dintr-un moment a trebuit să rămânem închiși, fără să mai fim noi, teoretic. Asta mi s-a părut așa, pe moment, foarte… ciudat. Mi s-a părut ciudat că a trebuit să ne rupem de tot… Și când mă gândesc că acesta trebuia să fie anul nostru, anul în care urma să râdem și să profităm de ultimele momente din anii de liceu petrecute împreună. Acum, uită-te la noi, comunicând prin mesaje, făcând ore online, dorindu-ne din tot sufletul să fim iar în acea clasă, în acea bancă de la școală. Nouă, celor de clasa a XII-a ne este, poate, cel mai greu… Sper să trecem cu bine și peste asta! ”

În cadrul proiectului  „Vreau în clasa a 9-a”,  Oana este foarte receptivă și implicată. Deși conexiunea slabă la internet nu i-a permis să se conecteze online la sesiunea de Public speaking de luna trecută, ea a răspuns tuturor cerințelor trimise de coordonatorii noștri pe grupurile de lucru și a trimis răspunsurile ei prin telefon. Ne-a mărturisit, în finalul conversației noastre, cum i s-a părut activitatea de educație non-formală din luna martie și ce înseamnă acest program pentru ea: A trebuit să ascultăm videoclipurile acelea și a fost diferit pentru că toate astea trebuia să le facem noi, trebuia să ne dăm seama despre lucrurile care se explicau acolo. A fost diferit, în fiecare activitatea înainte ni se explicau anumite lucruri, acum a trebuit să stăm să ascultăm și să completăm chestionarul. Acum a fost mai mult un efort din partea noastră, decât de obicei, dar și un fel de responsabilizare.

Proiectul <<Vreau în clasa a 9-a>> a fost și este pentru mine o oportunitate, o nouă șansă. Cu proiectul am vizitat anumite locuri când am fost  în tabără – nu mai fusesem acolo înainte de a fi în proiect. După toate întâlnirile și activitățile la care participam am început să nu mai îmi fie atât de frică să vorbesc cu ceilalți sau în public. Eu eram timidă când eram mai mică, dar după ce am început să vorbesc cu persoane pe care nu le știam, colegi noi din proiect, nu am mai fost așa timidă și am început să nu îmi mai fie teamă sau rușine să spun ce gândesc. ”

Dincolo de toate provocările, Oana își continuă educația și pregătirea cu mijloacele pe care le are, deocamdată, la îndemână. E ambițioasă și nu renunță ușor. Dar noi vrem să o ajutăm să îi fie mai simplu. Dorim să îi oferim un laptop sau tabletă pentru a-i ușura procesul de învățare în această perioadă.

Iar ca Oana mai sunt și alți copii care au nevoie de susținerea nostră.  Haideți să îi ajutăm, împreună, să aibă un dispozitiv electronic funcțional, pentru a-și continua educația de acasă! Dacă poți ajuta, scrie-ne în privat sau pe donatori@wvi.org.

Jurnal de COVID-19

 

Anca Casangiu. Jurnalul unui asistent social – în situația de lucru de acasă

 Profesia de asistent social poate îmbrăca mai multe haine! De cand s-a instituit stare de Urgență Națională, noi, toți cei care lucram la Fundație, ne-am mutat „biroul acasă”. Aici, marea provocare: să păstrezi legatură cu oamenii pe care îi ajuți și de care ești alături pentru a vedea ce nevoi au, să faci activitățile să meargă și să fii membru activ al familiei tale (mama, soție etc.).

Am sunat-o pe mama lor și mi-a spus că cei 4 copii ai familiei se bucură pentru că sunt împreună în perioada aceasta. Petru, cel mai mare dintre ei, o ajută la treburile gospodărești, sparge lemne și face curațenie în curte, iar Andrei are grijă de frații lui mai mici „mai bine decât orice bona din lume”. Uneori, mai exerseaza și pentru școală, însă faptul că nu au telefoane, calculator sau acces la internet îi rupe cumva de realitatea acestor zile. Nu primesc teme pe WhatsApp sau pe Facebook messenger, dar mama îi mai pune uneori să citească.

În a treia săptămână de lucru de acasă, după ce am trecut prin etapa „zapada și primavara alternativ”, am învățat să îmbin lucrul cu jocul. Într-o zi, cand mă jucam cu A și T, fetițele mele, de-a „Albă ca Zapada”, eu având evident rolul Vrăjitoarei = Regina Rea, A. o învăța pe T să lesine când mușca din mărul otrăvit. T leșina cu grația unui copil de 2 ani și 9 luni! Piticul o resuscita și o întreaba “mărul a fost otrăvit?”, iar T răspundea, „Nuuuu, ‘mălul’ a fost delicios!”

Perioada aceasta este o lecție! Fiecare învață ce poate și cât vrea să ne fim alături, să lăsăm de la noi, să iubim, să iertăm și să ne rugăm! Atât din partea unei mame – asistent social. Anca Casangiu.

