Pedagogul care ii ajuta pe copii sa se autodepasesca

Dupa vocea calda si privirea blanda o recunosti pe Mihaela Bala, pedagog social in cadrul programului ,,Paine si Maine” pentru copiii din clasa pregatitoare, clasa a II-a si clasa a III – a de la structura Sarbatoarea, din judetul Dolj. Aceasta este totodata lucrator social World Vision si cantaret bisericesc, experiente care au ajutat-o sa aiba o relatie foarte apropiata cu copiii din comunitate. Cu totii o sorb din priviri si ii adreseaza fara teama intrebari  incercand sa afle raspunsuri la toate nedumeririle lor.  ln timpul celor doua ore de afterschool petrecute impreuna, aceasta ii ajuta sa isi realizeze temele, sa recupereze cu cei care nu au inteles sau au ramas in urma, dar si sa ii invete lucruri noi. In fiecare zi se intalneste cu invatatorul copiilor pentru a afla care sunt nevoile pentru acea zi si lucrurile pe care trebuie sa se axeze pentru a completa munca acestuia.

Mihaela Bala - pedagog social Paine si Maine (3)

,,Intotdeauna incerc sa completez munca depusa la clasa si sa aprofundez cu copiii lucrurile care li s-au parut lor mai dificile. Foarte important este ca am reusit cu ajutorul acestor doua ore suplimentare sa ridicam nivelul copiilor mai slab pregatiti, care din cauza greutatilor din familie ramasesera in urma fata de restul clasei. Avand parintii plecati sa munceasca cu ziua sau fiind preocupati cu treburile gospodaresti, copiii nu reuseau sa-si faca temele de unii singuri. Acum, lucrurile au intrat in normal si pentru ei. Sunt cu temele la zi si se prezinta la clasa mult mai bine pregatiti”, spune aceasta.

Mihaela Bala - pedagog social Paine si Maine (4)

Atunci cand le permite timpul, Mihaela incearca sa ii implice pe copii in diferite activitati si jocuri in echipa care sa-i ajute sa devina mai siguri pe ei, comunicativi si indrazneti. ,,Majoritatea copiilor de la sat sunt timizi si nu au incredere in ei. Isi petrec timpul doar in satul lor, acolo unde oportunitatile de dezvoltare sunt limitate. Prin activitatile desfasurate incerc sa ii ajut pe copii sa se autodepasesca, sa vada dincolo de rutina satului si sa se pregateasca pentru viitor”,  spune aceasta.

Mihaela Bala - pedagog social Paine si Maine (7)

 

O femeie de 80 de ani redevine liderul familiei datorita noului scaun cu rotile primit prin programul ACCESS

Tanti Ana are cea mai calda si optimista privire din satul in care isi traieste batranetea. A implinit 80 de ani si si-a ghidat intreaga viata dupa niste principii simple, pe care doar oamenii de la sat le mai au – familia e sfanta, casa e ordonata si munca e facuta intotdeauna la timp. Din pacate, in ultimii ani, tanti Ana si-a pierdut apetitul pentru viata din cauza bolii ei – sufera de Parkinson si nu poate sa se deplaseze in jurul casei fara un carucior cu rotile. Pana acum cateva luni, nu a avut un carucior cu rotile, dar datorita celui primit prin programul ACCESS, tanti Ana a inceput o viata noua si si-a recastigat pozitia de „lider al familiei”.

WVR_2709

Simpatica varstnica s-a casatorit de tanara, cat inca era copil, a avut doi baieti si niciodata nu a regretat alegerea ei. Si-a pierdut sotul in urma cu 17 ani si de atunci ii simte lipsa zilnic. Cu toate ca era mult mai tanara decat sotul ei si ca era singura femeie din familie, tanti Ana a fost intotdeauna o mana de fier: „Toata viata mea mi-a placut ca lucrurile sa fie la locul lor, niciodata nu m-am impiedicat de ceva aruncat la intamplare”, isi reaminteste ea.

Iar aceste cuvinte sunt sustinute de fiul ei, care are grija de ea in fiecare zi: „Credeti ca tata a facut ceva fara aprobarea mamei mele? Ea a fost intotdeauna o mana de fier, a dorit intotdeauna sa stie totul. In ultima vreme nu ii placea deloc ca nu putea sa vina si sa vada daca am facut ce mi-a spus, dar din momentul in care ea a primit scaunul cu rotile, intotdeauna imi cere sa o duc sa vada daca lucrurile sunt facute cum a cerut ea”, explica fiul ei.

