,,Mamă, am nevoie de educație!” – Campanie de prevenire a abandonului școlar

O nouă campanie de combatere a abandonului școlar a fost inițiată de World Vision România în comunitățile din județul Vaslui, acolo unde Fundația desfășoară programe de dezvoltare comunitară și protecție a copilului. De această dată, inițiatorii campaniei au fost elevi, beneficiari World Vision din mai multe unități de învățământ din orașul Negrești și comuna Rafaila, coordonați de cadrele didactice: Lacramioara Frațiman și Mihaela Tarca. În cadrul unui workshop organizat la Centrul de Tineret, elevii împreună cu cei doi profesori și specialiștii World Vision au denumit campania – ,,Mamă, am nevoie de educație!” și au stabilit ce activități vor fi organizate în cadrul acesteia.

,,Viziunea de a ajuta alți copii să învețe îmi intrigă sufletul și aștept cu nerăbdare celelalte activități ce vor fi organizate în cadrul acestei campanii. Structura și ideile oferite în cadrul primei întâlniri au adus o contribuție semnificativă în viața mea deorece îmi oferă un sentiment de încredere ca putem schimba ceva”, a spus Daniel (15 ani)

,,În cadrul întâlnirii, participanții au conștientizat și au aprofundat problematica abandonului școlar, au analizat rezultatele campaniilor implementate în anii precedenți și au identificat cele mai eficiente strategii de implicare a părinților vulnerabili în viața școlara a copiilor”, a spus Remus Ifrim, specialist relații sociale, sector educație – World Vision România, Biroul Zonal Iași & Vaslui.

Activitățile din cadrul campaniei se adresează în special părinților și se vor fi derula în perioada aprilie – iunie 2018.

Programul ,,Un viitor mai bun pentru copiii noștri” – O rază de lumină pentru o copilărie umbrită de sărăcie.

Lenunța ne așteapta cu poarta de la mica sa gopodărie larg deschisă. La 39 de ani, chipul femeii trădează lupta pe care de-a lungul anilor a dat-o cu sărăcia. Cu o năframă pe cap și îmbrăcată în haine modeste, Lenuța poartă la gât un lănțișor din sfoară de care atârnă în dreptul inimii o cruce albastră. Când vorbește, o mângâie din cand în când, căutând parcă alinare și putere pentru a continua.

Femeia este mama a opt copii: Vasilică (3 ani și jumătate), Viorica Cristina (7 ani), Alexandra (11 ani), Georgiana (14 ani), Costică (16 ani), Dumitrița (18 ani), Gheorghe (19 ani) și Ana – Maria (22 de ani). Pe toți i-a crescut în acceași casa cu două camere, construită din chirpici și cu acoperiș de azbest și de toți a avut grijă chiar dacă venitul familiei nu depășea în fiecare lună 1000 de lei, bani din alocațiile copiilor sau câștigați muncind cu ziua în agricultură împreună cu soțul său, Gheorghe (50 ani).

,,Este greu pentru că este micuța casa dar am încăput cu toții. Acum Gheorghe a plecat la muncă în Cehia iar Ana – Maria s-a măritat. Dumitrița și Costică merg la școală în Huși iar Viorica, Alexandra și Georgiana aici în Negrești și la școala din sat. Pe Vasilică l-am dat și pe el anul acesta la grădiniță”, ne-a spus Lenuța, ținând-o strâns pe Georgiana. Alexandra și Vasilică au venit și ei alături de mama și sora lor, ținându-se de mânuțe și zâmbind timid spre aparatul foto.

,,Nu i-am neglijat pe niciunul. Și îi port la școală cât pot eu de bine. Am pretenția să-i scot cu haine de magazin din curte nu cu haine de împrumut sau purtate de alții. Copiii nu sunt de vină că suntem saraci. Și muncesc de dimineața până seara ca să le ofer șansa la un viitor în care să nu fie și ei la fel de nevoiași ca și noi. Să trăiască mai bine și să-și crească la rândul lor copiii cu mai mult decât am avut noi să le oferim lor”, ne-a mărturisit femeia.

De la începutul anului trecut, World Vision România a venit în sprijinul familiei Gurgu prin Programul ,,Un viitor mai bun pentru copiii noștri”. Astfel, Lenuța a primit donație 20 de pomi fructiferi, 30 de plicuri cu semințe de legume, unelte pentru lucru în grădină și 12 rațe și hrană pentru ele.