Oameni care fac teren 

Maria Mitru, Responsabil Școala Părinților și voluntariat

Argetoaia este pustie, rar mai vezi câte un localnic care trece la cumpărături. Până la urmă au înțeles toți că trebuie să respecte situația de urgență și măsurile ce se impun. Sperăm să se termine mai repede, dar cum situația se prelungește toată lumea dă semne de îngrijorare.

Bursierii noștri sunt bine, de asemenea și părinții, am ținut permanent legătura cu ei. S-au plictisit, sunt nerabdători să înceapă școala. Eu fac naveta zilnic la Argetoaia, cu autobuzul, îmi este destul de frica (facem ture de o săptămână).

Iulian Tănase, Coordonator CCAI

Săptămâna trecută am fost în Argetoaia, unde se implementeaza proiectul, ca să preiau o livrare de manuale și instrumente muzicale, achiziționate pentru lucrul cu copiii care iau parte la activitățile Centrului de Educație Alternativă. În Argetoaia un localnic a fost luat cu izoleta și sunt peste 30 de persoane aflate în izolare obligatorie la domiciliu, localnici întorși de la muncă în străinătate.

Am avut mască, mănuși și mi-am amintit că am în boxă un echipament militar de ploaie, pe care l-am luat peste haine ca să-mi feresc hainele de un eventual contact cu obiecte infectate. Îmbrăcat ca la război, am urcat în mașina pe care o avem in leasing pe proiect (dezinfectată interior-exterior cu o zi înainte) și am pornit spre Argetoaia, la Blocul social, unde marfa a fost livrata prin curier. Am stat cât mai departe și i-am zis unde să lase coletele, n-am preluat direct de la el, apoi am dus cutiile într-o încăpere din Blocul social.

La întoarcerea acasă, am lăsat echipamentul în portbagajul mașinii, să nu îl aduc în casă până la următoarea utilizare și am dezinfectat mașina. În total, cam o ora de pregătiri (îmbrăcat-dezbrăcat echipament, dezinfectat, spălat pe mâini, schimbat haine etc.) și o ora la Argetoaia.

Iulia Vînătoru, asistent educațional

În vremuri tulburi generate de pandemia de Coronavirus, în Comuna Argetoaia lucrurile par că se află sub control. Multe din activitățile cotidiene și obiceiurile noastre sunt date peste cap, dar se pare că lumea accepta și se conformează realității.

Măsurile necesare pentru a stopa răspândirea virusului sunt acceptate în marea lor majoritate, fiind rare cazurile cand nu se respectă autoizolarea.

Socializarea se face în principal folosind mijloace electronice, aplicații de comunicare în regim video, site-urile de socializare fiind folosite acum mai mult ca oricând.

Educația școlară a copiilor continuă on-line, cadrele didactice țin mereu legătura cu elevii. Spre deosebire de mediul urban, copiii noștri pot ieși în curtea propriei gospodării, pot avea activități recreative sau pot face exerciții fizice în aer liber fără teama de intra în contact cu persoane străine. Nu s-au înregistrat probleme privind izolare din partea copiilor.

Școlile sunt inchise, la primărie programul cu publicul s-a restrâns, funcționând mai mult în regim de ghișeu unic.

În schimb agricultura funcționeaza, în gospodariile lor oamenii sunt observați în plină activitate agricolă.

La nivelul comunei a existat un singur caz de CORONAVIRUS, depistat pozitiv, un bărbat tânăr întors recent din Anglia și aflat în autoizolare la domiciliu. Momentan este internat în spitalul din Craiova, starea de sănătate este stabilă, din fericire niciunul din membrii familiei nu este infectat.

Din discuțiile cu cetățenii se întelege că sunt multe lucruri care nu se mai pot face sau la care sunt obligați să renunțe în prezent pentru a ramâne sănătoși, însă toată lumea este optimistă că această perioadă va fi depașită cu bine.

Despre Proiectul FACTIS – Fii actor pentru o comunitate transformată, integrată și sustenabilă!

Proiectul FACTIS – Fii actor pentru o comunitate transformata, integrata si sistenabila! – ID 113890 este co-finantat  din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020, Axa prioritară 4 – Incluziune socială și combaterea sărăcie – Obiectivul specific  4.1 Reducerea numărului de comunității marginalizate în care există populație aparținând minorității roma (acele comunități în care populația aparținând minorității roma reprezintă minim 10% din totalul populației la nivelul comunității) aflate în risc de sărăcie și excluziune sociala, prin implementarea de masuri integrate. 

Valoarea totală a contractului de finanțare este de 16.110.977,38 lei, din care finanțare nerambursabilă: 16.085.807,77 lei. Proiectul este implementat în parteneriat cu Fundația Policy Center for Roma and Minoriries, Asociația Centrul de Analiză și Inovare Economico-Socială, Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate – SASTIPEN, Școala profesională Constantin Argetoianu și Primăria Argetoaia.