Adevarul este ca in anii in care a fost imobilizata, tanti Ana a simtit cum viata ei se destrama. Ea nu a putut sa se ingrijeasca, sa gateasca sau sa faca ordine in casa. Tot timpul statea in patul ei si optimismul care o caracterizeaza disparuse complet. In afara de Parkinson, simpatica batranica se confrunta si cu probleme de sanatate cauzate de un accident din tinerete.

WVR_2669

„Nu am sa uit niciodata, pe 8 august 1986 am fost implicata intr-un accident de autobuz. Am stat sub autobuzul rasturnat ore-n sir, pana cand macaraua l-a ridicat de pe mine. Am stat zece saptamani in spital, iar medicii mi-au spus ca nu scap, insa uite ca am trait. Domnul Popescu, doctorul care m-a operat, mi-a spus ca voi simti efectele acestui accident la batranete si uite ca a avut dreptate”, spune ea.

Chiar si asa, pana acum sase ani, tanti Ana se descurca singura. Insa in 2010, din cauza bolii, s-a mutat cu fiul ei, in varsta de 59 de ani. Acesta este divortat si este singurul ei ajutor – el face curatenie, el se ocupa de gatit si el o ajuta sa mearga la baie.

Dupa ani la rand in care a fost izolata de lume pentru ca a fost imobilizata, viata i-a zambit din nou la 80 de ani. Prin proiectul ACCESS, tanti Ana a primit un scaun cu rotile adaptat nevoilor ei si de atunci a inflorit. Si-a recapatat increderea ca poate tine lucrurile sub control:

„L-am pus pe fiul meu sa zugraveasca bucataria si sa vopseasca gardul, sa aranjeze lucrurile in casa, in hambar si in curte, iar acum pot verifica daca a facut tot ce i-am cerut. Nu poate sa ma mai pacaleasca, acum eu sunt, din nou, sefa, asa cum am fost inainte de a fi imobilizata”, spune cu mandrie tanti Ana.

WVR_2669

„Of, e tare greu sa stai degeaba. Perioada de timp in care nu am avut scaunul cu rotile a fost cea mai grea. Acum sunt foarte fericita, am inceput sa pot sa ma ocup de treburi in jurul casei. Framant aluat de paine, pun muraturi, gem, pot face aproape orice”, continua ea.

Din momentul in care a primit scaunul cu rotile, tanti Ana a inceput sa primeasca vizitele vecinilor. Acum, cea mai mare tristete a ei este ca isi vede foarte rar nepotul plecat la munca in strainatate.

„Am un nepot plecat tare departe. Il iubesc ca pe ochii din cap. E lumina ochilor mei si mi-e tare dor de el, nu l-am mai vazut din toamna si nu stiu cand am sa-l vad din nou”.

WVR_2639

Chiar si asa, tanti Ana ne ofera o adevarata lectie de viata. Modul in care a invatat sa lupte problemele ei, modul in care ea se bucura in fiecare zi si depaseste orice obstacol sunt doar cateva dintre motivele pentru care, in perioada imediat urmatoare, World Vision Romania incearca sa organizeze intalniri in care tanti Ana sa-i indrume si pe alti oameni cu dizabilitati sa-si depaseasca problemele si sa se bucure de viata.

 

Liceenii din Cluj sunt dornici sa contribuie la integrarea sociala a persoanelor cu dizabilitati

Elevii claselor a IX-a si a X-a a Liceul Greco-Catolic „Inochentie Micu” Cluj-Napoca au participat astazi la o intalnire interactiva organizata in cadrul programului „ACCESS”. Peste 70 de liceeni au fost prezenti la discutii si, alaturi de profesori si de reprezentanti ai World Vision Romania, au identificat care sunt principalele provocari cu care se confrunta persoanele cu dizabilitati, ce nevoi au aceste persoane si cum ar putea sa se implice ei, ca liceeni, la integrarea acestora in societate.