 ,,Din semințe am făcut grădină de roșii și ardei. Au mâncat copiii toată vara și toamna și am făcut și câteva borcane cu bulion. Pomii s-au prins toți și cred că vara viitoare vom avea și câteva fructe. Iar rațele, mai am 10. Două au murit însă celelalte au făcut ouă și în primăvară vreau să pun cloște și să le înmulțesc. Copiii le iubesc tare mult și numai ei le dau de mancare și le îngrijesc. Pe mine nu mă lasă”, ne-a spus Lenuța. Bucuroși, copiii ne arată păsările și ne povestesc cât de mult la place omleta pe care mama lor le-o gătește dimineața din ouăle pe care le strânge de la rațe.

,,Mi-ați oferit o rază de speranță, un ajutor nesperat. E mare lucru să primesc ceva pentru copiii mei. Aici nimic nu e gratis. Nici măcar un pahar cu apă”, ne-a mărturisit femeia.

În viitor, femeia dorește să-și cumpere o vacă pentru că acum își procură lactatele de la magazin sau de la vecini. Se gândește că și-ar hrăni sănătos copiii şi speră și să vândă lapte și brânză astfel încât să câștige un ban în plus.

Părinţii din jud. Ialomiţa înlocuiesc pedepsele învechite cu tehnicile de disciplinare pozitivă învăţate

Sesiuni de disciplinare pozitivă a copilului au avut loc, în luna decembrie, şi în comunităţile rurale partenere World Vision în jud. Ialomiţa. Părinţii participanţi sunt bucuroşi să renunţe la pedepsele învechite pe care le foloseau părintii lor cu ei şi să pună în practică tehnicile de disciplinare pozitivă învăţate.

Unul dintre exerciţii a constat în a desena blazonul sau, împărţind foaia în patru secţiuni în care să noteze: o calitate personală care începe cu aceeaşi litera ca numele său, ce îi place cel mai mult să facă, o pedeapsă pe care a primit-o in copilărie şi care l-a marcat foarte mult, cum s-ar fi simţit dacă nu ar fi avut copii (cum ar fi fost viaţa lui dacă nu ar fi avut copii). Dupa terminarea exerciţiului, fiecare participant şi-a prezentat blazonul şi a discutat pe marginea celor scrise.

Apoi s-au format grupuri de 4-5 persoane şi în fiecare grup, unul dintre participanţi a povestit un moment în care copilul său a făcut o ,,boroboaţă” si propune grupului găsirea unei modalităţi de disciplinare a copilului în situaţia respectivă. Dupa ce grupul a găsit soluţia, un reprezentant al grupului prezintă soluţia în faţa tuturor participanţilor.

,,În urma acestui curs, mi-am dat seama că cea mai bună disciplina pozitivă este să ne înţelegem de vorbă bună. Cred ca metodele de disciplinare pozitivă sunt importante pentru că ajută la creşterea şi disciplina copiilor în societate” (Cristina, 25 ani, un copil de 8 ani);

,,Cred că cea mai bună metodă este comunicarea între părinti şi copii pentru ca astfel ne înţelegem mai bine copiii şi acceptăm modul de comportament al adolescenţilor.” (Nicoleta, 40 ani, 2 copii, de 14 si 18 ani).

Părinţii au primit şi temă pentru acasă sa aplice măcar una dintre metodele de disciplinare   pozitivă discutate.

Concluzia a fost ca orice încălcare a drepturilor copilului nu trebuie trecută cu vederea şi trebuie raportată la poliţie, asistent social comunitar, minister specific (educaţie, protecţie socială etc.)

Despre educație și disciplină pozitivă cu 200 de părinți din comunitățile rurale vasluiene

O nouă campanie World Vision a debutat la sfârşitul anului trecut în comunitățile rurale din județul Vaslui, acolo unde Fundația desfășoară proiecte de protecție a copilului dar și pentru dezvoltare rurală: respectiv în Negrești, satele aparținătoare și comuna Todirești. Este vorba despre Campania ,,Disciplinează fără să rănești!” a cărei scop principal este acela de a informa părinții despre conceptul de disciplinare prozitivă.

,,Am urmărit ca părinții să poată să înţeleagă că renunţarea la pedepsele fizice şi umilitoare nu presupune renunţarea la disciplină și de asemenea am dorit ca aceștia să afle că există modalități non-violente de a creşte un copil şi de a-l educa, ca alternativă la violența fizică”, a spus Elena Halapciug, coordonatorul campaniei.

La primele două sesiuni din cadrul campaniei au participat 200 de părinți.