 

Proiectul Alege Școala! continuă activitățile online

Educația copiilor continuă în contextul actual al pandemiei, cu toate că adaptarea la lucrul în mediul online nu este ușoară pentru elevii și părinții din mediul rural. Toate activitățile din cadrul proiectului Alege Școala!, fie remediale sau extracurriculare, se desfășoară acum în grupuri create în aplicația whatsapp. Astfel, cadrele didactice le pun copiilor la dispoziție fișe de lucru, le oferă toate explicațiile și suportul necesar pentru a le rezolva, iar copiii trimit o fotografie cu ceea ce au lucrat după ce termină de rezolvat cerințele.

Procesul de tranziție către mediul online oferă proiectului Alege Școala! posibilitatea de a contribui la educația copiilor și de a le asigura o continuitate în ceea ce privește dezvoltarea lor atât din punct de vedere educațional, cât și spiritual. Copiii participă în continuare la lecțiile din cadrul Școlii de Duminică, de care se îngrijesc preoții din cele șapte comunități ale proiectului (Roșiori, Drăgoești, Maia, Rădulești, Armășești, Vălenii de Munte, Medgidia).

Părintele Constantin Naclad, managerul proiectului Alege Școala!, consideră că mai presus de orice, menirea proiectului este de a avea grijă de copii și cu atât mai mult în situația în care școlile sunt închise temporar, ei au nevoie de sprijin pentru a reuși să țină pasul cu predarea în spațiul virtual, lucru cu care nu sunt familiarizați. Părintele Constantin Naclad a menționat că proiectul Alege Școala!, în acest context în care se află lumea întreagă din cauza epidemiei de coronavirus, își continuă activitatea în parteneriatul care s-a format între Fundația World Vision România și Patriarhia Română.

„Copiii pe care îi avem în grija noastră, pe care ni i-am asumat încă de acum 2 ani și care sunt răspândiți în câteva comunități defavorizate, continuă să se bucure de instructajul primit din partea experților, care au mutat toate activitățile în online și care continuă să mențină legătura cu copiii, să îi ajute să treacă peste acestă mare barieră, mai ales că mulți dintre ei nu au posibilități foarte mari din punct de vedere al tehnologiei, dar cu ceea ce avem, prin telefon sau prin alte mijloace, am reușit să continuăm activitățile noastre, mai ales cele care erau planificate în această perioadă. În plus, am continuat și continuăm să îi avem în grija noastră, să îi consiliem, să îi ajutăm să treacă peste această perioadă fără urmări, să continue învățatul, să continue educația și să continue să păstreze legătura cu preoții din Biserici, care, de asemenea, prin mijloace online au reușit să dezvolte activitățile pe care până acum le-au făcut față în față. Ne rugăm împreună cu toții ca aceste activități să nu înceteze și acești copii să nu fie marcați de criza prin care trece țara întreagă”, a declarat Părintele Constantin Naclad, managerul proiectului Alege Școala!.

Proiectul Alege Școala! oferă copiilor din medii defavorizate ocazia de a participa la activități menite să îi dezvolte din punct de vedere educațional și spiritual. Peste 1000 de copii din comunitățile Roșiori, Drăgoești, Maia, Rădulești, Armășești, Vălenii de Munte și Medgidia beneficiază săptămânal de educație remedială la limba română și matematică. În același timp, copiii participă și la activități extracurriculare, la Școala de Duminică, ambele susținute de preotul din fiecare comunitate.

Alege Școala! este un proiect implementat de Fundația World Vision România în parteneriat cu Patriarhia Română, cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020, Prioritatea de investiții 10(i) Reducerea și prevenirea abandonului școlar timpuriu și promovarea accesului egal la învățământul preșcolar, primar și secundar de calitate, inclusiv la parcursuri de învățare formale, non-formale și informale pentru reintegrarea în educație și formare. Contract Nr. POCU/74/6/18/106976.

Niciun drum nu e prea greu, atunci când ai oamenii potriviți alături

Iustina are 18 ani și este în clasa a XII-a la un liceu din Râmnicu Vâlcea, profil Științe Sociale. Locuiește împreună cu mama, tatăl vitreg, surorile și fratele său într-o comună situată la aproximativ 25 de km de Râmnicu Vâlcea.

Cel mai mic membru al familiei este fratele său, care are 6 ani și este în clasa pregătitoare, iar surorile Iustinei au 7, 9, 10 și respectiv 11 ani. Copiii merg la Școala Gimnazială din comuna de domiciliu și se bucură de sprijinul surorii lor mai mari când vine vorba despre teme sau responsabilități școlare. Iustina își iubește enorm surorile și fratele, iar cu mama sa are o relație specială: se simte înțeleasă, ascultată și sprijinită de aceasta pe toate planurile. Și cu tatăl vitreg are o relație bună, acesta fiind preocupat de creșterea și îngrijirea sa, încă de când Iustina avea 5 ani.