WVR_3658

Dupa ce au dezbatut problema drepturile pe care persoanele cu dizabilitati ar trebui sa le aiba, insa care nu le sunt respectate intotdeauna, liceeni au ajuns la cateva concluzii pretioase. Mai precis, acestia considera ca o vorba buna, o imbratisare sau ajutorul oferit ori de cate ori e posibil sunt cele mai indicate metode prin care pot contribui la integrarea sociala a persoanelor cu dizabilitati.

WVR_3681

Prin intermediul a doua filmulete, liceenii au inteles mai bine cu ce se confrunta o persoana cu handicap locomotor si au realizat cat de imprevizibila e viata si cum in orice moment pot fi implicati intr-un accident si sa ramana imobilizati.

WVR_3668

Impresionati de informatiile primite, patru liceeni prezenti la discutii au decis sa se implice activ in ajutorarea celor imobilizati si s-au inscris ca voluntari pentru urmatoarele actiuni desfasurate in cadrul programului „ACCESS”.

WVR_3665

Diferiti, dar impreuna

Peste 250 de copii din cinci localitati din judetul Cluj au intrat in competitia „Diferiti, dar impreuna” organizata de Scoala Gimnaziala Iclod, alaturi de Primaria Comunei Iclod, cu sprijinul fundatiei World Vision Romania.

WVR_4004

Timp de cateva ore, elevii de clasele I-VIII au uitat de orele de curs obisnuite si s-au implicat in competitii de  cultura generala, pictura, desene pe asfalt si competitii sportive de fotbal si handbal. Pe tot parcursul zilei, zambetele si expresiile de satisfactie au fost prezente pe fetele copiilor.

WVR_3809

Toate activitatile au avut drept tema centrala „drepturile copiilor”, iar copiii au avut libertatea sa-si exprime propria viziune prin pictura, esee si desene pe asfalt. Totodata, prin competitiile de fotbal si handbal, elevii au demonstrat ca sportul nu inseamna violenta, ci e un drept prin care copiii se dezvolta armonios.

WVR_4293

La final, copiii au primit diplome si cadouri, iar amintirile placute vor dainui mult timp de acum incolo.

WVR_4146 (2)WVR_4691

Un dascal cu daruire pentru cei mici

Alina Cătălinoiu este de peste 10 ani profesor pentru invatamantul primar la structura scolara Leordoasa, din comuna Argetoaia, judetul Dolj.  Ea este cea  care ii indruma pe micutii de clasa a II-a si a III-a atat la clasa, cat si in timpul orelor de afterschool din cadrul programului ,,Paine si Maine”.

Alina Catalinoiu, invatator Leordoasa, Dolj (5)

In ochi i se citeste pasiunea si daruirea pe care, zi de zi, le pune in lucru cu copiii. Ii asculta cu atentie si le explica la fiecare pe rand atunci cand ii adreseaza intrebari sau nu au inteles ceva. Nici macar o secunda nu isi pierde rabdarea.

Alina Catalinoiu, invatator Leordoasa, Dolj (7)

Este bucuroasa sa vada ca cei care intampinau greutati si aveau rezultate scolare slabe sunt acum mai bine pregatiti datorita orelor suplimentare: ,,In timpul celor doua ore, copiii aprofundeaza ceea ce facem la clasa, isi fac temele si chiar invata lucruri noi. Pana acum se intampla sa vina cu temele nefacute si nepregatiti pentru ca acasa nu avea cine sa-i indrume, parintii lor avand majoritatea numai opt clase, fiind ocupati cu treburile gospodaresti sau munca cu ziua,” spune aceasta.  

Alina Catalinoiu, invatator Leordoasa, Dolj (2)

Alina iubeste ceea ce face si nu se vede facand altceva: ,,Consider ca aceasta este vocatia mea. Este o profesie, nu o meserie, si pentru a putea oferi tot ceea ce este mai bun trebuie sa te pregatesti intreaga viata.”

Alina Catalinoiu, invatator Leordoasa, Dolj (10)

Crede, totodata, in potentialul copiilor de la sat si isi doreste ca prin munca depusa sa ii ajute sa isi construiasca o personalitate care sa le permita pe viitor sa se integreze cat mai bine si  usor in societate. ,,Pentru a depasi barierele impuse de mediul social si pentru a reusi mai departe, copiii de la sat au nevoie de educatie, sprijin constant, mai multa incredere in fortele proprii si in viitorul lor”, spune aceasta. 