,,La prima întâlnire am făcut cunoștință cu un specialist de la protecția copilului. După ce am primit toate informațiile am avut și o temă pentru acasă de aplicare a unei metode de disciplinare pozitivă. Și acest lucru m-a ajutat foarte mult în clipa în care a trebuit să-i comunic fiului meu un moment mai delicat: operația de polipi. Lui îi era teamă de doctori și pentru că prin intermediul acestei campanii am aflat cum trebuie să-i vorbesc copilului meu, am putut să-i explic pe înțelesul său că nu trebuie să-i mai fie teamă și că intervenția este una ușoară care-l va ajuta. Cu alte cuvinte întâlnirea m-a ajutat să înțeleg ce trebuie să fac pentru a-i oferi încredere copilului meu”, a spus Alina 29 de ani.

,,Am participat la Campania – Disciplinează fără să rănești! – împreună cu copilul meu de șapte ani. După prima sesiune a înțeles că are și el anumite responsabilități. Mă bucur că am aflat informații despre cum să ne disciplinăm copiii astfel încât să putem comunica mai ușor cu ei ”, Elen   a Monica (41 de ani).

Lemne de foc pentru 30 de familii cu 126 de copii în nevoie

Echipa de implementare a Proiectului ,, Aducem căldură în casele oamenilor sărmani” a distribuit lemne de foc la 30 de familii cu 126 de copii din comuna Rebricea, județul Vaslui.


Beneficiarii sunt 30 familii în care trăiesc 126 de copii, familii cu o situație financiară dificilă, care nu și-ar fi permis să-și cumpere lemne de foc necesare pentru încălzirea locuințelor pe toată perioada iernii. Astfel, echipa World Vision a distribuit acestor familii 167,2 metri cubi de lemne de foc în valoare de 45.600 lei (5,5 metri cubi de lemne de foc pentru fiecare familie, în valoare de 1.520 de lei).

„Eu am șase copii și nu știu cum m-aș fi descurcat sa fac căldură în casă toată iarna. Eu am lucrat în sat și am reușit sa cumpăr câteva lemne dar aceastea mi-ar fi ajuns doar pentru o lună. Acum cu banii pe care-i voi câștiga voi lua ceva de îmbrăcat și mâncare pentru copii”, a spus Robert D.


”Un metru cub de lemne este aici la noi în sat în jur de 400 de lei. Este foarte scump și nu aș fi reușit să cumpăr. Nu am de unde. Muncesc cu ziua cât pot dar este foarte greu. Acum, că am primit aceste lemne, voi putea să le iau și eu ceva la cei cinci copii ai mei de Sărbători. Să-i văd că se bucură când va veni și la ei Moș Crăciun. De asta vă mulțumesc”, a spus Doina D.

Proiectul ,,Aducem caldură în casele oamenilor sărmani” va fi implementat timp de trei ani, în perioada 2017 – 2020. Scopul acestuia este de a ajuta 90 de familii (30 de familii pe an) din comuna Rebricea, județul Vaslui a căror singur venit este ajutorul social și alocațiile copiilor, să-și îmbunătățească condițiile de trai pe timpul iernii. Mai exact, intervenția World Vision va consta în reparararea sau dotarea locuințelor cu sobe noi, montarea de tâmplarie PVC (uși și ferestre) și repararea sau construirea de coșuri de fum. De asemenea, în timpul celor trei ani de implementare, 45 de familii, cu 3 sau mai mulți copii (15 familii pe an) vor fi sprijinite cu lemne de foc (5 metri cubi).


În același timp, Proiectul ,,Aducem căldură în casele oamenilor sărmani” are și o parte educativă. Mai exact, beneficiarii vor participa și la sesiuni de informare cu privire la protecția și îngrijirea copilului și de asemenea se vor putea înscrie la cursuri de calificare profesională în diferite meserii căutate pe piața muncii. Pentru prima etapa de implementare – 2017 – 2018, valoarea proiectului este de 50.000 de dolari.

Sobe și coșuri de fum noi pentru 8 familii cu 48 de copii în nevoie din comuna Rebricea, jud. Vaslui

Echipa Proiectului ,,Aducem căldură în casele oamenilor sărmani” a distribuit săptămâna aceasta sobe și coșuri de fum noi la 8 familii cu 48 de copii, din comuna Rebricea, județul Vaslui.


Beneficiarii sunt 8 familii în care trăiesc 48 de copii, familii cu o situație financiară dificilă, care nu și-ar fi permis să-și repare sau să-și înlocuiască sobele vechi și defecte din locuințe, astfel încât să poată să-și asigure încălzirea pe toată perioada iernii. Astfel, echipa World Vision a distribuit acestor familii surse de încălzire noi și coșuri de fum, în valoare de 14.560 lei în total (1820 de lei/ familie).