Deși situația financiară a familiei este una greoaie (mama lucrează ca muncitoare la o fabrică aflată la 20 de km de casă, iar tatăl vitreg s-a pensionat pe caz de boală, în urmă cu 1 an), Iustina este o elevă eminentă; timidă, ambițioasă, perseverentă și docilă, a finalizat clasa a XI-a cu media 9.85, iar semestrul I al clasei a XII-a, cu media 9,60. Este modelul de elev preferat de către profesori și e foarte prietenoasă, colegii o îndrăgesc mult. Îi place să studieze, este curioasă și activă în timpul orelor de curs. Iar relația pe care a construit-o cu colegii săi pe parcursul anilor de liceu s-a văzut și în atitudinea lor în ceea ce o privește, într-un moment foarte dificil din adolescența ei.

În urmă cu doi ani și jumătate, Iustina a suferit o operație la picior pentru un chist osos anevrismal fibula distală stângă. Din păcate, tumora a recidivat și a trebuit să se reopereze în luna septembrie 2019 (la Spitalul „Marie Curie” din București). După operație, Iustina a stat imobilizată la pat o lună, iar apoi, timp de aproape o lună și jumătate s-a deplasat cu ajutorul cârjelor, făcând naveta zilnic la școală, însoțită de mama sa până la autobuz. Transportul până la Râmnicu Vâlcea costă aproximativ 230 lei pe lună. De la stația de autobuz și până la școală Iustina este nevoită să ia un taxi, deoarece, deși a renunțat între timp la cârje, la indicația medicului, mersul se realizează cu mare dificultate. Acest lucru înseamnă 14 lei/zi dus – întors, aproximativ 300 lei/lună trebuie investiți pentru transportul Iustinei la liceu.

În momentul în care a aflat diagnosticul, Iustina a fost marcată, deoarece s-a văzut imobilizată în pat după intervenția chirurgicală și i-a fost teamă că nu va mai putea să meargă. De asemenea, s-a simțit neputincioasă, pentru că și-ar fi dorit să le poată ajuta în continuare pe mama și bunica sa la treburile casnice – aproximativ o lună de zile după operație, Iustina a locuit la bunica maternă, care avea grijă de ea în perioada în care mama era la serviciu. Tot bunica este cea care i-a fost alături în spital, când a mers pentru operație, mama fiind nevoită să rămână acasă cu surorile și fratele Iustinei. De altfel, mama este foarte preocupată de starea de sănătate a fiicei sale și îi oferă încredere permanent, discutând cu ea atunci când trebuie să ia o decizie, însă Iustina este cea care face alegerea finală.

Materiile preferate ale Iustinei sunt Limba română și Limba engleză. Visul ei, comun cu al mamei și al bunicii materne, este să devină profesor și pentru aceasta se pregătește de admiterea la Facultatea de Litere din Sibiu. A simțit o chemare către această profesie în momentul în care, în clasa a VII-a fiind, a predat o lecție de franceză colegilor săi. I-a plăcut foarte mult și și-a dat seama că asta își dorește să facă mai departe. O are ca model pe diriginta sa, care îi este și profesor de Limba engleză: ”Este o profesoară care știe să creeze o legătură bună cu elevii săi, ne transmite pasiunea pentru Limba engleză și are răbdare să explice fiecăruia pe înțelesul său. Reușește să păstreze un echilibru fin între prietenie și respect, între glumă și seriozitate”, afirmă Iustina despre doamna dirigintă, mărturisindu-ne că acestea sunt atuurile pe care și le dorește și ea în viitoarea carieră de profesor.

Iustina face parte din proiectul „Vreau în clasa a 9-a”și este susținută de KFC și Pizza Hut, sponsori care sunt alături de noi de mai bine de 12 ani. Le mulțumim, pe această cale, pentru toată deschiderea de care au dat dovadă, pentru a încuraja și susține elevi precum Iustina să își continue studiile la liceu și să treacă mai ușor de provocările vieții.

De la dascăli către părinți, prin copii. Cursuri de Educație Parentală pentru cadrele didactice din mediul rural

”La ce vârstă e potrivit să începem să discutăm despre educație sexuală cu un copil?”, ”Există etnobotanice legale?” sau ”Metodele nordice de învățare sunt într-adevăr cele mai potrivite pentru copiii noștri?” Sunt întrebări care îi macină pe mulți părinți, dar puțini știu cui să le adreseze și mai puțini sunt cei în măsură să dea niște răspunsuri avizate. Pornind de la această nevoie de informare și educare, Fundația World Vision organizează cursul de formare pentru cadrele didactice din județul Cluj ”Școala Părinților – dezvoltare de competențe pentru educație parentală”. Scopul acestuia este de a pregăti profesorii din mediul rural să gestioneze mai bine relația cu elevii, dar și cu părinții acestora, să creeze un parteneriat real între școală și familie și să poată aborda, în mod avizat, subiecte sensibile în orice comunitate: bullying, educație sexuală, abuz, alimentație sănătoasă etc.