Alina Catalinoiu, invatator Leordoasa, Dolj (8)

Un donator din Hong-Kong s-a intalnit cu fetita pe care o sponsorizeaza

Oaspete inedit la Vaslui!

Chiar saptamana trecuta am avut alaturi de noi un donator din Hong-Kong care sponsorizeaza un copil din Programul „Un viitor mai bun pentru copiii nostri”.

IMG_3908

Aflat intr-o calatorie prin estul Europei, Petrik, in varsta de 23 de ani, a ajuns la Vaslui pentru a se intalni cu fetita pe care o sponsorizeaza. Intalnirea a fost deosebit de emotionanta pentru donator, care a marturisit ca poate intelege greutatile copilului pentru ca si el a avut o copilarie dificila.

IMG_3972

Petrik a zabovit in comunitatile partenere World Vision din Vaslui pentru aproape trei zile, timp in care a avut prilejul sa se intalneasca cu fetitta pe care o sponsorizeaza, sa cunoasca proiectele comunitare derulate de World Vision pentru copii si pentru fermieri, a gustat din bucatele traditionale moldovenesti si s-a jucat cot la cot cu cei mici.

IMG_3946

„Festivalul Florilor” a adus zambete copiilor din 8 comunitati

 

„Festivalul Florilor”, ajuns la cea de-a VII-a editie, a adunat anul acesta aproape 200 de copii din 8 comunitati din Ialomita: Malu Rosu, Armasesti, Rosiori, Jilavele, Moldoveni, Dridu, Barbulesti, Urziceni.  Evenimentul a fost gazduit de Liceul Tehnologic „Iordache Zossima” din Armasesti.

IMG_0411

Atmosfera de sarbatoare s-a instalat inca de la primele ore ale diminetii. Fetite si baietei costumati in flori  si-au facut aparitia rand pe rand, nerabdatori sa-nceapa Parada Florilor. Copiii au dansat, au cantat si s-au bucurat din plin de prezenta lui Mickey Mouse printre ei.

IMG_0503

Cei prezentati la festivalul din Armasesti au putut cumpara produse autohtone traditionale (gemuri si muraturi), facute in programul derulat de Clubul Copiilor din Rosiori. Pentru a sprijini consumul de miere  naturala si o alimentatie mai sanatoasa in randul copiilor, World Vision Romania a oferit mostre de miere naturala de salcam.

IMG_0366

Asociatia „La Metereze” infiintata in urma proiectului Rural a fost prezenta la Festival, in Armasesti, cu un stand de produse lucrate manual cu multa dibacie.

IMG_0526

A fost un bun prilej de promovare a proiectele pe care World Vision le deruleaza: „Vreau in clasa a noua”, „Paine si maine”, precum si activitati educationale si de protectia copilului. In afara de acestea s-a mai facut prezentarea proiectelor economice si a diverselor posibilitati de afaceri.

IMG_0455

Printre parintii prezenti la „Festivalul Florilor” s-au numarat si beneficiarii proiectelor economice pe apicultura si cresterea caprinelor.

„Festivalul Florilor” a fost un prilej de bucurie atat pentru copii, cat si pentru parinti.

IMG_0449

Din şase copii, unul singur nu a abandonat şcoala

În satele din România, copiii renunţă la şcoală pentru a munci cot la cot cu cei mari. Cei mici fac sacrificii, muncesc prin vecini cu ziua şi trăiesc cu povara de a pune ceva pe masă! Acasă, frigul, lipsa curentului electric şi nevoia de hrană îi opresc de la teme pe 360.000 de copii care îşi ajută părinţii muncind în gospodărie, înainte sau după şcoală iar 225.000 de copii lipsesc complet de la şcoală pentru a munci în gospodărie.

Pentru că nu au reuşit niciodată să strângă banii necesari pentru a se branşa la curent, au stat mereu la lumina unei lămpi pe baterii. Timpul trece extrem de greu, iar la “lumina lămpii nu vezi nici să scrii, nici să citeşti”, Elena.