Daniela R. (35 de ani) este mama a șapte copii, iar singura sursă de încălzire din casa femeii este o sobă defectă. Din cauză că singurul venit al familiei este ajutorul social și alocațiile copiilor, aceasta nu a avut posibilitatea să o înlocuiască înainte de venirea iernii.


,,Soba mea este făcută din lut de cineva de aici din sat și scoate fum pentru că nu a fost construită cum trebuie. Iarna îmi este foarte greu. Când viscolește afară sau bate vântul foarte tare le trimit la vecine, pentru că nu pot sta în casă din cauza fumului iar dacă aerisesc, se răcește și le este frig. Mulțumim din suflet pentru soba noua. Vom sta și noi liniștiți, la căldură, în iarna asta”, a spus Daniela R. (45 de ani).

Într-o situație similară este și Daniela F. (45 de ani), al cărei singur copil, un băiat în vârstă de 16 ani, este diagnosticat cu tetrapareză spastică.

,,Băiatul este bolnav și are nevoie de căldură iar soba noastră este defectă. Iarna trecută ne-a luat foc coșul de fum. Ne-am speriat foarte tare. Mai mult, din cauză că este veche, dă căldură doar dacă este foc. Dacă nu, se răcește imediat și din această cauză consumăm foarte multe lemne, de trei ori mai multe decât alte familii. Eu nu am câștigat niciodată nimic, dar acum că am primit soba, simt că au venit Sărbătorile mai devreme. Nu-mi vine să cred că cineva s-a gândit și la noi”.

Proiectul ,,Aducem caldură în casele oamenilor sărmani” va fi implementat timp de trei ani, în perioada 2017 – 2020. Scopul acestuia este de a ajuta 90 de familii (30 de familii pe an) din comuna Rebricea, județul Vaslui a căror singur venit este ajutorul social și alocațiile copiilor, să-și îmbunătățească condițiile de trai pe timpul iernii. Mai exact, intervenția World Vision va consta în reparararea sau dotarea locuințelor cu sobe noi, montarea de tâmplarie PVC (uși și ferestre) și repararea sau construirea de coșuri de fum. De asemenea, în timpul celor trei ani de implementare, 45 de familii, cu 3 sau mai mulți copii (15 familii pe an) vor fi sprijinite cu lemne de foc (5 metri cubi).


În același timp, Proiectul ,,Aducem căldură în casele oamenilor sărmani” are și o parte educativă. Mai exact, beneficiarii vor participa și la sesiuni de informare cu privire la protecția și îngrijirea copilului și de asemenea se vor putea înscrie la cursuri de calificare profesională în diferite meserii căutate pe piața muncii. Pentru prima etapa de implementare – 2017 – 2018, valoarea proiectului este de 50.000 de dolari.

Cinci familii în nevoie au geamuri și uși de termopan noi

La începutul acestei săptămâni, în comuna Rebricea, județul Vaslui, în cadrul Proiectului ,,Aducem căldură în casele oamenilor sărmani”, Fundația World Vision România a distribuit la cinci familii de beneficiari tamplărie PVC – geamuri și uși de termopan.

Vorbim de familii cu mulți copii ale căror locuințe nu pot păstra căldura în interior din cauza ferestrelor și ușilor vechi, din lemn. Tamplaria PVC a fost montată de o echipă de specialiști a companiei de la care au fost achiziționate materialele.

Vasile și Ana sunt părinții a cinci copii, doi băieți și trei fete. Pentru că trei dintre copii merg la școală și unul la grădiniță, cei doi soți spun că au cheltuit mult în această toamnă pentru haine și rechizite și astfel nu au mai avut resursele necesare pentru a-și repara măcar geamurile și ușa, vechi de peste zece ani.

,,Sunt vechi și crăpate și iarna intră curent iar din cauza umezelii se formează mucegai. Nu am avut posibilitatea să le repar. Abia dacă m-am descurcat să cumpăr lemne ca să le fie cald la copii”, a spus Vasile L.

Proiectul Aducem caldură în casele oamenilor sarmani” va fi implementat timp de trei ani, în perioada 2017 – 2020. Scopul acestuia este de a ajuta 90 de familii (30 de familii pe an) din comuna Rebricea, județul Vaslui a căror singur venit lunar este ajutorul social și alocațiile copiilor să-și îmbunătățească condițiile de trai pe timpul iernii. Mai exact, intervenția World Vision va consta în reparararea sau dotarea cu sobe noi, montarea de tâmplărie PVC (uși și ferestre) și repararea sau construirea de coșuri de fum. De asemenea, în timpul celor trei ani de implementare, 45 de familii, cu trei sau mai mulți copii (15 familii pe an) vor fi sprijinite cu lemne de foc (5 metri cubi).