Prima sesiune s-a desfășurat în perioada 14 Februarie – 1 Martie, cu participarea a 70 de cadre didactice din cele 5 comunități din județul Cluj în care se desfășoară proiectul ”Școala pentru toți”: Aghireșu, Cojocna, Mera, Poieni și Sînpaul. Cursul este acreditat de Ministerul Educației, în cadrul proiectului ”Școala pentru toți – acces la educație de calitate pentru preșcolari, școlari și cadre didactice din Regiune Nord-Vest” și este construit din trei module: Educație, Sănătate și Protecția Copilului. Cursul are drept scop dezvoltarea abilităților parentale prin tehnici de disciplinare pozitivă a copilului, creșterea gradului de bunăstare a copilului în comunitate și în familie, dar și încurajarea părinților să interacționeze și să relaționeze mai mult cu propriul copil, să îi cunoască nevoile și comportamentele, să știe cum să intervină și cum să gestioneze diverse contexte de viață.

 

Nu e un curs de parenting, ne adresăm profesorilor ca principale verigi de legătură între școală și familie. Îi ajutăm să abordeze subiecte sensibile precum bullyingul, educația sexuală sau alimentația sănătoasă atât cu copilul, cât și cu adultul. Profesorii trebuie să înțeleagă că un lectorat e diferit de o ședință cu părinții. Nu îi chemăm pe toți la un loc să discutăm și despre note și despre un elev care nu și-a făcut tema și, la un moment dat, amintim și de un caz de bullying. Lectoratul se face pe o singură temă și în grup restrâns, doar cu acei părinți care sunt implicați și au nevoie de acele informații”, explică psihopedagogul Petronica Pop, mentor în proiect.

 În activitatea Fundației, ne lovim zilnic de mentalități de genul: ”Ce rost are să-mi trimit copilul la școală? Nici eu n-am făcut școală și m-am descurcat!” sau ”N-am timp de teme cu copilul, cineva trebuie să aducă bani în casă!”. Problema părinților care nu conștientizează importanța educației este printre principalii factori de risc în lupta contra abandonului și a absenteismului școlar. De multe ori, nu e atât de greu să motivezi copilul să vină la școală, pe cât e de greu să convingi părinții că efortul lor e o investiție pe termen lung, spre binele întregii familii.

Mi-a plăcut modul practic în care au fost expuse diverse situații și felul în care ar trebui să reacționăm. Dacă îi spun unui părintre pur și simplu că trebuie să trimită copilul la școală, îmi spune că nu are cu ce. Dar dacă îi spun că acel copil are, de exemplu, foarte bune abilități la matematică și ar trebui stimulat să continue, părintele se va simți măgulit și sunt mai mari șanse să reacționeze pozitiv”, a fost concluzia doamnei Felicia, din Aghireșu, la finalizarea cursului.

Raportat la timpul pe care un copil îl petrece în școală, se poate spune că profesorul e un al treilea părinte. Tocmai de aceea e nevoie de profesori echilibrați, atenți la nevoile copiilor, disponibili din punct de vedere emoțional și bine pregătiți. Pentru că, de multe ori, înainte de a avea nevoie de dezvoltare personală și terapie, copiii au nevoie de prezența și afecțiunea adulților din viața lor.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capital Uman 2014 – 2020. Codul proiectului: POCU/74/6/18/104571

Drumurile se deschid prin câteva idei bune

Putem fi modele în fiecare zi pentru cei din jurul nostru, uneori chiar fără să fim conștienți de asta. ☺ Putem influența destine cu doar câteva cuvinte rostite la momentul potrivit, prin gesturi simple sau privindu-i pe ceilalți în ochi cu entuziasm. Asta au făcut, săptămâna trecută, câțiva oameni de televiziune și radio, din cadrul trustului media a grupului Digi | RCS & RDS, pentru o parte dintre bursierii programului ,,Vreau în clasa a 9-a” din Ialomița.
Elevii au vizitat cabinele de machiaj, platoul și redacția de știri Digi 24, platoul de emisie Digi Sport, Digi FM și ProFM, dar și studioul virtual sau așa numita cameră verde, unde au fost fascinați de ceea ce poate face tehnologia.

Discutând cu reporterii sau moderatorii prezenți în redacție, elevii s-au familiarizat cu dinamica unei cariere în televiziune sau radio. Și au aflat, în același timp, și despre abilitățile pe care ar trebui să le dețină, despre cunoștințele și aptitudinle pe care ar trebui să le dobândească pentru a intra în universul media.
Atmosfera a fost una foarte destinsă, iar elevii s-au simțit fascinați de abordarea deschisă a specialiștilor pe care i-au întâlnit. De asemenea, prezența lor în studio în timpul emisiei radio în direct sau faptul că li s-a permis să pășească în spatele camerelor chiar în platoul de emisie tv, în timp ce se derula o emisiune în direct, i-a captivat. Mai jos avem câteva dintre impresiile lor, în urma vizitei:
„A fost o experiență de neuitat care sper să fie repetată. Am văzut câtă muncă există în spatele camerelor de filmat. Oamenii de acolo au fost primitori și răbdători cu noi, ne-au răspuns la toate întrebările. Mi-a placut atmosfera de acolo și primirea de care am avut parte. ” a spus la finalul ineditei experiențe Alexandra S.