DSC_1653

O casă din pământ, cu pereţi fisuraţi şi fără curent electric este adăpostul familiei Pavel. Ioana, 43 ani si Marin, 51 de ani, au împreună şase copii: Elena, 9 ani, Ionuţ, 15 ani, Daniela, 18 ani, Cristi, 20 de ani, Valerică, 21 de ani şi Sabin, 23 de ani.  Dintre toţi cei şase copii, doar Elena este încă la şcoală şi îşi doreşte să îşi continue studiile. Retrasă şi tăcută, ea mărturiseşte că este pasionată de cifre şi îşi doreste să devină profesoară. Fratele ei mai mare, Ionuţ a hotărât că ,,nu mai are rost să continue”. De atunci, îşi dedică timpul treburilor gospodăreşti sau muncii pământului, activităţi pe care în mod normal le practică un adult.  Viitorul lui pare sa urmeze acelasi traseu cu al fratilor mai mari care au abandonat, pe rand, scoala.

DSC_1562

Venitul fix al familiei provine din alocaţia Elenei de 84 Ron şi somajul mamei de 350 Ron. O altă apăsare a familei este lipsa curentului electric. Pentru că nu au reuşit niciodată să strângă banii necesari pentru a se branşa la curent, au stat mereu la lumina unei lămpi pe baterii. Timpul trece extrem de greu, iar la lumina lămpii ,,nu vezi nici să scrii, nici să citeşti”.

DSC_1704

Traseul copiilor pare să îl urmeze pe cel al părinţilor. Ioana are zece clase, iar Marin opt. Amândoi spun că au fost nevoiţi să renunţe la şcoală din cauza sărăciei. Au început să muncească de mici pentru a-şi ajuta părinţii şi a avea ce pune pe masă.

DSC_1679

Elena locuieşte într-o familie în care toţi cei 6 copii au abandonat şcoala pentru că nu au avut ce mânca şi nu au avut unde să îşi facă temele. Fără hrană şi fără current electric, copii au renunţat rând pe rând la şcoală, pentru a munci. Cu o masă caldă pe zi oferită la şcoală unde va petrece alte două ore pentru efectuarea temelor, Elena va avea toate şansele să continue educaţia.

Fermierii din Cluj doneaza iedute catre gospodarii sarace

Dar din dar se face rai, spune un proverb romanesc, iar beneficiarii proiectelor economice din World Vision Romania dovedesc acest lucru ori de cate ori au ocazia. In aceasta perioada, fermierii din judetul Cluj care au primit anul trecut cate cinci capre din partea fundatiei, doneaza iedute unor familii mai putin norocoase. Nu mai putin de 80 de animale vor ajunge in gospodarii sarace din judetul Cluj.

WVR_2497

Cei mai bucurosi de aceasta etapa a proiectului sunt copiii, care iubesc animalele si se joaca cu ele in fiecare zi. „De la scoala vin direct aici, sa ma joc cu iedutii. Ii iubesc tare mult”, povesteste Laura.

WVR_2550

Prin donarea de ieduti unor familii aflate la limita subzistentei se asigura sustenabilitate in cadrul comunitatii. Toate aceste donatii au drept scop securitatea alimentara si asigurarea de hrana sanatoasa pentru familiile din judet.

WVR_2595

Cupa World Vision Ialomita

Sambata, 28 mai, a avut loc cea de-a VIII-a editie a evenimentului sportiv „Cupa World Vision”.  Au participat 200 de copii de la 9 scoli din judetul Ialomita, cu varste cuprinse intre 11 si 15 ani.

IMG_0282

Competitia a fost stransa. Echipele de fotbal din comunele: Jilavele, Fierbinti, Maia, Radulesti, Armasesti, Adancata, Cosareni, Manasia si Barbulesti s-au luptat pentru castigarea cupei. In afara meciurilor de fotbal, copiii au dat probe de rezistenta, viteza si s-au intrecut la oina.

IMG_0276

Cupa World Vision vine in intampinarea bunastarii fizice a copilului, a carui dezvoltare aromnioasa trebuie sa includa si practicarea sportului.

„Mi se pare o activitate care ne ajuta la sanatate. Particip de multi ani si cred ca e un bun prilej sa cunoastem mai multe echipe. E frumos sa participi la un concurs si sa castigi o cupa sau o medalie.”- Alina, 14 ani, Fierbinti

IMG_0320

„Sportul e necesar pentru a avea o viata sanatoasa. Cel mai mult imi place sa joc fotbal, dar acum n-am jucat, ci am venit doar sa sustin echipa scolii.” – Ionut, 14 ani, Jilavele