Mai mult, Proiectul Aducem caldură în casele oamenilor sarmani” are și o parte educativă. Mai exact, beneficiarii vor participa și la sesiuni de informare cu privire la protecția și ingrijirea copilului și, de asemenea, se vor putea înscrie la cursuri de calificare profesională în diferite meserii căutate pe piața muncii. Pentru prima etapa de implementare (2017 – 2018), valoarea proiectului este de 50.000 de dolari.

Victorie în lupta împotriva sărăciei prin dezvoltare economică. Beneficiarii World Vision: „Ne-ați deschis drumul spre câștig”

În urmă cu cinci ani, World Vision România începea implementarea Proiectului ”Luptam împotriva sărăciei prin dezvoltare economică” în comunele Oșești, Vulturești și orașul Negrești. Viziunea era una îndrăzneață și anume aceea de a-i ajuta pe membrii comunităților respective să-și dezvolte gospodăriile astfel încât acestea să poată genera veniturile necesare îmbunătățirii nivelului de trai.

Drumul spre reușită s-a dovedit a fi însă unul anevoios. Coordonatorii proiectului s-au lovit de o realitate crudă, îngrădită de o sărăcie dureroasă, în care majoritatea familiilor trăiau de pe o zi pe alta, principalele lor surse de venit fiind ajutoarele sociale și alocațiile copiilor. Lipsa cu desăvârșire a accesului la informațiile cu ajutorul cărora ar fi putut găsi o cale de scăpare din situația lor, i-a determinat pe membrii comunităților să se complacă în viața chinuită pe care o trăiau de ani de zile. Pe chipurile lor se citea deznădejde, neputință și tristețea că nu pot face mai mult pentru copiii lor care abia dacă terminau opt clase.

În ciuda dificultăților, implementarea proiectului a continuat iar pe parcursul celor cinci ani World Vision România a reușit să schimbe destinele a 100 de familii beneficiare. Sesiuni de informare, cursuri în meserii agricole, atestate de ministerele de profil, schimburi de experiență organizate la marile ferme de creștere a animalelor, donații, vizite la târguri și expoziții de produse alimentare sau utilaje agricole, toate acestea i-au ajutat pe beneficiarii proiectului să înțeleagă că schimbarea se poate realiza, că gospodăriilor lor pot deveni profitabile.

În 2012, odată cu venirea World Vision România în comunitățile lor, oamenii au îndrăznit pentru prima dată să viseze la un viitor mai bun. În familia Ungureanu se dădea atunci o adevărată luptă pentru supraviețuire. Copleșiți de nevoi, părinții abia dacă reușeau să-și hrănească cei patru copii (2017 – Cristi 21 de ani, Marian 19 ani, Petruța 10 ani, Sabina 8 ani) Tatăl, Ciprian mergea la muncă cu ziua în agricultură iar mama, Daniela, lucra pentru salariul minim pe economie ca îngrijitor la școala din localitate. De la unitatea de învățământ  femeia a aflat de existența Proiectului ”Luptam împotriva sărăciei prin dezvoltare economică”. Acolo, a participat la primele ședințe de informare organizate de World Vision România și, de asemenea, a mers în schimburile de experiență din Neamț și Iași. Încet, încet, împreună cu soțul său a început să pună în practică în propria gospodărie ceea ce învăța de la specialiștii în domeniul agricol.  Doi ani mai târziu, nenorocirea lovea însă familia Ungureanu. Daniela trecea în neființă din cauza unei boli incurabile. Munca începută de ea pentru a-și dezvolta gospodăria a fost continuată de Ciprian și fiul său Marian care acum are 19 ani.

Cei doi s-au implicat în toate activitățile organizate în cadrul proiectului iar în familia lor agricultura și creșterea animalelor a devenit principala sursă de venit. Sacrificiile însă nu au lipsit: Marian care a urmat cursurile Liceului Sportiv din Vaslui nu a reușit să promoveze examenul de bacalureat iar Cristi, fratele său mai mare, a plecat în Belgia pentru a-și susține financiar familia.

Cu ochii de un albastru senin, Marian își măsoară cu privirea gospodăria: 6 porci, 1 vacă, 3 cai, 51 de oi, 3 ha de pâmânt de pe care au strâns în toamna asta recolta de porumb și tractorul. Mândria tânărului este scroafa hibrid (rasă obținută din încrucișarea raselor Marele alb și Landrace) pe care în 2015 a primit-o ca donație de World Vision România și care în luna septembrie a fătat doi pui. ”Ne uitam la ea ca la comoara noastră. Acum așteptăm să vedem cum cresc cei doi pui și ce rentabilitate au. Mai avem încă trei porci de rasă românească dar în timp îi vom înlocui și pe aceștia cu rasa primită de la Fundație”, ne-a spus Marian.