Pentru Alice C., prezența în studiouri a avut mai multe valențe: „Pentru mine a fost o zi foarte creativă, am învăţat multe din această zi la Digi legat de televiziune și cum se întâmplă lucrurile în spatele camerelor de filmat. Îmi doresc să devin jurnalistă de când eram mică, o perioadă am început să nu mai cred atât de mult că îmi doresc să urmez această meserie, dar după vizită, cu siguranță aș vrea să urmez Jurnalismul. Este o atmosfera foarte plăcută și binevoitoare, ceea ce aș avea nevoie pe viitor. ” a mărturisit adolescenta.
Andra D. ne-a spus că a anticipat oarecum senzațiile pe care avea să le trăiască în timpul periplului prin studiourile Digi: „Și pentru mine a fost o experiență Wow, dar știam că avea să fie așa. Cel mai mult mi-a plăcut vizita la radio, eram mult mai familiarizată cu posturile respective. Nici televiziunea nu a fost mai prejos însă: oameni calzi, primitori, cu zâmbete largi și gata să ne răspundă la orice nelămurire. Deși nu am neapărat o înclinație către asta, oamenii de acolo au facut să pară cel mai simplu și frumos lucru, cu toate că am văzut cât de multă muncă e în spate. Nu aș zice nu unei reîntoarceri.”

De neuitat a fost pentru Florin R. și modul în care gazdele i-au primit pe tinerii ialomițeni: „Pentru mine, a fost o experiență foarte frumoasă și memorabilă. Mi-a plăcut faptul că există oameni atât de primitori și prietenoși acolo. Mi-am dorit să ajung la ei pentru că eu am gândul ca pe mai departe (după liceu) să intru la Facultatea de Jurnalism; cel mai mult voiam să fiu prezentator de știri, dar când am ajuns la radio… mi s-a schimbat puțin, să zic, ideea. A fost foarte interesant și cu siguranță n-am cum să uit experiența. Multă baftă tuturor! ” le-a urat Florin redactorilor.

În aceeași tonalitate se înscrie și reacția Corneliei P: „O experiență de neuitat, oameni minunați care au răspuns la întrebările puse de unii dintre noi fără îndoială. Au avut încredere în noi chiar și când ne-au dus în studiourile din care au intrat LIVE. Mă bucur foarte tare că am avut ocazia să cunoaștem persoane minunate și le mulțumim pentru încrederea lor.”

Pentru Georgiana R. vizita în studiouri va rămâne în memorie ca o șansă de a face parte, fie și pentru câteva minute, dintr-o redacție. O șansă pe care, spune ea, și-ar dori-o repetată: „Experiența de la Digi a fost una în care am simțit că facem parte din echipă. Oamenii de acolo au fost primitori și au avut răbdare să ne explice în amănunt ceea ce se întampla acolo și cum funcționează aparatele de acolo. Mie cel mai mult mi-a plăcut la studioul ProFM pentru că mediul era foarte relaxat și oamenii erau foarte energici și foarte fericiți că erau acolo și făceau ceea ce le place, astfel încât pentru ei nu părea doar un loc de muncă, ci un loc unde te distrezi și te simți bine. A fost o experiență plăcută, pe care mi-aș dori să o mai repetăm. ”

Concluzia vizitei în studiourile Digi a tras-o Bianca D.: „Mi-a plăcut această vizită la Digi, pentru mine a fost ceva nou, nu știam toate lucrurile pe care le-am aflat acolo și pe care le consider interesante. Mi-a plăcut că oamenii de acolo, în momentul în care erau în direct, nu au fost intimidați de faptul că noi eram acolo, își făceau treaba foarte bine! O experiență foarte plăcută, sincer, aș mai merge! ” a spus adolescenta din Urziceni.

Vizita grupului de adolescenți ialomițeni în studiourile Digi este prima dintr-o serie de activități de orientare vocațională gândite pentru elevii proiectului ,,Vreau în clasa a IX-a”. Continuăm să căutăm oameni și locuri prin care să susținem educația – evoluția, dezvoltarea personală și orientarea bursierilor noștri din medii vulnerabile spre un viitor cu drumuri accesibile pentru ei.
Mulțumim grupului Digi | RCS & RDS – mulțumim oamenilor din fața și din spatele camerelor sau microfoanelor!

Proiectul Alege Școala! dă startul unui concurs pentru elevi

Fundația World Vision România în parteneriat cu Patriarhia Română derulează proiectul “Alege Școala“ în perioada aprilie 2018 – aprilie 2021, în 7 comunități, respectiv 3 județe(Ialomița, Prahova, Constanța): Armăsești, Drăgoești, Roșiori, Maia, Rădulești, Vălenii de Munte și Medgidia.

În cadrul proiectului „Alege Școala!”copiii beneficiază de educație remedială, activități extracurriculare, Școala de Duminică, toate activitățile fiind menită să prevină abandonul școlar.

Proiectul „Alege Școala!” dă o șansă la educație copiilor prin diferite mijloace. Unul dintre ele este concursul care va debuta în data de 1 martie 2020.

Concursul își propune să îi ajute pe participanţi să descopere și să își dezvolte un minim de competențe sociale necesare adaptării în sistemul educațional și totodată în vederea responsabilizarii sociale.

OBIECTIVELE CONCURSULUI:

  • Îmbunătățirea competențelor sociale interpersonale (relaționare socială și rezolvare de probleme sociale) prin probe de concurs care includ interacțiuni pozitive și constructive cu ceilalți colegi și implicarea în rezolvarea conflictelor cu ajutorul unor strategii adecvate vârstei.
  • Îmbunătățirea competențelor intrapersonale prin probe de concurs care să crească toleranța la situații care provoacă frustrarea și care să promoveze respectarea regulilor.
  • Promovarea voluntariatului și a responsabilizării sociale.

 

Concursul se adresează tuturor copiilor din ciclurile primar și gimnazial cu risc de părăsire timpurie a școlii.

Etapa I – Tema: ÎNVĂȚĂM ÎMPREUNĂ

             – Perioada de desfășurare: 1-25 martie 2020

La nivelul școlii se organizează o probă de concurs centrată pe competențele sociale -relaționare socială, rezolvarea de probleme sociale, responsabilitate socială, competențe dobândite în cadrul campaniilor de responsabilitate socială, la care au participat în proiect. Activitatea va consta într-un joc de rol.

Etapa a II-a – Tema: ALEGEM SĂ ÎNVĂȚĂM ȘI SĂ AJUTĂM

                     – Perioada de desfășurare: 21 aprilie – 15 mai 2020

La nivelul fiecărei școli se organizează o probă de concurs centrată pe imaginație, creație literară/artistică și competențele sociale și educaționale (relaționare socială, rezolvarea de probleme sociale) în cadrul căreia participanții vor trebui să alcătuiască un PROIECT – o temă la alegere din cele enumerate mai jos care să respecte tematica propusă şi modalităţile de abordare de mai jos:

  1. Secţiunea literară
    1. O scrisoare către Dumnezeu despre cum aș putea să-mi ajut un coleg să aleagă școala (max. 1 pagină);
    2. Un articol de ziar despre preocupările educative ale elevilor din ziua de azi
    3. O poezie despre şcoală și educație;
    4. O povestioară moralizatoare despre personajele preferate din lecturile parcurse la școală (max. 2 pagini)
    5. O rugăciune către Dumnezeu pentru cei care nu merg la şcoală.
  2. Secţiunea artistică
    1. Un desen/pictură care să ilustreze dragostea de învățătură (A4 sau A3);
    2. O fotografie inedită în concordanţă cu tema concursului;
    3. O descriere a unui joc imaginat de copii, care a fost jucat/poate fi jucat (se apreciază inventivitatea)
  3. Secţiunea multimedia
    1. Interviu cu un profesor sau preot din comunitate despre cum au ales școala/cariera pe care au urmat-o;
    2. O prezentare multimedia despre școală, comunitate, biserică, etc (film, ppt. etc.)

 

Premierea va avea loc în perioada 1-15 iunie 2020.

Prin proiectele pe care le derulează Patriarhia Română se străduieşte să-i integreze pe copii în duhul prieteniei şi al comuniunii, să prevină abandonul şcolar în familiile sărace şi în cele în care părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate. Biserica  se străduieşte  să suplinească lipsa  de  afecţiune  părintească,  lipsa  atmosferei  de  familie şi încurajează copiii să își cultive talentul în folosul Bisericii şi al societăţii.

In vederea  stimulării copiilor pentru a frecventa şcoala se desfăşoară mai multe activităţi, dintre care menționăm: dezvoltarea şi implementarea unor programe de sprijin pentru creşterea accesului şi participării copiilor la educaţie; derularea unui program de tip “şcoală după şcoală” şi implementarea în cadrul programului a unui toolkit educaţional inovativ adaptat nevoilor copiilor.

 

Alege Școala 106976” proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020, Prioritatea de investiții 10(i) Reducerea și prevenirea abandonului școlar timpuriu și promovarea accesului egal la învățământul preșcolar, primar și secundar de calitate, inclusiv la parcursuri de învățare formale, non-formale și informale pentru reintegrarea în educație și formare. Contract Nr. POCU/74/6/18/106976.   

 

“GUIDE ME” spre un viitor mai bun!