În același timp, Ciprian povestește că cel mai bine câștigă acum din vânzarea vițeilor pe care-i crește în gospodărie. Prin Fundația World Vision România, fermierul a participat la schimburile de experiență organizate la Ferma “TCE 3 Brazi”, Piatra Neamt și Ferma din comuna Țigănași. Așa a aflat despre rasele de vaci de carne a căror creștere este mult mai profitabilă decât în cazul bovinelor autohtone. ”Până să vină Fundația World Vision în comunitatea noastră nu știam nimic despre creșterea vacilor de rasă. Am învățat totul de la zero. Am fost la alte ferme mari și acolo am văzut ce înseamnă să ai animale de carne. De exemplu: țineam un an și jumătate un vițel de țară, cum spunem noi, până când ajungea la 500 de kg și-l vindeam cu 2000 de lei. Anul acesta am ajuns să am numai vaci din rasa belgiană și am vândut un vițel de patru luni tot cu 2000 de lei. E foarte convenabil”, ne-a spus Ciprian Ungureanu care este absolvent a cursurilor de crescător de animale, igienă și marketing în afaceri și de asemenea face parte din Asociația Crescătorilor de Animale din Buda. Mai mult, fermierul lucrează ca îngrijitor la școala din localitate.

După ce a văzut că gospodăria se dezvoltă, și după ce a urmat cursurile de tractorist Marian s-a angajat în capitală. Vrea să câștige bani pe care să-i investească tot în afacerea familiei. ”Mi-am luat diploma de tractorist și momentan lucrez în București pe un tractor cu cupă la o firmă care montează garduri din beton. Acum strâng bani până anul viitor pentru că vreau să-mi cumpăr și casa mea aici în sat. Mă costă 30.000 de lei și vreau sa-mi scriu un proiect prin care să accesez fonduri europene pentru a cultiva cereale, porumb, floarea soarelui, rapiță.”, ne-a spus Marian.

Tânărul se întoarce acasă de fiecare dată când are concediu pentru a munci cot la cot cu tatăl său, la câmp, îngrijind animalele sau pe tractor, la alți localnici. ”Sunt mândru de ce am realizat în toți acești ani. De la 14 ani am muncit în agricultură. Asta îmi place să fac. Alți tineri de vârsta mea nu trebuie să se gândească la ce mănâncă mâine. Ei trăiesc într-o altă lume. Dar aici nevoia te maturizează. Eu nu am cum să mă bazez că mâine îmi dă tata bani. Mi-ar fi rușine. Eu, bărbat în toată regula să iau de la el care trebuie să aibă grijă de surorile mele mai mici. Acum îl ajut eu pe el când are nevoie și sincer sunt mândru de mine că pot face asta”, ne-a spus Marian.

 Mulțumit de ceea ce a realizat este și Ciprian care speră acum ca fiul său cel mare să se întoarcă acasă iar Marian să-și dea examenul de bacalureat. ”Dacă înainte, lipsurile ne-au forțat să facem compromisuri, acum lucrurile s-au schimbat. Fetele mele merg la școală unde învață foarte bine. Le trimit cu haine noi și toate rechizitele de care au nevoie. Îmi vreau însă băieții acasă. Familia trebuie să fie unită, așa cum am fost întotdeauna. Câteodată stau și nu-mi vine să cred de unde am plecat și unde am ajuns. Pentru familia mea  și pentru satul nostru, World Vision ne-a deschis drumul spre câștig, spre afaceri. Însă fără să muncești din greu nu se poate. Nimeni nu-ți pune nimic pe tavă. Te culci noaptea târziu și te trezești dimineața înainte de răsărit ca să poți merge înainte. Să ajutați și alte sate să iasă la suprafață din sărăcie, așa cum ați făcut pentru noi”, ne spune Ciprian.

O familie izolată îşi trăieşte viaţa printre animale

La marginea unui sat modest, pe vârful unui deal, izolaţi de restul satului, locuieşte o familie modestă, care se ocupa cu creşterea animalelor. Nu au vecini, sunt doar cei doi părinţi împreună cu cei patru copii, iar într-o căsuţă alăturată, care pare mai degrabă bucătărie de vară, locuieşte bunica. Pentru a ajunge la şcoală sau grădiniţa din sat sau pur şi simplu pentru a ajunge la magazinul sau medicul din sat, atât copiii cât şi adulţii trebuie să traverseze o pădure de vreo doi kilometri. Nu există un drum practicabil, iar accesul cu maşina se poate face pe o uliţă accidentată, doar cu maşini de teren.