La World Vision România căutăm în permanență resurse și oameni cu ajutorul cărora să putem îndruma copiii și adolescenții spre o evoluție sănătoasă, întrucât vedem dezvoltarea personală ca o componentă a educației.

Așa s-a întâmplat și în cazul Liceului Tehnologic „Iordache Zossima”, din Armășești, unde împreună cu Fundația Vodafone România, am început o serie de activități prin care oferim tinerilor din clasele a XI-a și a XII-a sesiuni lunare de dezvoltare personală și suport educațional prin meditații, pe toată durata anului școlar. Activitățile au ca scop creșterea promovabilităţii examenului de Bacalaureat, dar și susținerea elevilor pentru identificarea profesiei care li se potrivește și metodele prin care pot ajunge să aibă o carieră de succes. Sesiunile de dezvoltare fac parte din programul „GUIDE ME”, creat de către angajații “Vodafone Intelligent Services (_VOIS)” România, cărora li s-au alăturat psihologii de la Cortul Terapeutic (un proiect al Asociației Enable EMOTIONS, având ca obiectiv promovarea pshioterapiei, în special la tineri, pentru a-i ajuta să aibă un alt start în viață).

În primele 3 luni de proiect (octombrie, noiembrie și decembrie ale anului trecut) peste 40 de elevi au participat la o serie de activități de educație non-formală, realizate în cadrul liceului sau chiar la sediul companiei “Vodafone Intelligent Services (_VOIS)” România, ȋn București, unde voluntarii, cu mult entuziasm și încredere în demersul lor, i-au provocat pe tinerii adolescenți să-și identifice atât potențialul, cât si viitoarele meserii pe care ar dori să le urmeze după finalizarea liceului. De asemenea, au avut loc discuții în care s-a dezbătut importanța examenului de Bacalaureat în contextul unei viitoare orientări profesionale; acestea au vizat înlăturarea unor cutume legate de viitorul elevilor şi al neclarităților care îi împiedică pe aceștia să își dorească suficient de mult să promoveze examenul.

Pentru a fi mai convingători, voluntarii și-au împărtășit propriile experiențe de viață, care nu difereau cu nimic de poveștile trăite de elevi, tocmai pentru a-i face să înțeleagă că stă în puterea lor să învingă aceste bariere puse de contextul socio-economic în care trăiesc. În același timp, poveștile voluntarilor expuse ca exemplu personal au avut ca scop creșterea încrederii în sine, dar și accentuarea faptului că adevăratele reușite și oportunități în viață apar odată cu continuarea studiilor. Poate că de aceea, toate aceste exerciții practice, jocurile de rol, discursurile și interacțiunea cu psihologii Cortului Terapeutic au condus firesc către un logo al Programului: Eu Cred, Eu Pot!

Sesiunile au fost distractive și captivante. Printre activități s-a numărat și realizarea unor scurt metraje, gândite, regizate şi filmate chiar de elevi. Activitatea le-a stimulat adolescenților latura creativă şi i-a făcut să conștientizeze bucuria dată de lucrul bine făcut și dus până la capăt, chiar dacă la început li s-a părut a fi imposibil. Realizarea filmelor a fost coordonată de psihologii Cortului Terapeutic, care au urmărit în principal ca elevii să capete încredere că orice obiectiv poate fi îndeplinit atunci când îți dorești suficient de mult. Și, pentru că orice succes merită un premiu, voluntarii au organizat și „Gala Oscarurilor”, jurizarea fiind făcută tot de către elevi.

Vizita la sediul “Vodafone Intelligent Services (_VOIS)” România a oferit elevilor posibilitatea de a vizita atelierul de inovații, unde le-au fost prezentate ultimele noutăți în materie de tehnologie, printre care și o imprimantă 3D cu ajutorul căreia le-a fost creată elevilor o monedă personalizată. Activitățile au fost condimentate de discuții libere şi întrebări din partea elevilor care au dus la împărtășirea experiențelor personale privitoare la traseul profesional al voluntarilor implicați. Așa încât acestora le-a venit natural să aducă în discuții concepte precum „conștientizare”, „implicare”, „asumare” fără de care tot acest demers nu este posibil.

Muțumim angajaților “Vodafone Intelligent Services (_VOIS)” România, Cortului Terapeutic și Fundației Vodafone România pentru dăruirea cu care se implică în dezvoltarea personală a tinerilor, determinându-i să conștientizeze importanța studiilor în trasarea viitorului lor profesional! Suntem recunoscători pentru disponibilitatea și sprijinul celor care ni se alătură în demersurile noastre, mai ales când observăm impactul pe care activitățile îl au asupra elevilor implicați.

 

„Proiectul Vodafone este unul foarte de ajutor pentru noi, elevii. În vizita la sediul Vodafone mi-au plăcut toate activitățile, pentru că sunt folositoare și ne ajută în viitorul nostru. Îmi plac foarte mult oamenii cu care comunicăm. Din partea dumneavoastră un gest foarte frumos și folositor, mulțumim!”- Emilia, cls. a 12-a