WVR_9313

Singura sursă de venit a familiei o reprezintă gospodăria, mai precis creşterea animalelor. Până anul trecut, aveau în jur de 60 de oi şi încercau să valorifice laptele, lâna etc. In 2015, prin intermediul proiectului de dezvoltare economică, familia a primit din partea World Vision 5 capre. Şi-au mai cumpărat capre şi au păstrat ieduţii, iar acum au ajuns să aibă 34 de capre. Mai mult, au luat în grijă şi animalele vecinilor.

WVR_9282

„Anul asta numai eu cu copiii ne-am descurcat cu oile şi caprele, fără niciun ajutor. Avem peste 250 de animale, că am luat şi de la săteni în grijă. Sunt vreo 200 de oi şi peste 50 de capre. Petruţ a umblat toată vara la oi, prin toate pădurile astea au mers cu animalele”, povesteşte tatăl celor patru copii.

WVR_9300

În timp ce ne prezintă animalele, Larisa, o fetiţă de-o schioapă, de doar 9 ani, îl ajută pe tatăl ei la întorsul oilor. E în clasa a doua şi îi place tare mult la şcoală, însă de îndată ce ajunge acasă este în mijlocul animalelor.

WVR_9281

„Am grijă de toate animale, îmi plac foarte mult. Am grijă şi de măgar, îmi place de el. Ma cunosc toţi căteii, mă ascultă şi mă ajută să întorc oile când vin să îl ajut pe tata. N-am văzut niciodata lupul, însă vulpi am văzut o grămadă”, spune copila.

WVR_9256

Drumul spre şcoală: prin pădure, pe întuneric şi frig, cu papucii uzi

Drumul copiilor spre şcoală trece printr-o pădure pe care aceştia trebuie să o traverseze singuri. Au tot timpul două perechi de papuci pentru că li se udă de la mersul prin pădure. Când ajung jos în sat, îşi schimbă papucii şi îi lasă la cineva la o casă.

WVR_9244

Dacă şcolarii pleacă împreună, cu noaptea în cap, cel mai mic dintre fraţi, Valeruc (6 ani), poate merge la grădiniţă doar însoţit de bunică pentru că altfel riscă să îl atace animalele. Cu toate acestea, lui Valeruc îi place mult la gradiniţă, iar cea mai mare ameninţare venită din partea părinţilor este că nu îl lasă să meargă la grădiniţă. Pentru ca să poată merge cât mai des la grădiniţă, bunica îl însoţeşte şi, cât timp e el alături de educatoare şi colegi, stă prin sat, pe la femei pe care le cunoaşte din tinereţe.

Dupa şcoală, în pas alert, copiii familiei urcă prin pădure peste o jumătate de oră  pentru a ajunge acasă. Iar în liniştea şi izolarea de acasă, cei mici găsesc dragostea familiei şi gospodăria plină de animalele care înseamnă atât de mult pentru ei.

Ioana, fiica cea mare, are 16 ani şi chiar dacă e o adoleşcentă de liceu, înhamă caii la căruţa cât ai clipi. Nu are nicio frică faţă de ei şi chiar dacă are grijă şi de restul animalelor, caii sunt preferaţii ei.

La rândul lui, Petruţ are 12 ani şi este în clasa a VI-a. Pasiunea lui sunt oile şi ar dormi pentru ele sub cerul liber.

„Mi-a zis că nu vrea să facă mai mult de 10 clase, că el vrea să meargă cu animalele. L-am ameninţat că dacă nu se ţine de şcoală vindem animalele”, explică mama.

„Le plac tare mult animalele, Valeruc m-a şi întrebat dacă îi dau şi lui partea lui. Acum a zis că el vrea cinci, dar cresc şi pretenţiile pe măsură ce creşte el”, completează tatăl.

Uniţi, la bine şi la greu

WVR_9315

Orice le rezervă viaţa, cei 7 membri ai familiei sunt decişi să treacă împreună peste tot şi să rămână la fel de uniţi. Niciunul dintre copii nu intenţionează să părăsească satul natal, singura Ioana căreia i-ar plăcea să se stabilească mai aproape de sat, să nu mai fie la fel de greu cu drumul prin pădure.

„Nu ne permitem noi prea multe, însă ne bucurăm de copiii noştri. Eu am primit o lecţie de la viaţă, la 15 ani mi-am pierdut mama şi m-am trezit brusc mama. Nu am vrut niciodată copii, dar acum îi ador. Stau şi mă uit la ei şi am ajuns să plâng de dorul lor. Sunt viaţa noastră, nu ne pasă cât avem sau cât facem, doar să fie ei împliniţi”, conchide mama.

Laptele de capră, ajutorul de bază pentru o familie care luptă pentru o viaţă mai bună

Într-un sat izolat găsim o familie cu trei copii. Ambii parinţi s-au ocupat dintotdeauna doar cu agricultura. Nu au fost niciodata angajaţi, însă de dimineaţa până seara au făcut tot ce le-a stat în putinţă să aibă o gospodărie cât mai frumoasă. Cu ajutorul primit de la World Vision România, mini-ferma lor numară acum 24 de capre, o vacă, trei purcei şi un cal.

WVR_9213

WVR_9172

„Tot ce avem am făcut noi, cu mâna noastră. Şi grajdul, şi casa în care locuim, tot ce avem am făcut cu mâinile noastre. Numai cu agricultura ne ocupăm şi facem ce putem să le asigurăm copiilor ce au nevoie. Vrem să ne facem şi platformă de gunoi, încercăm cât putem să facem să fie mai bine”, povesteşte capul familiei.

WVR_9198

Alături de soţia lui, Vasile încearcă să le ofere un viitor cât mai luminos celor trei copii: Cătălina, mezina, este în clasa a VI-a, Cătălin este în clasa a noua, iar Alexandru este cel mai mare dintre fraţi şi este elev în clasa a X-a. Din păcate, ambii băieţi au avut probleme cu dezvoltarea intelectuală. De mici au fost mai izolaţi, mai introvertiţi şi au fost îndreptaţi către o şcoală specială. Mama provine dintr-o familie de învăţători şi a încercat tot ce a putut să îi recupereze, iar o mare parte din problemele din copilărie au fost depăşite. Acum, cei doi sunt elevi la liceul din Dej, însă provocările sunt acum de altă natură – abonamentul la autobuz îi costă 160 de lei pe fiecare, astfel că banii stranşi din valorificarea produselor din gospodărie trebuie gestionaţi cu mare grijă.

Visează la o gospodărie bogată

Tatăl celor trei copii povesteşte că de când se ştie a avut animale. În trecut a avut chiar şi şase vaci, iar câteva capre au fost întotdeauna libere prin jurul casei. Dupa ce a primit din partea World Vision cinci capre, fermierul s-a gândit ca poate aşa va reuşi să ajungă la gospodăria mult visată.

WVR_9209

„Acum mai avem o vacă. Am avut şase, însă am vândut trei şi trei s-au dus obligatoriu. Întotdeauna am avut şi câteva capre, le lăsam libere şi se duceau prin spatele casei, pe unde voiau ele să îşi aleagă mâncarea, însă niciodata nu s-au rătăcit. Acum că avem mai multe, le-am făcut  adăpost cu apă captată din fântână, tot ce trebuie. Avem şi fân destul anul asta, nu avem animale cât fân am strâns pentru ele. Nu se poate compara laptele de vacă cu cel de capră, e foarte bun. Şi smântâna facem din laptele de capră”, explică cei doi soţi.

WVR_9194

În primăvară, aceştia au vândut iezii, iar cererea a fost atât de mare încât şi-au dat seama că e indicat să işi mărească gospodăria. Au mai vândut şi lapte, însă pe la cunoştinţe, niciodată nu a ajuns să meargă la piaţă.

„Tot încerc să ajung la o gospodărie cât mai mare. Lucrăm toţi şi ne îngrijim de ce avem pe lângă casă. Am fost şi la Cluj, am făcut şcoală de fermieri. Am vrut să încerc şi eu să obţin fonduri să mă extind, însă nu am reuşit în final să fac niciun proiect, nu a mai fost nimic”, adaugă Vasile.

Cel mai de nădejde ajutor este Cătălin, fratele mijlociu. Este ataşat de capre şi ii plac toate animalele, astfel că nu ratează nicio ocazie să îşi îmbogăţescă gospodăria cu o noua rasă.

WVR_9178

„Caprele îmi sunt dragi, am început şi să le botez. Primul botezat a fost un iedut în primăvară, i-am zis Alfonso. Vara asta tot printre capre am fost, îi ajut pe părinţi să le îngrijească, să le mulgă. Am şi un iepure şi porumbei. Îmi plac porumbeii, îi cresc de mici, sunt de rasă”, spune Cătălin, elev în clasa a noua.

WVR_9225

Până la sfârsitul anului, cei doi soţi işi doresc să reuşească să îşi achizitioneze cel puţin alte şase capre, urmând ca în primăvară să mai păstreze din iezi şi să işi crească gospodăria cât de mult pot.